De la cititorii noştri

Instruire Vă scriu aceste rânduri dorind să vă mulţumesc pentru seria de articole „Instruirea care ne ajută să ducem o viaţă mai bună“ (22 decembrie 2000). Aţi arătat în mod clar cum Iehova, prin intermediul organizaţiei sale, încearcă să ajungă la toţi oamenii a căror inimă e înclinată spre dreptate. Am rămas impresionată când am citit că postul naţional de televiziune şi ziarele locale au anunţat publicarea revistei Treziţi-vă! în limba samoană. Acest eveniment ilustrează împlinirea cuvintelor lui Isus din Faptele 1:8: „Îmi veţi fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului“.

J. D., Statele Unite

Taţi care fug de responsabilităţi Am 15 ani şi vreau să vă mulţumesc din tot sufletul pentru două articole de la rubrica „Tinerii se întreabă . . .“: „De ce ne-a părăsit tata?“ (22 noiembrie 2000) şi „Cum pot să fac faţă situaţiei acum, după ce tata ne-a părăsit?“ (22 decembrie 2000). Sentimentele mele au variat de la mânie la durere şi disperare. Articolele m-au făcut să înţeleg că nu sunt singura în această situaţie şi că e cât se poate de firesc să am astfel de sentimente. Vă rog să scrieţi în continuare asemenea articole minunate.

S. L., Germania

Am 10 ani. Am senzaţia că am aşteptat aceste articole de când mă ştiu! Am suferit foarte mult când tata ne-a părăsit. Articolele au venit exact când aveam nevoie de ele.

M. D., Germania

Relatare autobiografică Vă mulţumesc pentru articolul „Am căpătat o speranţă care mă susţine“ (22 decembrie 2000). L-am urât pe tata pentru că, de când eram mică, am văzut cum o maltratează pe mama. La nivelul minţii ştiam că e greşit să nutresc ură, dar îmi era foarte greu să-mi ţin sub control sentimentele. Apoi am citit cum a reuşit Tatiana Vileiska să-şi învingă ura pe care o avea faţă de omul care îi ucisese mama. Aş vrea să-i urmez exemplul.

A. K., Japonia

Am plâns când am citit zguduitoarea relatare a Tatianei, care şi-a pierdut ambii părinţi. Aceste relatări biografice îmi amintesc în permanenţă că, în întreaga lume, mulţi reuşesc să îndure încercări îngrozitoare şi să găsească bucurie în pofida luptei lor interioare.

J. R., Statele Unite

Tocmai am terminat de citit captivanta relatare a Tatianei Vileiska. N-am să pot uita prea curând povestea ei. E un adevărat miracol spiritual să reuşeşti să treci cu zâmbetul pe buze prin tot ce a trecut ea înainte de a cunoaşte adevărul din Biblie.

S. S., Statele Unite

Salvarea căsniciei Vă mulţumesc din tot sufletul pentru seria de articole „Ne putem salva căsnicia?“, apărută în numărul din 8 ianuarie 2001 al revistei Treziţi-vă! În urmă cu un an, eu şi soţia mea am avut câteva probleme conjugale. Amândoi am crescut în familii în care accesele de mânie erau ceva obişnuit. Prin urmare, ne spuneam unul altuia cuvinte care ne făceau să suferim, iar lucrurile scăpau de sub control. Dar am început să aplicăm principiile biblice, iar acum suntem foarte fericiţi.

R. O., Statele Unite

Sunt bătrân de congregaţie şi am constatat că una dintre cele mai dificile situaţii în care sunt pus e atunci când încerc să-i ajut pe cei ce se simt prizonierii unei căsnicii lipsite de iubire. E adevărat, de-a lungul anilor am primit o mulţime de sfaturi biblice în publicaţiile noastre. Totuşi, privind coperta revistei, mi-am dat seama că în paginile ei urma să găsesc exact informaţiile de care avem nevoie ca să le acordăm un ajutor mai concret acestor cupluri. Şi exact aşa a fost!

L. R., Statele Unite