Taţii şi rolul lor vital

„TOT mai mulţi bărbaţi tineri doresc să aibă un rol activ în creşterea copiilor lor.“ Potrivit unui studiu efectuat recent de Universitatea Harvard, „82% dintre bărbaţii având vârsta cuprinsă între 21 şi 39 de ani au decis să aibă un program de lucru care să le permită să petreacă mai mult timp cu familia lor“, se arată în ziarul canadian Toronto Star. Potrivit aceluiaşi studiu, în care au fost intervievaţi 1 008 femei şi bărbaţi americani între 21 şi 65 de ani, 71% dintre bărbaţii tineri au declarat că „ar renunţa la o parte din salariu pentru a petrece mai mult timp cu familia lor“.

De ce atât de mulţi taţi doresc să se implice mai mult în viaţa copiilor lor? David Blankenhorn, unul dintre fondatorii Programului Naţional de Iniţiativă privind Paternitatea, program ce promovează conceptul de paternitate responsabilă, devotată, preciza că, în 1994, când s-a efectuat un sondaj în rândul a 1 600 de bărbaţi americani, 50% au declarat că taţii lor nu le-au satisfăcut în copilărie necesităţile afective. Mulţi dintre taţii de azi nu doresc ca lucrurile să se repete.

Taţii care se implică foarte mult în viaţa copiilor lor pot exercita o influenţă pozitivă. Făcând referire la cercetările publicate de Ministerul Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale din SUA, ziarul The Toronto Star arăta că, atunci când taţii iau masa împreună cu copiii lor, când ies la picnic cu ei şi când îi ajută să-şi facă temele, „copiii şi adolescenţii au mai puţine probleme de comportament, sunt mult mai sociabili şi obţin rezultate mult mai bune la învăţătură“.

Tot ce s-a menţionat până acum ne îndreaptă atenţia asupra unui model de creştere a copiilor care şi azi, după mai bine de 3 000 de ani de la redactarea lui, se dovedeşte a fi eficient. Fondatorul familiei le-a dat taţilor instrucţiuni concrete privind rolul lor activ în creşterea copiilor (Efeseni 3:14, 15; 6:4). Taţii erau sfătuiţi să întipărească în inima copiilor lor iubirea faţă de Dumnezeu şi să le vorbească despre poruncile şi regulamentele divine. Dumnezeu le-a spus să facă acest lucru ‘când erau acasă, când plecau în călătorie, când se culcau şi când se sculau’. — Deuteronomul 6:7.

Creşterea copiilor reprezintă o responsabilitate comună. Biblia îi sfătuieşte pe copii: „Ascultă . . . învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!“ (Proverbele 1:8, sublinierea noastră). Rolul tatălui e vital. Printre altele, tatăl trebuie să o sprijine şi să o respecte pe mamă şi să participe la îndeplinirea sarcinilor legate de creşterea copilului. De asemenea, trebuie să petreacă timp citindu-i copilului şi stând de vorbă cu el. Procedând astfel, el îi satisface copilului o necesitate afectivă de importanţă majoră.

Fără îndoială că Biblia constituie cea mai demnă de încredere sursă de sfaturi şi de principii sănătoase pentru o familie în sânul căreia să existe armonie deplină. Când se îngrijeşte bine de necesităţile spirituale, afective şi materiale ale familiei sale, un tată îşi îndeplineşte, de fapt, responsabilitatea ce i-a fost acordată de Dumnezeu.