Potrivit Bibliei

A aprobat Dumnezeu comerţul cu sclavi?

TRUPURI negricioase, pline de sudoare, aplecate sub povara imenselor baloturi de bumbac, târându-se pe schelele de debarcare. Vechili nemiloşi care le mână cu un bici de piele. Ţipete ale copiilor smulşi din braţele mamelor sfâşiate de durere şi vânduţi la mezat celor ce oferă sumele cele mai mari. Acestea sunt, probabil, imaginile cutremurătoare şi crude care vă vin în minte când vă gândiţi la sclavie.

Culmea ironiei este însă că mulţi comercianţi şi stăpâni de sclavi erau persoane extrem de religioase. Istoricul James Walvin a scris: „Au existat sute de astfel de oameni, europeni şi americani, care, în timp ce navigau cu corăbiile lor cu sclavi înfruntând vânturile în drumul lor spre Lumea Nouă, îi aduceau laude Domnului pentru binecuvântarea sa şi îi mulţumeau pentru afacerile profitabile şi sigure din Africa“.

Unii chiar au afirmat cu tărie că Dumnezeu a aprobat comerţul cu sclavi. De exemplu, într-un discurs ţinut la Conferinţa Generală a Bisericii Protestante Metodiste din 1842, Alexander McCaine a afirmat că instituţia sclaviei a fost „fondată de Însuşi Dumnezeu“. Dar avea McCaine dreptate? A aprobat Dumnezeu răpirea şi violarea fetelor, separarea nemiloasă a familiilor şi bătăile crude — practici nelipsite din comerţul cu sclavi din zilele lui McCaine? Ce se poate spune despre milioanele de oameni din prezent care sunt forţaţi să trăiască şi să muncească în condiţii vitrege ca nişte sclavi? Aprobă Dumnezeu un astfel de tratament inuman?

Sclavia şi israeliţii

Biblia afirmă că „un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Acest adevăr nu este nicăieri mai evident ca în formele opresive de sclavie născocite de om. Iehova Dumnezeu nu este indiferent la suferinţa cauzată de sclavie.

Să analizăm, de exemplu, o situaţie în care au ajuns israeliţii. Biblia ne spune că egiptenii „le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp; şi în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă“. Israeliţii „gemeau din cauza robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele lor din robie s-au suit până la Dumnezeu“. A fost indiferent Iehova la starea lor jalnică? Nu. Dimpotrivă, el „a auzit gemetele lor şi . . . Şi-a adus  aminte de legământul Său cu Avraam, Isaac şi Iacov“. Mai mult decât atât, Iehova le-a spus membrilor poporului său: „Eu vă voi scoate din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi scăpa din robia lor“. — Exodul 1:14; 2:23, 24; 6:6–8.

Bineînţeles, Iehova nu a aprobat ca ‘un om să stăpânească peste alt om’ prin intermediul sclaviei abuzive. Dar nu a permis Dumnezeu mai târziu să existe sclavie în rândul poporului său? Ba da. Însă forma de sclavie care a existat în Israel a fost cu totul diferită de formele de sclavie tiranice care au existat de-a lungul istoriei.

Legea lui Dumnezeu prevedea ca răpirea şi vinderea unui om să fie pedepsite cu moartea. În plus, Iehova a dat anumite legi menite să-i protejeze pe sclavi. De exemplu, un sclav care era mutilat de stăpânul său trebuia pus în libertate. Dacă un sclav era omorât în bătaie de stăpânul său, acesta din urmă trebuia pedepsit cu moartea. Femeile captive puteau deveni sclave sau puteau fi luate de soţii. Dar nu era permis ca ele să fie folosite doar pentru satisfacerea plăcerilor sexuale. În esenţă, Legea trebuie să-i fi determinat pe israeliţii cu inimă dreaptă să-i trateze pe sclavi cu respect şi bunătate, ca pe nişte angajaţi. — Exodul 20:10; 21:12, 16, 26, 27; Leviticul 22:10, 11; Deuteronomul 21:10–14.

Unii evrei deveneau de bunăvoie sclavi ai conaţionalilor lor pentru a-şi plăti anumite datorii. Acest lucru îi ferea pe oameni de foamete şi, de fapt, îi ajuta pe mulţi să-şi revină din starea de sărăcie. Mai mult decât atât, în anumite momente importante din calendarul evreiesc, sclavii trebuiau eliberaţi dacă cereau acest lucru (Exodul 21:2; Leviticul 25:10; Deuteronomul 15:12). * Vorbind despre legile referitoare la sclavie, eruditul evreu Moses Mielziner a afirmat că un „sclav nu înceta niciodată să fie om, el fiind privit ca o persoană ce se năştea cu anumite drepturi pe care nici chiar stăpânul lui nu avea voie să le încalce, iar, dacă le încălca, nu rămânea nepedepsit“. Ce deosebire izbitoare faţă de abuzivele sisteme de sclavie care pătează filele istoriei!

Sclavia şi creştinii

Sclavia a făcut parte din sistemul economic al Imperiului Roman, în timpul căruia au trăit creştinii din secolul I. Aşadar, unii creştini erau sclavi, iar alţii erau stăpâni de sclavi (1 Corinteni 7:21, 22). Dar însemna aceasta că discipolii lui Isus erau stăpâni ce îşi exercitau autoritatea în mod opresiv? Nicidecum! Deşi legea romană acorda anumite libertăţi în acest sens, putem fi siguri că creştinii nu i-au maltratat pe cei ce se aflau sub autoritatea lor. Apostolul Pavel chiar l-a îndemnat pe Filimon să se poarte cu sclavul său Onisim, care devenise creştin, ca şi cu un „frate“. * — Filimon 10–17.

Biblia nu oferă nici un indiciu care să ne dea de înţeles că înrobirea oamenilor de către oameni ar fi făcut parte din scopul original al lui Dumnezeu referitor la omenire. Mai mult decât atât, nici o profeţie biblică nu spune că în lumea nouă a lui Dumnezeu oamenii vor stăpâni peste semenii lor făcându-i sclavi. Dimpotrivă, în Paradisul care va veni, cei drepţi ‘vor locui sub viţa lor şi sub smochinul lor şi nimeni nu-i va mai tulbura’. — Mica 4:4.

Bineînţeles, Biblia nu aprobă maltratarea altora sub nici o formă, ci promovează respectul şi egalitatea între oameni (Faptele 10:34, 35). Ea ne sfătuieşte să-i tratăm pe alţii aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi (Luca 6:31). În plus, Biblia îi îndeamnă pe creştini ca, plini de umilinţă, să-i considere pe alţii superiori lor, indiferent de poziţia socială pe care o au (Filipeni 2:3). Aceste principii sunt incompatibile cu formele de sclavie abuzive practicate de multe naţiuni, îndeosebi în ultimele secole.

[Note de subsol]