Ce ajutor putem oferi

„Copiii depresivi au nevoie de ajutor. Dar ei nu se pot ajuta singuri. Trebuie ca mai întâi un adult să-şi dea seama de existenţa problemei şi să o trateze cu toată seriozitatea. Aceasta e partea cea mai dificilă.“ — Dr. Mark Gold.

CE PUTEŢI face dacă bănuiţi că adolescentul vostru suferă de depresie? Mai întâi de toate, nu vă pripiţi să trageţi concluzia că e vorba de depresie. La urma urmei, s-ar putea ca simptomele să indice cu totul altceva. * În fond, toţi tinerii au din când în când perioade cu toane. Dacă însă starea persistă şi pare să fie mai mult decât o melancolie trecătoare, poate că cel mai bine ar fi să consultaţi un medic. În acest sens, e bine să aveţi în vedere cuvintele lui Isus: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci suferinzii“. — Matei 9:12.

Oferiţi-i medicului fără nici o reţinere toate informaţiile ce i-ar putea fi utile; puteţi chiar să-i vorbiţi despre ultimele schimbări din viaţa adolescentului vostru ce ar putea sta la baza stării de apatie în care se află. Asiguraţi-vă că medicul ascultă cu atenţie care sunt simptomele şi nu se pripeşte să pună un diagnostic. „E imposibil ca în doar 20 de minute, cât durează o consultaţie, să aduni toate informaţiile necesare pentru a pune unui copil diagnosticul corect“, avertizează dr. David G. Fassler.

Nu vă reţineţi să-i puneţi medicului întrebările pe care probabil le aveţi. De exemplu, dacă medicul e de părere că adolescentul vostru suferă de depresie, l-aţi putea întreba din ce motive a exclus alte diagnostice. Dacă aveţi îndoieli cu privire la diagnosticul  pus, spuneţi-i că aţi dori să mai aflaţi şi altă opinie. Fără îndoială că nici un medic onest nu ar fi împotrivă să vă adresaţi şi altui medic.

Acceptaţi realitatea

Dacă adolescentul vostru suferă de depresie, nu trebuie să vă fie ruşine. Realitatea e că şi cei mai buni tineri din lume pot ajunge să sufere de depresie. De fapt, Biblia arată că până şi unii dintre cei ce s-au străduit din răsputeri să-i slujească lui Dumnezeu au fost cuprinşi de sentimente chinuitoare, indiferent de vârsta pe care o aveau. Să ne gândim la fidelul Iov, care s-a simţit abandonat de Dumnezeu şi din acest motiv şi-a exprimat dezgustul faţă de viaţă (Iov 10:1; 29:2, 4, 5). Ana, o slujitoare a lui Dumnezeu, a ajuns să aibă „sufletul amărât“ şi să nu mai poată mânca (1 Samuel 1:4–10). Îl mai putem aminti pe Iacov, un bărbat care îi slujea cu devoţiune lui Dumnezeu. El a jelit multe zile moartea fiului său şi ‘n-a vrut să primească nici o mângâiere’. Iacov chiar şi-a exprimat dorinţa de a fi alături de fiul său în mormânt (Geneza 37:33–35)! Aşadar, tulburările afective nu au întotdeauna drept cauză o slăbiciune spirituală.

Totuşi, depresia la adolescenţi poate pune pe umerii părinţilor o grea povară. „Trebuie să fiu tot timpul atentă la ce spun şi ce fac“, declară mama unei adolescente deprimate. „Sunt îngrijorată, speriată, ostilă, furioasă şi extenuată.“ O altă mamă mărturiseşte: „Când ieşeam în oraş şi vedeam o mamă mergând la cumpărături cu fiica ei adolescentă mi se frângea inima pentru că simţeam că eu am pierdut această ocazie cu [fiica mea] şi că nici n-o s-o mai am vreodată“.

E normal să existe astfel de sentimente. Uneori însă, ele pot deveni copleşitoare. Dacă vi se întâmplă aşa ceva, ar fi bine să vă deschideţi sufletul unui prieten de încredere. Iată ce se spune în Proverbele 17:17: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. De asemenea, nu neglijaţi rugăciunea. Biblia ne asigură că, dacă ne aruncăm povara asupra lui Dumnezeu, el ne va susţine. — Psalmul 55:22.

Tendinţa de a găsi un vinovat

Mulţi părinţi ai căror copii adolescenţi sunt deprimaţi ajung foarte descurajaţi şi consideră că, într-un fel, ei sunt vinovaţi de situaţia existentă. „Când copilul tău suferă de depresie, mărturiseşte un părinte, te simţi efectiv vinovat şi nimeni nu te poate convinge de contrariu. Te tot întrebi: Unde am greşit? Când s-au schimbat lucrurile? Cum am contribuit eu la aceasta?“ Cum pot părinţii să-şi păstreze un mod de gândire echilibrat în această privinţă?

 Nu există nici o îndoială că o atmosferă încordată în casă poate avea o influenţă negativă asupra copilului. Pe bună dreptate Biblia îi sfătuieşte pe taţi: „Nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). Prin urmare, ar fi bine ca părinţii să-şi analizeze modul în care tratează cu copiii lor şi, dacă e necesar, să facă schimbări. Însă depresia nu e întotdeauna o consecinţă a unui mod greşit de a-i creşte pe copii. De fapt, pot exista cazuri de tulburări depresive chiar şi în cele mai iubitoare familii. Aşadar, părinţii care se străduiesc să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-i ajuta pe copiii lor nu trebuie să se simtă vinovaţi.

La fel de important e să nu daţi vina pe adolescentul depresiv. Dacă stăm să ne gândim, el nu deţine controlul asupra bolii sale. „Niciodată nu l-aş învinovăţi dacă ar face varicelă sau pneumonie“, spune o mamă. „Dar, când a fost vorba de depresie, exact asta am făcut“, recunoaşte ea. „L-am învinovăţit pe copilul meu pentru că s-a îmbolnăvit şi de-aceea mă simt groaznic.“ Dacă vor privi depresia ca pe o boală, nu ca pe o slăbiciune, părinţii şi ceilalţi adulţi vor putea să se concentreze asupra modalităţilor de a-l ajuta pe bolnav.

Când în familie există un adolescent depresiv, relaţia dintre părinţi, care se ocupă de creşterea lui, poate deveni foarte tensionată. „Dădeam vina unul pe altul mai ales când ne gândeam ce viaţă ne-am fi dorit să avem şi vedeam ce viaţă aveam din cauza fiului nostru“, mărturiseşte o soţie. Tim, a cărui fiică suferă de depresie, spune: „E uşor să dai vina pe partenerul tău. Dacă părinţii au probleme conjugale înainte ca fiul sau fiica lor să înceapă să prezinte  semne de depresie, comportamentul ciudat al copilului poate fi picătura care umple paharul“. Nu permiteţi ca depresia copilului vostru să vă distrugă căsnicia! De fapt, nu ar fi de nici un folos să îndreptaţi degetul acuzator spre cineva — nici spre propria persoană, nici spre copilul vostru, nici spre partenerul vostru conjugal. Cel mai important e să-l ajutaţi pe bolnav.

Oferiţi ajutor

Biblia îi sfătuieşte astfel pe creştini: „Vorbiţi-le consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14). Dacă adolescentul depresiv suferă din cauza unui respect de sine scăzut, îl puteţi ajuta. Cum anume? Cu siguranţă nu judecându-l prin afirmaţii de genul: „Nu trebuie să ai asemenea sentimente“ sau „Nu e bine să ai această atitudine“. Dimpotrivă, străduiţi-vă să arătaţi empatie împărtăşind „aceleaşi sentimente“ (1 Petru 3:8). Pavel îi sfătuieşte pe creştini ‘să plângă cu cei care plâng’ (Romani 12:15). Nu uitaţi că cel care suferă într-adevăr de depresie simte cu adevărat durere. Durerea nu e imaginară şi nici nu se preface doar pentru a atrage atenţia asupra lui. După ce l-aţi ascultat pe bolnav, încercaţi să-l faceţi să vorbească. Întrebaţi-l de ce se simte aşa. Apoi, cu blândeţe şi răbdare, ajutaţi-l pe adolescent să înţeleagă de ce nu-i ajută la nimic să aibă o părere proastă despre propria persoană. Asigurându-l de iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu, l-aţi putea ajuta pe bolnav să se elibereze puţin de îngrijorări. — 1 Petru 5:6, 7.

Ar mai fi şi alte lucruri practice pe care le-aţi putea face. De exemplu, s-ar putea să fie nevoie să urmăriţi dacă adolescentul vostru se odihneşte suficient, dacă se hrăneşte în mod corespunzător şi dacă face destule exerciţii fizice (Eclesiastul 4:6). Dacă i s-au prescris medicamente, ar fi bine să-l ajutaţi să înţeleagă cât de important este să le ia. Nu renunţaţi niciodată să-i oferiţi ajutor şi nu încetaţi să-i arătaţi că-l iubiţi.

E adevărat, depresia la adolescenţi poate fi o experienţă chinuitoare atât pentru bolnav, cât şi pentru ceilalţi membri ai familiei. În cele din urmă însă, cu răbdare, perseverenţă şi dragoste, adolescenţii depresivi pot fi ajutaţi.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 11]

O persoană care suferă într-adevăr de depresie simte cu adevărat durere. Durerea nu e imaginară

[Chenarul de la pagina 13]

DACĂ EŞTI UN ADOLESCENT DEPRESIV

Să ştii că nu eşti singur, fără ajutor, iar situaţia în care te găseşti nu e în nici un caz fără ieşire. Depresia ta poate fi determinată 1) fie de un dezechilibru biochimic; 2) fie de situaţii din viaţă pe care nu le poţi ţine sub control deloc sau aproape deloc. Oricum ar sta lucrurile, nu eşti de vină pentru situaţia în care te afli. Totuşi, ce poţi face?

Biblia spune că „este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“ (Proverbele 18:24). Găseşte-ţi un astfel de prieten şi descarcă-ţi sufletul în faţa lui! Un părinte sau un alt adult matur îţi poate fi cel mai bun aliat în lupta împotriva depresiei.

Dacă părinţii tăi bănuiesc că suferi de depresie, s-ar putea să te ducă la un medic specialist în tratarea acestei boli. Ar fi un pas înţelept, întrucât, urmând un tratament, acolo unde e posibil, se poate reduce într-o mare măsură intensitatea stărilor depresive. De exemplu, dacă e vorba de un dezechilibru chimic, ar putea fi prescris un antidepresiv. Dacă aşa stau lucrurile şi în cazul tău, să nu-ţi fie ruşine să iei medicamente. Ele efectiv refac echilibrul chimic din organismul tău, iar aceasta poate fi soluţia pentru a-ţi redobândi într-o anumită măsură bucuria şi stabilitatea în viaţă.

Mulţi dintre cei care suferă de depresie au găsit mângâiere citind Biblia şi apropiindu-se mai mult de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Iată ce asigurare ne dă Biblia: „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“. * — Psalmul 34:18.

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 14]

AJUTOR ŞI SPERANŢĂ PENTRU CEI BOLNAVI

Întrucât depresia constituie un subiect complex, în această scurtă serie de articole nu s-au putut trata toate aspectele legate de boală. Totuşi, editorii revistei Treziţi-vă! sunt siguri că ideile prezentate îi pot ajuta atât pe adolescenţi, cât şi pe părinţii lor să înfrunte această boală debilitantă.

Probabil aţi remarcat că o mare parte dintre sfaturile prezentate în articolul precedent se bazau pe Biblie. E adevărat, Biblia este o carte veche. Totuşi, sfaturile ei sunt la fel de practice azi ca şi în vremurile în care a fost scrisă. De ce? Deoarece, chiar dacă timpurile s-au schimbat, natura umană a rămas aceeaşi. Ne confruntăm cu aceleaşi probleme fundamentale ca şi generaţiile anterioare. Diferenţa e că în prezent aceste probleme sunt mai mari şi mai larg răspândite.

Dar mai există un motiv pentru care Biblia e deosebit de practică: ea este inspirată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16). Fiind Creatorul nostru, el ştie de ce anume avem nevoie ca să ne bucurăm de viaţă şi să găsim satisfacţie.

Bineînţeles, Biblia nu e un manual de medicină. Prin urmare, ea nu respinge necesitatea de a căuta un tratament corespunzător pentru boli, cum ar fi depresia. Biblia conţine însă principii care ne pot ajuta să-i consolăm pe cei bolnavi. Mai mult decât atât, ea conţine promisiunea lui Dumnezeu că în curând el va vindeca toate bolile oamenilor (Psalmul 103:3). Da, Iehova şi-a propus să ‘reînsufleţească inimile zdrobite’. — Isaia 57:15.

Doriţi să aflaţi mai multe despre această speranţă minunată? Vă invităm să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră sau să scrieţi la cea mai convenabilă adresă dintre cele menţionate la pagina 5 a acestei reviste.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Străduiţi-vă să împărtăşiţi aceleaşi sentimente

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Dacă tulburările de dispoziţie ale adolescentului persistă, e înţelept să consultaţi un medic

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Ca părinte, nu te grăbi să te învinuieşti, nici să dai vina pe partenerul tău conjugal sau pe adolescent