Populaţia maya — în trecut şi în prezent

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

SE SPUNE că au fost una dintre cele mai mari civilizaţii din emisfera vestică. Şi pe bună dreptate, dacă ne gândim că membrii acestui popor antic care a trăit pe teritoriul actualelor state Belize, El Salvador, Guatemala, Honduras şi Mexic au fost creatorii unor extraordinare lucrări din domeniul arhitecturii, al picturii, al ceramicii şi al sculpturii. Ei au creat un sistem avansat de scriere şi au înregistrat mari progrese în domeniul matematicii. Ei chiar au conceput un calendar care avea la bază anul solar. Cine au fost aceşti oameni? Mayaşii, fondatorii celei mai impresionante şi mai strălucite civilizaţii precolumbiene.

O mare parte din informaţiile pe care le deţinem în legătură cu civilizaţia maya ne este furnizată de inscripţiile şi sculpturile în piatră. Folosind un sistem de scriere alcătuit din peste 800 de caractere, majoritatea hieroglife, populaţia maya şi-a consemnat istoria şi obiceiurile pe scări, pe pragurile de sus ale caselor şi pe lespezi sau piloni de piatră. Membrii acestei populaţii scriau şi pe hârtie confecţionată din pulpa scoarţei de smochin sălbatic. Împăturind în formă de armonică foile, ei făceau cărţi (numite codice), pe care le copertau cu piele de jaguar. Cele mai multe cărţi de acest fel au fost distruse când populaţia maya a fost cucerită de spanioli în jurul anului 1540 e.n.; totuşi, câteva dintre ele s-au păstrat până în zilele noastre.

 Primii agricultori maya au locuit, după cât se pare, în depresiunile din nordul Guatemalei, cu circa o mie de ani înainte de Cristos. Totuşi, perioada de înflorire a civilizaţiei maya a fost cea cuprinsă între 250 e.n. şi 900 e.n., fiind numită în general perioada clasică. Să vedem pe scurt ce se ştie despre populaţia maya din antichitate.

Arhitecţi şi constructori talentaţi

Mayaşii erau maeştri ai sculpturii în piatră, construind piramide şi temple uriaşe din mortar şi piatră calcaroasă. Piramidele se asemănau foarte mult cu cele egiptene. Din acest motiv, în trecut, unii au tras concluzia în mod greşit că mayaşii erau de fapt descendenţi ei egiptenilor.

Ruine ale oraşelor de piatră aparţinând populaţiei maya s-au găsit în Guatemala, Honduras şi Yucatán (sudul Mexicului). În perioada sa de înflorire, imperiul maya avea peste 40 de astfel de oraşe, fiecare cu o populaţie de 5 000 până la 50 000 de locuitori. Potrivit cu The New Encyclopædia Britannica, „nivelul maxim al populaţiei maya a ajuns, după cât se pare, la 2 000 000 de persoane, majoritatea locuind în depresiunile actualei Guatemale“.

Construirea acestor oraşe cu impresionantele lor structuri de piatră ar fi fost imposibilă fără eforturile asidue ale cultivatorilor de porumb. Pe lângă faptul că asigurau hrana necesară familiilor lor, de la aceşti oameni harnici se aştepta să contribuie cu munca lor la activitatea de construire. În plus, ei trebuiau să asigure hrana şi pentru nobili şi preoţi, despre care se spunea că aveau o muncă mult mai importantă.

Viaţa de familie

Familiile maya erau strâns unite. Într-adevăr, deseori, bunicii, părinţii şi copiii locuiau sub acelaşi acoperiş. Cea mai mare parte din munca la câmp era efectuată de bărbaţi şi de băieţii mai mari. Fetele învăţau să gătească,  să coasă haine şi să-şi crească fraţii sau surorile mai mici.

Agricultorii maya cultivau avocado, ardei iute şi cartofi dulci. Cu toate acestea, alimentul de bază era porumbul. Femeile şi fetele îl pregăteau în diverse feluri. Unul dintre acestea era turta, sau ceea ce numim azi tortilla. Chiar şi balche (o băutură alcoolică) era făcută în principal din porumb. S-a estimat că, în prezent, circa 75% dintre mâncărurile maya conţin porumb sub diverse forme, iar procentul s-ar putea să fi fost chiar mai mare în trecut.

O multitudine de zeităţi

Religia juca un rol important în viaţa populaţiei maya, care se închina la o multitudine de zeităţi, dintre care 160 au fost menţionate într-un singur document. Exista zeul-creator, zeul porumbului, zeul ploii şi zeul-soare, ca să menţionăm doar câţiva. Femeile mergeau în pelerinaj la templul zeiţei Ixchel, pe insula Cozumel, ca să se roage să fie fertile sau, dacă erau însărcinate, să nască uşor.

Pentru mayaşi, fiecare zi avea o anumită semnificaţie religioasă, iar fiecare lună avea sărbătoarea ei. De asemenea, cu  ocazia înmormântărilor se ţineau ceremonii speciale. După ce era vopsit în roşu, corpul neînsufleţit, împreună cu câteva dintre lucrurile personale ale defunctului, era înfăşurat într-o rogojină de paie şi îngropat sub duşumeaua propriei case. Ritualurile de înmormântare se deosebeau întrucâtva în cazul conducătorilor, pentru că ei erau depuşi în piramide-temple. Slujitorii lor erau ucişi şi îngropaţi cu ei, împreună cu diverse obiecte despre care mayaşii credeau că aveau să le fie de folos în viaţa de apoi.

Ca parte integrantă a ritualurilor lor religioase, uneori mayaşii îşi perforau lobii urechilor sau membrele inferioare. Îşi perforau chiar şi limba. Scenele înfăţişate în sculpturi, în picturile murale şi pe vasele de ceramică arată cu claritate că sacrificiile făceau şi ele parte din închinarea maya. „Acestea constau în general în jertfirea a diverse animale“, a scris dr. Max Shein, în cartea sa El Niño Precolumbino (Copilul precolumbian), „dar sacrificiul suprem era cel de vieţi omeneşti. Victimele acestor rituri erau soldaţi luaţi prizonieri şi sclavi, dar şi copii de ambele sexe născuţi liberi“. Unii istorici au spus că fetele tinere erau date de soţii zeului ploii, fiind aruncate de vii într-un puţ al sacrificiilor, aflat la Chichén Itzá. Dacă o fată nu murea până la apusul soarelui, acest lucru era pentru ei un indiciu că zeul ploii era mulţumit de soţia care-i fusese oferită mai înainte. Prin urmare, fata era scoasă din puţ.

Mayaşii azi

După anul 900 e.n., se spune în The New Encyclopædia Britannica, „civilizaţia clasică maya a decăzut rapid, lăsând marile oraşe şi centre ceremoniale în paragină, năpădite de vegetaţia luxuriantă a junglei“. Nimeni nu cunoaşte cu exactitate cauzele acestui declin al civilizaţiei maya. Unii spun că terenurile agricole deveniseră neproductive. Alţii presupun că, din cauza lipsei de hrană, agricultorii s-au văzut siliţi să recurgă la tehnici distructive, în timp ce alţii au fugit în oraşe deja supraaglomerate şi sărace. Indiferent care a fost motivul, cert este că populaţia maya nu a dispărut complet. Astăzi trăiesc circa două milioane de mayaşi, îndeosebi în partea de nord a peninsulei Yucatán şi în Guatemala.

În prezent, religia predominantă a populaţiei maya este religia catolică, iar biserica a  depus mari eforturi pentru a-i câştiga pe membrii populaţiei indigene de partea ei. De exemplu, potrivit unei ştiri date publicităţii de Associated Press, „în 1992, când s-au sărbătorit 500 de ani de la cucerirea Guatemalei de către spanioli, Biserica Catolică din Guatemala şi-a cerut scuze în public pentru abuzurile comise împotriva amerindienilor în timpul lucrării ei de evanghelizare desfăşurate în Guatemala“.

Dar faptul că populaţia maya a acceptat catolicismul nu înseamnă că şi-a abandonat religia strămoşească. Dimpotrivă, mulţi preoţi catolici acceptă combinarea practicilor şi a învăţăturilor bisericeşti cu riturile indigene. De exemplu, mayaşii sunt vechi susţinători ai animismului, credinţă potrivit căreia lucrurile, animate sau inanimate, au în ele o forţă de viaţă. Acest concept este acceptat de biserică, deşi are doar o mască de catolicism, determinându-i pe unii capi bisericeşti să se întrebe cât de mult păgânism poate tolera biserica şi, în acelaşi timp, să se numească creştină. *

Mayaşii şi Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova predau adevărurile pure ale Bibliei şi în ţările unde locuiesc numeroşi mayaşi. Mulţi dintre ei reacţionează favorabil la adevărul biblic. Să luăm doar două exemple.

„Eram o persoană respectată şi mă bucuram de o anumită poziţie în comunitatea de indigeni în care am crescut“, a spus Caridad, „deşi acest lucru nu mă împiedica să duc o viaţă lipsită de sens, în chefuri şi beţii“. La fel ca în cazul multor mayaşi, religia lui Caridad era o combinaţie de catolicism şi spiritism. „Când mă îmbolnăveam mă duceam la vraci.“ Fiicele lui Caridad au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. „Treptat, am devenit şi eu interesat de această religie“, a spus Caridad, „îndeosebi când am văzut cum se schimbase conduita fiicelor mele. După puţin timp am început şi eu să studiez Biblia“. Rezultatul? „Adevărul m-a ajutat să-l cunosc şi să-l iubesc pe Iehova“, a spus Caridad. „Am renunţat la toate practicile şi obiceiurile care îi displac lui Iehova şi am fost eliberat de teamă şi de superstiţii.“

Paula, o mayaşă din Guatemala, era îndurerată din cauza morţii celor doi fii ai săi. „Ridicam întruna altare pentru ei“, a spus ea. „Aveam o Biblie de la o călugăriţă catolică şi citeam în fiecare seară vreo două ore ca să găsesc răspuns la întrebarea: Unde sunt fiii mei decedaţi?“ După puţin timp, Paula a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi să asiste la întrunirile lor. „Ei mi-au explicat cu claritate Cuvântul lui Dumnezeu“, a spus ea. „Speranţa că Regatul lui Dumnezeu va îndepărta boala şi moartea îmi conferă multă fericire. Mă gândesc mereu la speranţa învierii“ (Ioan 5:28, 29). Acum, Paula le împărtăşeşte şi altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. „Mai sunt mulţi oameni care au nevoie de ajutor“, a spus ea.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]

Calendarul civilizaţiei maya

Civilizaţia maya a creat un calendar anual exact, în care era inclus chiar şi anul bisect.

Pentru mayaşi, anul avea 365 de zile. Dintre acestea, 364 erau grupate în 28 de săptămâni, care aveau câte 13 zile. Anul nou începea în a 365-a zi, la 16 iulie. Era acest calendar împărţit şi în luni? Calendarul maya, prezentat în fotografia de deasupra, avea 18 luni a câte 20 de zile. Astfel, săptămânile şi lunile erau independente unele de altele, cu o singură excepţie. O dată la 260 de zile (13 înmulţit cu 20), săptămâna şi luna începeau în aceeaşi zi. Potrivit unei lucrări de referinţă, „dintre toate calendarele care se cunosc, calendarul maya, deşi foarte complicat, a fost cel mai exact calendar care a existat înaintea calendarului gregorian“. — Funk & Wagnalls New Encyclopedia.

[Graficul/Ilustraţia de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Cronologia civilizaţiei maya

Olmecii

1000 î.e.n.

500 î.e.n.

Olmecii

Zapotecii

Teotihuacanii

î.e.n. | e.n.

500 e.n.

Teotihuacanii

Zapotecii

Toltecii

1000 e.n.

Toltecii

Aztecii

1500 e.n.

Aztecii

[Provenienţa ilustraţiei]

Artă maya: Dover Publications, Inc.

[Harta de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MEXIC

PENINSULA YUCATÁN

BELIZE

GUATEMALA

EL SALVADOR

HONDURAS

[Provenienţa hărţii]

Harta: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Ruine ale unei piramide-templu înalte de circa 300 de metri, din Palenque, oraş antic maya

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Făcând „tortillas“

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Chichén Itzá

Templul Kukulcán

Intrarea în Templul Războinicilor este străjuită de o statuie având un vas pentru sacrificii în care se puneau, probabil, inimile oamenilor

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Caridad cu soţia şi fiicele lui