Găina: o pasăre bine cunoscută şi foarte răspândită

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA

GĂINA este, după cât se pare, cea mai răspândită pasăre de pe pământ. Potrivit estimărilor, există peste 13 miliarde de găini! Carnea de găină este atât de apreciată, încât anual se consumă peste 33 de miliarde de kilograme. Mai mult decât atât, în întreaga lume, găinile produc anual circa 600 de miliarde de ouă.

În Occident, găinile se găsesc la discreţie şi sunt ieftine. Cu zeci de ani în urmă, un candidat le-a promis alegătorilor americani că, dacă îl votează pe el, în fiecare casă va fierbe în oală o găină. Totuşi, în prezent, găina nu mai este un lux, ca odinioară, sau un aliment pe care şi-l pot permite doar unii. Cum a ajuns această pasăre, unică în felul ei, atât de uşor de procurat şi atât de cunoscută? Dar ce se poate spune despre ţările mai sărace? E posibil ca şi ele să aibă parte de această abundenţă?

Istoricul acestei păsări

Strămoşul găinii domestice este găina sălbatică din Asia. Omului nu i-a trebuit mult până să descopere că găina putea fi uşor domesticită. Cu circa 2 000 de ani în urmă, Isus Cristos a făcut referire la modul în care îşi strânge găina puii sub aripile ei ocrotitoare (Matei 23:37; 26:34). Ilustrarea lui Isus arată că oamenii, în general, erau foarte familiarizaţi cu această pasăre. Totuşi, creşterea în număr mare a găinilor, fie pentru carne, fie pentru ouă, a devenit o activitate comercială doar în secolul al XIX-lea.

Astăzi, dintre păsările de curte, cea mai preferată pentru carnea ei este găina. Milioane de gospodari, de la ţară sau de la oraş, cresc găini fie pentru consum personal, fie în scopuri comerciale. De fapt, dintre animalele de fermă, puţine pot fi crescute în locuri geografice atât de diverse. Numeroase ţări au obţinut în urma unor încrucişări rase adaptate condiţiilor climaterice şi necesităţilor lor. Printre acestea se numără Australorp, din Australia; bine cunoscuta Leghorn, originară din bazinul Mării Mediterane, dar foarte răspândită în Statele Unite; New Hampshire, Pymouth Rock, Rhode Island roşie şi Wyandotte, toate rase întâlnite în Statele Unite, şi Cornish, Orpington şi Sussex, întâlnite în Anglia.

 Datorită metodelor ştiinţifice avansate de creştere a animalelor, creşterea găinilor a devenit una dintre cele mai profitabile activităţi agricole. În Statele Unite, fermierii stabilesc cu grijă metodele de hrănire şi tipul de adăpost pentru găini şi folosesc metode ştiinţifice de ţinere sub control a bolilor. Mulţi oameni condamnă aceste metode de producţie în masă, considerându-le crude. Totuşi, aceasta nu i-a împiedicat pe fermieri să elaboreze metode tot mai eficiente de creştere a găinilor. În prezent, datorită tehnicilor moderne, o singură persoană poate să aibă grijă de 25 000 până la 50 000 de păsări, iar acestea au nevoie de doar trei luni pentru a atinge greutatea necesară livrării pe piaţă. *

O sursă de carne

Aproape la orice hotel, restaurant sau bufet rural aţi merge, puteţi vedea că din meniu nu lipseşte carnea de pasăre. De fapt, în întreaga lume, numeroase fast-food-uri sunt specializate în servirea preparatelor de pui. În unele comunităţi, carnea de pui este considerată alegerea ideală pentru ocaziile speciale. Iar în unele ţări, cum ar fi India, există modalităţi interesante de preparare a cărnii de pasăre. Felurile de mâncare cum ar fi pui cu ardei (lal murgi), pui pasat (kurgi murgi) şi pui fiert înăbuşit în ghimbir (adrak murgi) sunt foarte gustoase.

De ce e atât de folosită carnea de pasăre? Un motiv este acela că puţine alimente se pot combina atât de bine cu diverse arome ca această carne. Vouă cum vă place să fie pregătită? Prăjită, friptă, fiartă înăbuşit sau sub formă de tocăniţă? Aproape orice carte de bucate conţine zeci de reţete de preparare a cărnii de pasăre, care o fac să aibă cele mai alese gusturi.

Fiind disponibilă în multe ţări, carnea de pasăre este relativ ieftină. De asemenea, ea este preferată de nutriţionişti, întrucât conţine proteine, vitamine şi minerale, care sunt vitale organismului. Cu toate acestea, carnea de pasăre este săracă în calorii, grăsimi saturate şi alt gen de grăsimi.

 Hrană pentru ţările în curs de dezvoltare

Este adevărat că nu în toate ţările există din abundenţă produse pe bază de carne de pasăre. Acest lucru este important având în vedere raportul întocmit de un grup operativ pentru Consiliul de Agronomie şi Tehnologie Agricolă, raport în care s-a spus: „Se estimează că, până în anul 2020, populaţia lumii va ajunge la 7,7 miliarde . . . Totuşi se prevede că această creştere va avea loc în cea mai mare parte (95%) în ţările în curs de dezvoltare“. Afirmaţia capătă o şi mai mare greutate dacă ne gândim că circa 800 de milioane de oameni suferă deja de malnutriţie!

În ciuda acestei situaţii, mulţi experţi consideră că un rol important în hrănirea populaţiei care suferă de foame şi în asigurarea venitului atât de necesar fermierilor l-ar putea avea creşterea găinilor. Însă creşterea în număr foarte mare a acestor păsări poate constitui o adevărată problemă pentru fermierii săraci. Unul dintre motive este acela că, în ţările mai sărace, găinile sunt crescute în primul rând în ferme rurale mici sau în gospodării. Mai mult decât atât, în astfel de ţări, păsările sunt ţinute rareori în adăposturi corespunzătoare. În timpul zilei, păsările sunt lăsate libere să-şi caute hrana, iar când se întorc acasă seara îşi găsesc culcuşul în pomi sau se adăpostesc în cuşti metalice.

Nu e surprinzător că, în timp, multe dintre găinile crescute astfel mor, unele din cauza bolii Newcastle, iar altele din cauza prădătorilor, fie animale, fie oameni. Majoritatea fermierilor nici nu ştiu cum să-şi hrănească găinile, cum să le asigure un adăpost corespunzător sau cum să le ferească de boli şi nici nu au mijloacele necesare în acest sens. De aceea s-au iniţiat programe de instruire a fermierilor din ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a iniţiat de curând un proiect pe cinci ani „de pe urma căruia să beneficieze persoanele sărace din zonele rurale ale Africii prin creşterea producţiei de păsări de curte“.

Rămâne totuşi de văzut care va fi rezultatul acestor proiecte bine intenţionate. Locuitorii ţărilor mai bogate trebuie să se gândească la faptul că pentru majoritatea locuitorilor pământului o banală bucată de pui este un lux. Pentru ei, ideea ca „în fiecare casă să fiarbă în oală o găină“ nu este decât un vis.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 21]

Măsurile de igienă şi carnea crudă de pasăre

„Carnea crudă de pasăre poate avea microorganisme dăunătoare, cum ar fi bacteria salmonela, şi de aceea e important să fiţi foarte atenţi când o pregătiţi. Înainte şi după ce atingeţi carnea de pui, spălaţi-vă pe mâini şi spălaţi şi tocătorul, foarfeca pentru tranşarea puiului şi cuţitul cu apă fierbinte şi detergent. Este indicat ca tocătorul să fie dintr-un material care poate fi spălat la temperatură înaltă . . . şi, dacă e posibil, să-l folosiţi doar pentru pregătirea cărnii crude de pasăre. În cazul în care carnea este congelată, dezgheţaţi-o complet înainte de a o pregăti.“ — The Cook’s Kitchen Bible.

[Legenda fotografiilor de la pagina 19]

Câteva dintre rasele de găini sunt: Leghorn albă, Găina gri de junglă, Orpington, Găina poloneză şi Sussex bălţată

[Provenienţa fotografiilor]

Toate, cu excepţia găinii Leghorn: © Barry Koffler/www.feathersite.com

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Se depun eforturi pentru a-i ajuta pe fermierii din ţările în curs de dezvoltare să sporească producţia de găini

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

În Statele Unite, 90% dintre găini sunt crescute pentru carne