Cel mai tânăr lanţ muntos al Stâncoşilor

FRÂNŢI DE OBOSEALĂ, am scos aragazul portabil şi ne-am apucat să pregătim micul dejun. Parcurseserăm cu maşina din New York până în Wyoming aproape 5 000 de kilometri în cinci zile. În timp ce luam micul dejun, am aruncat o privire în jur.

Lumina soarelui era orbitoare, iar aerul, curat şi înviorător. Dar acest picnic nu semăna cu nici unul dintre popasurile făcute până atunci la marginea drumului — de data asta priveliştea era impresionantă! Luam masa chiar în apropiere de malul Lacului Jackson din Parcul Naţional Grand Teton. În faţa ochilor se deschidea o frumoasă privelişte cu munţi maiestuoşi. În toată călătoria noastră de 16 000 de kilometri prin regiunea vestică a Statelor Unite nu văzuserăm ceva mai frumos. Eram siguri că, dacă vreodată vom mai avea ocazia să ne întoarcem pe aceste meleaguri, nu vom sta deloc pe gânduri.

Grand Teton are circa 4 200 de metri înălţime, acest lanţ muntos având mai mult de zece vârfuri ce depăşesc 3 700 de metri înălţime. Deşi nu sunt în nici un caz nişte munţi lipsiţi de importanţă, ei nu sunt cei mai înalţi. În funcţie de direcţia din care veniţi cu maşina s-ar putea chiar să nici nu băgaţi în seamă lanţul muntos Teton. Din partea vestică aţi putea observa doar că versanţii sunt puţin mai abrupţi — o privelişte care cu greu te entuziasmează! Însă, dacă vă apropiaţi dinspre est, aceşti munţi răsar deodată din câmpie, dominând semeţi mai bine de un kilometru şi jumătate din vale. Cu adevărat merită toată atenţia noastră!

Vizităm din nou munţii

Ani de zile ne-am dorit să revenim pe aceste meleaguri şi, în cele din urmă, am reuşit. De data asta am venit cu avionul până în valea Jackson Hole (Wyoming), după care am luat o maşină spre nord, până la munţii Teton. Însoţiţi-ne în călătoria noastră, în timp ce ne începem ziua lângă Lacul Jenny, un lac glaciar, asemănător unei nestemate, aflat chiar la poalele celui mai înalt pisc al acestui lanţ muntos.

 Ni se face pielea de găină în răcoarea primelor ore ale dimineţii. Soarele n-a răsărit încă. Dar nu suntem singuri. Mai sunt şi alţi curajoşi care n-au somn. Nişte fotografi vor să surprindă pe peliculă splendoarea munţilor scăldaţi în lumina aurie-rozacee a primelor raze ale dimineţii. Brusc încremenim cu toţii: chiar în faţa noastră, o căprioară mare ne priveşte ţintă! Stă nemişcată, atentă, gata să treacă la acţiune, în timp ce puiul ei paşte la mai puţin de 9 metri distanţă de noi. Foarte încet apuc aparatul de fotografiat. Ţinându-mi respiraţia, ridic aparatul, îl reglez şi fac o poză. Acum respir din nou; ziua de-abia începe aici la Lacul Jenny.

Ne alăturăm unui grup de excursionişti şi urcăm cu toţii la bordul unei mici ambarcaţiuni ce face curse regulate pe lac. În scurt timp ajungem la punctul de unde porneşte poteca lungă de un kilometru şi jumătate ce duce sus la Inspiration Point. Coborâm din ambarcaţiune, iar răcoarea pădurii ne învăluie imediat. Pe măsură ce urcăm pe cărarea abruptă, lacul devine tot mai mic în urma noastră. Începe să se audă zgomotul asurzitor al unor cascade îndepărtate. Gâfâind ieşim din pădure şi ne aşezăm o clipă pe nişte stânci. Ne bucurăm de razele strălucitoare ale soarelui de dimineaţă şi inspirăm adânc aerul rece de munte. Jos se vede Lacul Jenny, o mică pată albastră, strălucitoare ca safirul. Înconjurat de o fâşie de arbori aflaţi pe o ridicătură de teren, lacul pare a fi opera unui bijutier desăvârşit.

Deasupra noastră se înalţă semeţe Cathedral Group, nişte piscuri ascuţite asemănătoare unor turle de biserici. În anii ’30 ai secolului trecut, dr. Fryxell, un naturalist care a studiat acest lanţ muntos, a scris: „Înălţându-se semeţe deasupra tuturor piscurilor, aceste vârfuri ascuţite te fac să-ţi ridici privirile şi să te gândeşti la lucruri şi mai măreţe“. Cuprinşi de admiraţie, rămânem încântaţi de splendoarea pe care ne-o oferă Inspiration Point. Ne simţim deja răsplătiţi din plin pentru tot efortul  depus până aici. Dar mai avem multe de văzut.

Poteca devine uimitor de lină, şerpuind de-a lungul Cascade Canyon. Nu peste mult timp, deasupra noastră se înalţă nişte stânci abrupte, iar pâraiele îşi urmează năvalnic cursul printre ele. Ne întrebăm: „Ce forţe au modelat aceste locuri?“ Deodată, în faţa noastră apare o fetiţă entuziasmată. De-abia reuşeşte să-şi stăpânească emoţia. Pe nerăsuflate, ea ne şopteşte: „Am văzut un elan! Veniţi repede să-l vedeţi şi voi!“

Lăsăm la o parte orice gând despre formarea acestor munţi. Pun mâna pe aparatul de fotografiat şi mă pregătesc să fac o poză cu unul dintre cele mai frumoase animale ce populează acest parc. Fetiţa ne duce într-un loc de unde putem vedea bine. Familia ei ne face semn să vorbim încet, după care ne arată cu degetul unde se află animalul. În faţa lor, în mijlocul terenului mlăştinos de lângă râu, zărim elanul. În timp ce-l privim cuprinşi de uimire, ridic aparatul de fotografiat şi, în şoaptă, ne spunem cât de binecuvântaţi am fost că ne-am aflat aici la momentul potrivit.

Geologie şi plăci tectonice

Cu-atâtea lucruri de văzut, nu e greu să uiţi să întrebi cum s-a format acest relief remarcabil. Însă administraţia parcului are grijă să-i informeze pe vizitatori, publicând o serie de broşuri şi organizând drumeţii în grup sub conducerea unor pădurari-naturalişti.

Ni s-a explicat că, deşi pământul de sub picioarele noastre pare a fi destul de solid, în realitate lucrurile stau cam ca în cazul unui lac îngheţat pe timp de primăvară — cu alte cuvinte, nu-i chiar atât de solid pe cât pare! Geologii au ajuns să creadă în teoria conform căreia scoarţa terestră este alcătuită din mai multe plăci tectonice, iar aceste plăci, care stau pe o mare de rocă topită, se află în mişcare. Ceea ce ne interesează pe noi din această teorie este că, atunci când aceste plăci se izbesc cu putere una de alta, se pot forma lanţuri muntoase.

Se pare că, în cazul lanţului muntos Teton, o placă a jucat într-un fel rolul de rangă, ridicând-o pe o alta. Rezultatul este ceea ce geologii numesc munţi-bloc. Ei spun că, din punct de vedere geologic, lanţul muntos Teton s-a format relativ recent. Astfel, în broşura pusă la dispoziţie de administraţia parcului i se spune „cel mai tânăr şi cel mai senzaţional lanţ muntos al Munţilor Stâncoşi“.

 Doi sculptori: apa şi gheaţa

Aceste răspunsuri ni s-au părut fascinante, însă ele ne-au făcut să ne punem şi mai multe întrebări. Ne gândeam la drumeţia noastră de la Lacul Jenny. Ce anume a putut da naştere acelor piscuri zimţate? Apoi ce se poate spune despre acea ridicătură din jurul lacului, unde arborii au crescut din belşug? Ce ne-au răspuns geologii? Răspunzătoare de toate acestea este apa. Conform unei teorii, cu foarte mult timp în urmă, gheţarii au săpat canioanele lanţului muntos Teton. Acea ridicătură de teren din jurul lacului, cunoscută drept morenă, a fost formată de gheaţa aflată în mişcare. Morena a oprit câţiva gheţari care se topesc în prezent şi a reţinut şi ceva sol fertil.

Această teorie ar putea fi o explicaţie pentru bogata vegetaţie din jurul lacului, vegetaţie care formează un contrast izbitor cu albiile cu prundiş ce au un aspect golaş şi cu tufişurile de pelin de pe câmpiile din apropiere. Curioşi, o îndemnăm pe ghida noastră, pădurar-naturalist, să ne spună mai multe. Ea ne vorbeşte despre un alt fenomen care stă la baza formei zimţate a acestor piscuri ascuţite. Îl numeşte sfărâmare prin îngheţ. Apa îşi croieşte drum prin crăpăturile din stâncă, iar când îngheaţă se dilată. Această forţă cauzează în cele din urmă desprinderea unor fragmente de stâncă, lăsând în urmă un versant ce pare să fi fost dăltuit. Îi mulţumim din inimă pentru informaţiile prezentate şi pentru entuziasmul cu care vorbeşte despre aceşti munţi.

Animalele

În afară de geologia deosebită, zona se remarcă şi prin bogata ei faună. Din acest motiv, călătoria noastră pe faimosul Snake River a fost cu adevărat de neuitat. În timp ce coboram pe râu, am văzut vulturi-pleşuvi şi vulturi-pescari cum se ridicau în înaltul cerului, după care plonjau spre apele râului ca să prindă peşte. Ghidul care ne însoţea în călătoria cu barca, un biolog cu experienţă, ne-a spus un lucru care ne-a surprins. Deşi vulturul-pleşuv este mai mare şi are un aspect mai impunător, când e vorba de pescuit, vulturul-pescar îl întrece. El ne-a zis că a văzut vulturi-pleşuvi furându-le vulturilor-pescari peştele prins. Chiar şi noi am văzut cum un vultur-pleşuv s-a năpustit asupra unui vultur-pescar tânăr. Acesta din urmă şi-a abandonat prada, luându-şi repede zborul.

A fost extraordinar să vedem animalele sălbatice în mediul lor natural. Refugiul Naţional pentru Elani se află în apropiere şi mulţi elani îşi petrec vara în Parcul Naţional Grand Teton. De multe ori am oprit maşina la marginea drumului ca să privim turmele de elani ce păşteau în tihnă. Uneori stăteam pe terasa hotelului unde eram cazaţi şi ne uitam la elanii care păşteau fără nici o grijă printre sălcii. Seara, aceste animale îşi făceau apariţia arătându-se mulţimii care se aduna să le privească cum pasc. Deşi eram obosiţi, nu ne duceam la culcare ca să putem admira ceva ce noi, orăşenii, vedem atât de rar: bolta cerească de catifea neagră, plină de stele strălucitoare.

În ultima zi am avut parte de o altă experienţă, aşa, de rămas bun. În timp ce treceam cu maşina chiar prin mijlocul unei turme de bizoni, ne-a cuprins o teamă amestecată cu admiraţie. De-o parte şi de alta a drumului erau o mulţime de bizoni, nişte animale masive, cu părul încâlcit. Cât de rău ne părea că trebuia să plecăm! Dar sosise timpul să părăsim aceste meleaguri.

În timp ce ne aflam în avion aşteptând să decolăm, ne-am gândit la vizita noastră. Ne-am bucurat din plin de ceea ce pentru puţin timp am simţit că ne aparţinea: munţii, aerul de munte şi animalele. Cât de emoţionant a fost că am reuşit să ne împlinim vechiul vis de a ne întoarce în aceşti munţi! Într-adevăr, lanţul muntos Teton, cel mai tânăr urmaş al Munţilor Stâncoşi, este un „copil“ frumos.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 19]

Câteva sugestii pentru vizitatori

Lăsaţi să treacă puţin timp până vă acomodaţi cu aerul rarefiat de aici. Valea se află la mai bine de 1 800 de metri altitudine. Unii turişti care vin de la altitudini mai joase s-ar putea să simtă efectele răului de altitudine, cum ar fi dureri de cap sau iritabilitate. Ar fi bine ca turiştii în vârstă, îndeosebi cei care au afecţiuni cardiace sau respiratorii, să discute cu medicul lor curant înainte de a porni într-o astfel de excursie.

Pregătiţi-vă în mod corespunzător înainte de a face drumeţii. Nu uitaţi că altitudinea mare şi condiţiile semiaride duc, în general, la deshidratarea rapidă a organismului. Luaţi cu voi apă multă.

Fiind un parc natural, aici există multe animale mari şi frumoase, dar sălbatice. Unii vizitatori sunt nerăbdători să vadă animalele de aproape; ele însă ar putea reacţiona într-un mod imprevizibil. Ascultaţi şi urmaţi sfaturile date de pădurari în legătură cu modul în care să vă comportaţi faţă de animalele sălbatice aflate în mediul lor natural. Cuvintele pădurarilor sunt nu numai interesante, ci chiar pot salva vieţi.

[Harta de la pagina 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

PARCUL NAŢIONAL GRAND TETON

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Mount Moran, lanţul muntos Teton

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Partea superioară a Cascade Canyon

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Bizon

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Vultur-pleşuv

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Apus de soare în munţii Teton

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Elan