De ce îşi pun unii oameni capăt vieţii

„Fiecare persoană care se sinucide are propriile motive: intime, necunoscute şi extrem de tulburătoare.“ — Kay Redfield Jamison, medic psihiatru.

„VIAŢA e un chin.“ Aceste cuvinte au fost scrise de Ryunosuke Akutagawa, cunoscut scriitor japonez de la începutul secolului al XX-lea, cu puţin timp înainte de a se sinucide. Totuşi, chiar înainte de a spune aceste cuvinte, el a afirmat: „Bineînţeles, nu vreau să mor, dar . . .“.

Asemenea lui Akutagawa, mulţi dintre cei ce îşi iau viaţa fac aceasta nu pentru că vor să moară, ci pentru că doresc „să pună capăt unei situaţii cu care se confruntă“, a afirmat un profesor de psihologie. Mesajele întâlnite foarte des în bileţelele lăsate de cei ce se sinucid sprijină această convingere. Expresii cum ar fi „Nu mai suport“ sau „La ce bun să mai trăiesc?“ arată o dorinţă profundă de a scăpa de realităţile crude ale vieţii. Dar, aşa cum a explicat un specialist în materie, comiterea unui suicid „se aseamănă cu tratarea unei răceli cu o bombă nucleară“.

Deşi motivele care stau la baza actelor de sinucidere sunt diverse, există anumite evenimente din viaţă care, în general, duc la suicid.

Evenimente declanşatoare

Nu e ceva neobişnuit ca tinerii să cadă pradă disperării şi să se sinucidă chiar şi din cauza unor chestiuni care pentru unii sunt minore. Când se simt răniţi şi nu pot să facă nimic în acest sens,  tinerii văd în propria lor moarte un mijloc de a se răzbuna pe cei ce le cauzează suferinţă. Hiroshi Inamura, specialist japonez în tratarea persoanelor cu comportament suicidar, a scris: „Prin propria lor moarte, copiii dau frâu liber unui impuls interior de a pedepsi persoana care i-a chinuit“.

Un sondaj efectuat recent în Marea Britanie a arătat că, atunci când copiii sunt terorizaţi de alţii, probabilitatea ca ei să se sinucidă este de aproape şapte ori mai mare. Suferinţa lor emoţională este reală. Un băiat în vârstă de 13 ani care s-a spânzurat a lăsat un bilet în care erau menţionate numele a cinci tineri ce îl chinuiseră atât pe plan fizic, cât şi pe plan emoţional, luându-i chiar bani cu forţa. „Ajutaţi-i, vă rog, pe ceilalţi copii“, a scris el.

Alţii pot încerca să-şi pună capăt zilelor când ajung să aibă probleme la şcoală sau să fie certaţi cu legea, când suferă o decepţie, când primesc la şcoală o caracterizare proastă, când sunt supuşi stresului cauzat de examene ori când sunt copleşiţi de griji legate de viitor. În cazul adolescenţilor care obţin rezultate bune la învăţătură şi tind, probabil, să fie perfecţionişti, un eşec — fie real, fie imaginar — poate atrage după sine o tentativă de suicid.

La adulţi, problemele financiare sau cele legate de locul de muncă sunt evenimente declanşatoare des întâlnite. În ultimul timp, în Japonia, după ani de declin economic, numărul sinuciderilor înregistrate anual a depăşit cifra de 30 000. Potrivit ziarului Mainichi Daily News, circa trei sferturi dintre persoanele de vârstă mijlocie care s-au sinucis au făcut aceasta „din cauza problemelor generate de datorii, de eşecuri în afaceri, de sărăcie şi de şomaj“. Problemele familiale pot duce şi ele la sinucidere. Într-un ziar finlandez se spunea: „În ultima vreme, bărbaţii de vârstă mijlocie divorţaţi“ alcătuiesc unul dintre grupurile cu risc ridicat. Un studiu efectuat în Ungaria a dezvăluit că majoritatea fetelor care s-au gândit să se sinucidă proveneau din familii destrămate.

Pensionarea şi bolile fizice sunt alţi factori majori declanşatori, îndeosebi în rândul persoanelor în vârstă. Deseori, suicidul este ales ca modalitate de a scăpa de suferinţă, nu neapărat când boala e în faza terminală, ci când pentru pacient suferinţa este insuportabilă.

Totuşi, nu toată lumea reacţionează la aceste evenimente declanşatoare sinucigându-se. Când se confruntă cu situaţii stresante, majoritatea nu îşi pun capăt zilelor. Atunci de ce doar unii văd în sinucidere o soluţie?

Factori de fond

„Multe dintre deciziile de a comite un act de sinucidere depind de modul de percepere a evenimentelor“, a spus Kay Redfield Jamison, profesoară de psihiatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Johns Hopkins. Ea a adăugat: „Persoanele sănătoase mintal nu percep nici un eveniment ca fiind atât de devastator, încât să justifice actul de sinucidere“. Eve K. Mościcki, de la Institutul Naţional American pentru Sănătate Mintală, a afirmat că există numeroşi factori, dintre care unii de fond, care conduc la comportamentul suicidar. Printre factorii de fond se numără tulburările mintale şi cele legate de dependenţă, constituţia genetică şi procesele chimice care au loc la nivelul creierului. Să analizăm câţiva dintre ei.

Dintre aceşti factori, cei mai importanţi sunt tulburările mintale şi cele cauzate de dependenţă — cum ar fi depresia, tulburările depresive bipolare,  schizofrenia şi toxicomania şi folosirea în exces a alcoolului. Cercetările efectuate atât în Europa, cât şi în Statele Unite arată că peste 90% dintre actele de suicid au legătură cu aceste tulburări. De fapt, cercetătorii suedezi au constatat că, în cazul bărbaţilor cărora nu li s-a pus unul dintre diagnosticele de mai sus, rata sinuciderilor era de 8,3 la 100 000, dar, în cazul celor ce sufereau de depresie, rata crescuse drastic, fiind de 650 la 100 000! Specialiştii spun că şi în ţările răsăritene factorii care duc la suicid sunt asemănători. Totuşi, chiar şi atunci când o persoană care suferă de depresie se confruntă cu evenimente ce pot duce la sinucidere, aceasta poate fi evitată.

Profesoara Jamison, care a avut cândva o tentativă de sinucidere, a spus: „Se pare că oamenii reuşesc să suporte depresia atâta timp cât au convingerea că lucrurile se vor îndrepta“. Totuşi, potrivit constatărilor ei, pe măsură ce starea de disperare se agravează, devenind insuportabilă, capacitatea sistemului nervos de a ţine în frâu impulsurile suicidare slăbeşte treptat. Ea compară această situaţie cu uzarea frânelor unei maşini prin acţionarea lor constantă.

E foarte important ca această tendinţă să fie depistată, întrucât depresia poate fi tratată. Sentimentele de neputinţă pot fi combătute. Când factorii de fond sunt ţinuţi sub control, oamenii pot reacţiona diferit la necazuri şi la stres, care deseori duc la sinucidere.

Unii susţin că un factor de fond care are legătură cu multe acte de sinucidere poate fi constituţia genetică. Este adevărat, genele joacă un anumit rol în determinarea temperamentului unei persoane, iar cercetările au dezvăluit că în unele familii numărul sinuciderilor înregistrate pe parcursul mai multor generaţii este mai mare decât în altele. Cu toate acestea, „predispoziţia genetică la suicid nu înseamnă nicidecum că suicidul este inevitabil“, a spus doamna Jamison.

Procesele chimice care au loc la nivelul creierului pot fi şi ele un factor de fond. În creier, miliarde de neuroni comunică electrochimic. La terminaţiile ramificate ale fibrelor nervoase există mici spaţii numite sinapse, prin intermediul cărora neuromediatorii transmit informaţii pe cale chimică. Un rol important în vulnerabilitatea biologică a unui individ la suicid îl poate avea nivelul unui neurotransmiţător, serotonina. În cartea Inside the Brain (În interiorul creierului) se spune: „Un nivel de serotonină scăzut . . . poate seca izvorul fericirii vieţii, diminuând interesul unei persoane faţă de propria existenţă şi sporind riscul apariţiei depresiei şi a comiterii suicidului“.

Cu toate acestea, cert este că nimeni nu e destinat să se sinucidă. Milioane de oameni se confruntă cu necazuri şi cu probleme stresante. Ceea ce îi determină pe unii să se sinucidă este modul în care mintea şi inima reacţionează la presiuni. Atât cauzele care declanşează imediat suicidul, cât şi factorii de fond trebuie ţinuţi sub control.

Aşadar, ce se poate face pentru a avea un punct de vedere optimist, care va reda, într-o anumită măsură, farmecul vieţii?

[Chenarul de la pagina 6]

Suicidul în rândul bărbaţilor şi al femeilor

Un studiu efectuat în Statele Unite a dezvăluit că, deşi numărul femeilor care încearcă să se sinucidă este de două sau de trei ori mai mare decât numărul bărbaţilor cu comportament suicidar, numărul bărbaţilor a căror tentativă de suicid este finalizată e de patru ori mai mare decât cel al femeilor. Femeile sunt de cel puţin două ori mai predispuse la depresie decât bărbaţii, ceea ce explică numărul mai mare de tentative de suicid în rândul lor. Cu toate acestea, întrucât în cazul lor tulburările depresive pot fi mai puţin intense, ele adoptă mijloace de sinucidere mai puţin violente. Bărbaţii însă tind să folosească mijloace de sinucidere mai agresive şi radicale, pentru a fi siguri că tentativa lor de suicid va reuşi.

În China însă, numărul femeilor care reuşesc să se sinucidă este mai mare decât cel al bărbaţilor. De fapt, în urma unui studiu s-a ajuns la concluzia că circa 56% din numărul sinuciderilor înregistrate în întreaga lume în rândul femeilor au loc în China, îndeosebi în zonele rurale. Se spune că unul dintre motivele care stau la baza tentativelor de suicid finalizate ale femeilor care acţionează sub impulsul momentului este accesul uşor la pesticide letale.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Suicidul şi singurătatea

Singurătatea este unul dintre factorii care duc la depresie şi la suicid. Jouko Lönnqvist, din Finlanda, care a condus un studiu pe tema sinuciderii, a afirmat: „Pentru un număr mare [de indivizi care s-au sinucis], viaţa de zi cu zi era pustie. Ei aveau mult timp la dispoziţie, dar puţine legături sociale“. Kenshiro Ohara, psihiatru la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Hamamatsu (Japonia), a explicat că la baza recentei creşteri a numărului sinuciderilor în rândul japonezilor de vârstă mijlocie este „izolarea“.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

La adulţi, problemele financiare sau cele legate de locul de muncă sunt evenimente declanşatoare des întâlnite