O fraternitate de nezdruncinat

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN EL SALVADOR

ÎN DIMINEAŢA ZILEI DE 13 IANUARIE 2001, LA ORA 11.34, UN CUTREMUR CU MAGNITUDINEA DE 7,6 GRADE PE SCARA RICHTER A ZGUDUIT ÎNTREGUL EL SALVADOR ŞI A FOST SIMŢIT DIN PANAMA PÂNĂ ÎN MEXIC. PUŢINI VOR UITA VREODATĂ ACELE CLIPE ÎN CARE S-A PRODUS CUTREMURUL.

„CÂND cea mai puternică zguduitură s-a oprit, ne-am ridicat privirile şi am zărit vârful muntelui crăpat, apoi, timp de câteva secunde, părea că încremenise“, îşi aminteşte Miriam Quezada. „Fiica mea a ţipat: «Mami! Fugi! Fugi!»“ Apoi partea din faţă a muntelui a alunecat şi s-a rostogolit spre ele. În cartierul Las Colinas din oraşul Nueva San Salvador, numit înainte Santa Tecla, şi-au pierdut viaţa în jur de 500 de oameni, iar aproximativ 300 de case au dispărut fără urmă.

„Tocmai ieşisem din casă şi eram în staţia de autobuz când, deodată, a început cutremurul“, povesteşte Roxana Sánchez. „După ce mişcarea seismică  a încetat, am ajutat-o pe o femeie să-şi strângă bagajele şi am zis în sinea mea: «Ar fi mai bine să mă întorc acasă, pentru că familia mea îşi va face sigur griji pentru mine».“ Când a dat colţul străzii, Roxana a văzut că strada ei se termina brusc la poalele unui munte de pământ. Nici urmă de casa ei!

Acordarea de urgenţă a ajutorului necesar

În El Salvador există, în total, peste 28 000 de Martori şi mii dintre ei locuiesc în zona afectată de dezastru — zona de-a lungul coastei El Salvadorului. Deşi sufereau încă de pe urma traumei prin care tocmai trecuseră, mulţi au început imediat să se gândească la necesităţile celorlalţi. Mario Suarez, un supraveghetor itinerant al Martorilor lui Iehova care slujeşte în Santa Tecla, povesteşte: „La aproape o oră de la cutremur mi s-a cerut ajutorul. Câţiva fraţi şi surori creştine rămăseseră blocaţi în locuinţele lor. Fără să stăm pe gânduri, ne-am organizat într-un grup de voluntari.

Ne gândeam că poate se dărâmaseră câţiva pereţi şi deci nu trebuia decât să dăm la o parte dărâmăturile şi să facem un pasaj de trecere pe unde să poată ieşi cei blocaţi înăuntru. Dar nici unul dintre noi nu şi-a imaginat cât de gravă era situaţia. De fapt, când am ajuns la locul respectiv, am întrebat unde erau casele. Spre groaza noastră, ni s-a spus că stăteam chiar pe ele! Casele fuseseră îngropate până la etajul întâi, în 3 m de pământ. A fost ceva înfiorător!“

În acea după-amiază, pe măsură ce orele treceau, în zona calamitată au sosit ca să dea o mână de ajutor aproximativ 250 de Martori din congregaţiile vecine, un număr destul de mare. Folosindu-se doar de târnăcoape, lopeţi şi lighene de plastic, ba încercând chiar şi cu mâinile goale, voluntarii au săpat cu disperare ca să ajungă la cei care mai rămăseseră în viaţă. Însă în Santa Tecla foarte puţini au fost găsiţi în viaţă. Printre sutele de persoane care şi-au pierdut viaţa — asfixiate sau zdrobite sub tonele de pământ — s-au numărat şi cinci Martori ai lui Iehova.

S-au organizat operaţiuni de ajutorare

La operaţiunile de ajutorare au luat parte congregaţiile Martorilor din întreaga ţară. Mulţi Martori din oraşele Comasagua, Ozatlán, Santa Elena, Santiago de María şi Usulután şi-au pierdut locuinţa. Unele Săli ale Regatului şi câteva locuinţe particulare au fost transformate în centre de colectare. „Sprijinul acordat a fost extraordinar“, declară Edwin Hernández, un supraveghetor itinerant. „Fraţii au adus alimente, îmbrăcăminte, saltele, medicamente şi chiar bani pentru cheltuielile de înmormântare.“

Un comitet de ajutorare, înfiinţat de filiala locală a Martorilor lui Iehova, s-a îngrijit  ca grupuri de fraţi din congregaţiile mai puţin afectate de cutremur să se ocupe de necesităţile stringente ale membrilor congregaţiilor care au fost mai grav afectate. S-au format echipe de lucru alcătuite din 10–20 de Martori, care să se ocupe de reparaţiile necesare.

În plus, comitetele regionale de construcţii ale Martorilor lui Iehova, care, în general, se ocupă cu construirea de Săli ale Regatului, au organizat echipe de Martori care să construiască locuinţe provizorii pentru cei a căror locuinţă fusese distrusă complet. Întrucât în El Salvador preţul tablei ondulate crescuse vertiginos, filiala din Guatemala a Martorilor lui Iehova a donat cu generozitate mari cantităţi de tablă. Cheresteaua pentru structura de rezistenţă a adăposturilor a fost trimisă de filiala din Statele Unite şi de cea din Honduras.

În tot timpul acestei activităţi frenetice s-au făcut simţite mai multe replici ale cutremurului. Oamenii dormeau pe stradă, sub prelate de plastic şi cearşafuri vechi. Toţi erau tensionaţi. Până în 12 februarie s-au înregistrat în total 3 486 de replici.

Al doilea cutremur puternic

În dimineaţa zilei de 13 februarie 2001, la ora 8.22, la o lună de la primul cutremur, un al doilea cutremur de pământ a zguduit centrul El Salvadorului, având o magnitudine de 6,6 grade pe scara Richter. Din nou, Martorii lui Iehova au organizat imediat operaţiuni de salvare şi de ajutorare. Un bătrân de congregaţie pe nume Noé Iraheta a spus: „Fiecare conducător de studiu de carte a mers să-i caute pe Martorii care erau repartizaţi în grupa lui ca să se asigure că erau cu toţii bine“.

Oraşele San Vicente şi Cojutepeque, precum şi suburbiile lor au fost grav afectate. În orăşelele San Pedro Nonualco, San Miguel Tepezontes şi San Juan Tepezontes se vedeau numai dărâmături. În departamentele Candelaria şi Cuscatlán, unde aproape nimic n-a mai rămas în picioare, o şcoală parohială s-a prăbuşit, pierzându-şi viaţa peste 20 de copii. Salvador Trejo, un Martor local, povesteşte: „După aproape o oră, pe stradă am auzit o voce care mă striga: «Frate Trejo!» La început nu am reuşit să văd nimic din cauza prafului. Apoi, deodată, au apărut Martorii din Cojutepeque. Veniseră să vadă care era situaţia noastră!“

Congregaţiile din vecinătate s-au organizat şi de data asta, furnizând cele necesare victimelor acestui al doilea dezastru. Membrii congregaţiilor au urmat exemplul creştinilor din Macedonia secolului I care, deşi se aflau şi ei în nevoie, au cerut cu insistenţă să aibă parte de privilegiul de a dărui. De exemplu, membrii congregaţiilor din oraşul Santiago Texacuangos, care au suferit mari pierderi în timpul  primului cutremur, au pregătit mâncare caldă pentru fraţii lor din oraşul învecinat San Miguel Tepezontes.

Conform estimărilor, în cutremurele din El Salvador au murit în total peste 1 200 de persoane, iar în ţara vecină Guatemala şi-au pierdut viaţa alte 8 persoane.

Ajutorul a fost apreciat

Operaţiunile întreprinse de Martori în vederea ajutorării sinistraţilor au fost apreciate de alte echipe de ajutorare. La o Sală a Regatului folosită ca adăpost a sosit un camion aparţinând Comitetului Naţional pentru Stare de Urgenţă care distribuia ajutoare. O reprezentantă a acestui comitet a exclamat: „Dintre toate adăposturile la care am fost, acesta e primul în care există ordine! Felicitări!“ Oamenii de aici nu s-au înghesuit să ajungă la camion, nici nu s-au împins, aşa cum s-a întâmplat la celelalte centre. De fapt, primii care au primit donaţiile respective au fost cei în vârstă.

Ajutorul acordat de Martori nu s-a limitat la colaboratorii lor creştini. De exemplu, în oraşul San Vicente, zeci de vecini care nu erau Martori s-au refugiat în curtea Sălii Regatului. „Aici, la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, oamenii au o inimă de aur“, a spus Regina Durán de Cañas. „Ei au deschis porţile şi  ne-au zis: «Poftiţi înăuntru!», şi aşa am ajuns aici. Chiar şi noaptea fac de gardă cu schimbul, veghindu-ne somnul.“

Măsuri în vederea construirii de locuinţe

După ce s-au evaluat pagubele, filiala a primit recomandări în vederea construirii locuinţelor necesare. S-a început să se construiască locuinţe provizorii pentru cei care îşi pierduseră casele. De asemenea, s-au făcut reparaţii la casele parţial avariate. Echipele de muncitori harnici şi eficienţi au atras repede atenţia celorlalţi, vecinii venind să-i vadă cum muncesc.

O femeie, crezând că aceşti muncitori erau trimişi de primărie, care de mult promisese să-i ajute pe oameni, a venit să se plângă că nimeni nu o ajută să ducă molozul. Copiii vecinului i-au explicat: „Tanti, ei nu sunt de la primărie. Sunt de la Regat!“ Moisés Antonio Díaz, care nici el nu e Martor, a spus: „E o experienţă deosebită să-i vezi pe Martorii lui Iehova cum îi ajută pe cei aflaţi în nevoie. Ei sunt o organizaţie foarte unită şi, graţie lui Dumnezeu, sunt binevoitori şi ne ajută şi pe noi, cei mai săraci. Am lucrat alături de ei şi am de gând să lucrez în continuare cu ei“.

O soră creştină căreia i s-a construit o locuinţă provizorie a spus printre lacrimi: „Eu şi soţul meu n-avem cuvinte să ne exprimăm recunoştinţa — mai întâi faţă de Iehova, iar apoi faţă de toţi acei fraţi care, chiar dacă nu ne cunoşteau, ne-au sărit imediat în ajutor“.

Până pe la mijlocul lui aprilie, Martorii au construit 567 de locuinţe provizorii pentru victimele cutremurelor, iar aproape 100 de familii au primit materialele necesare ca să-şi repare casele avariate. Imediat după ce familiile nevoiaşe au avut o uşă pe care să o încuie şi un acoperiş care să le protejeze, Martorii şi-au concentrat atenţia asupra celor 92 de Săli ale Regatului care trebuiau reparate sau reclădite.

Vieţi refăcute

În afară de construirea de noi clădiri şi locuinţe, mulţi au fost deosebit de recunoscători pentru întărirea spiritualităţii lor şi pentru ajutorul primit pe plan afectiv.

„În acele împrejurări, când se simţeau mereu mici cutremure, aveam momente când nervii îmi cedau. Însă fraţii au fost în permanenţă o sursă de încurajare şi de căldură sufletească“, a spus Miriam, menţionată mai înainte. „Ce ne-am face fără fraţi?“

Grija iubitoare a lui Iehova manifestată prin intermediul congregaţiilor le-a determinat pe victimele cutremurelor să reacţioneze în mod surprinzător. În Comasagua, aproape toate locuinţele Martorilor au fost avariate sau distruse de primul cutremur. Cu toate acestea, 12 dintre cei 17 Martori de aici au participat în lunile aprilie şi mai la ministerul cu timp integral, iar doi dintre ei au devenit între timp miniştri cu timp integral permanenţi.

Congregaţiile din departamentul Cuscatlán, una dintre zonele cele mai afectate de al doilea cutremur, au ţinut în luna martie congresul special de o zi. Cu această ocazie s-a înregistrat o asistenţă record de 1 535 de persoane, iar 22 de persoane s-au botezat. Spre surprinderea organizatorilor congresului, chiar dacă foarte mulţi dintre cei prezenţi îşi pierduseră locuinţele, ei au donat o sumă considerabilă pentru Sala de Congrese.

Iată cum şi-a exprimat recunoştinţa un Martor din San Vicente, făcându-se astfel ecoul multora: „Am citit în publicaţii cum răspunde organizaţia când au loc dezastre, dar acum am văzut cu ochii mei acest lucru şi am simţit sprijinul acordat de comunitatea noastră de fraţi. Am văzut iubirea creştină în acţiune. Ce privilegiu să faci parte din acest popor unit!“

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Alunecările de teren provocate de cutremur au îngropat peste 300 de case din Las Colinas

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 23–25]

Partea de jos a paginilor 23–25: Prin amabilitatea El Diario de Hoy

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Sătenii au folosit târnăcoape, lopeţi şi găleţi pentru a-i găsi pe cei rămaşi în viaţă

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea La Prensa Gráfica (fotografie de Milton Flores/Alberto Morales/Félix Amaya)

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Dărâmăturile Sălii Regatului din Tepecoyo

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Fraţii din Tepecoyo au construit imediat un adăpost ca să aibă unde să ţină întrunirile

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Martorii au reconstruit într-un timp foarte scurt Săli ale Regatului şi au ridicat peste 500 de locuinţe provizorii

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

O mamă singură urmăreşte plină de recunoştinţă împreună cu fiica sa cum li se reface casa avariată