Puteţi găsi ajutor

„PATRUZECI şi nouă de somnifere într-o ceaşcă. Să le înghit sau să nu le înghit?“ s-a întrebat un tânăr elveţian în vârstă de 28 de ani. Soţia şi copiii îl părăsiseră, iar depresia gravă nu a întârziat să apară. Totuşi, după ce a înghiţit somniferele, şi-a spus: „Nu. Nu vreau să mor!“ Din fericire, a supravieţuit, reuşind să ne povestească el însuşi cele întâmplate. Impulsurile suicidare nu se soldează mereu cu moartea persoanei în cauză.

Alex Crosby, de la Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, a spus următoarele despre tentativele de sinucidere în rândul adolescenţilor: „Dacă puteţi să împiedicaţi actul sinuciderii chiar şi numai câteva ore, înseamnă că puteţi să-l împiedicaţi definitiv. Dacă interveniţi, puteţi împiedica multe persoane să-şi finalizeze tentativa de sinucidere. Le puteţi salva viaţa“.

În timpul activităţii sale desfăşurate la serviciul de urgenţă din cadrul Colegiului Medical Japonez, profesorul Hisashi Kurosawa a ajutat sute de persoane cu comportament suicidar să-şi recapete dorinţa de a trăi. Da, intervenindu-se într-un anumit fel, viaţa poate fi salvată. Ce fel de ajutor e necesar?

Înfruntarea problemelor de fond

După cum s-a arătat în articolul precedent, cercetătorii au spus că 90% dintre cei ce s-au  sinucis avuseseră tulburări psihice sau probleme privind dependenţa de substanţe. Prin urmare, Eve K. Mościcki, de la Institutul Naţional American pentru Sănătate Mintală, a explicat: „Pentru a preveni sinuciderile în cadrul tuturor grupelor de vârstă trebuie prevenite tulburările mintale şi cele legate de dependenţă“.

Din nefericire, multe persoane care suferă de astfel de tulburări nu caută ajutor. Din ce cauză? „Din cauza prejudecăţilor adânc înrădăcinate ale oamenilor“, a spus Yoshitomo Takahashi, de la Institutul Metropolitan de Psihiatrie din Tokyo. El a adăugat că, din acest motiv, chiar şi oamenii care bănuiesc că suferă de o boală ezită să caute imediat un tratament.

Totuşi, unii nu se lasă pradă ruşinii. Hiroshi Ogawa, un bine cunoscut crainic de televiziune, care de 17 ani prezintă în Japonia o emisiune, a recunoscut public că suferă de depresie şi că a fost la un pas de sinucidere. „Depresia poate fi comparată cu o banală gripă a minţii“, a spus Ogawa. Oricine poate fi afectat de ea, dar însănătoşirea este posibilă, a explicat el.

Vorbiţi cu cineva

„Când o persoană este singură, numai ea şi problemele ei, aceasta îşi poate vedea problemele amplificate, neîntrezărind nici o cale de ieşire“, a spus Béla Buda, reprezentant al serviciilor sanitare din Ungaria, citat mai înainte. Această remarcă scoate în evidenţă înţelepciunea proverbului biblic: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. — Proverbele 18:1.

Nu ignoraţi aceste cuvinte înţelepte şi nu încercaţi să vă zbateţi singuri într-o mare de probleme personale copleşitoare. Căutaţi pe  cineva în care puteţi avea încredere şi căruia să vă puteţi destăinui. „Dar nu am cui să mă destăinui“, probabil că spuneţi. Potrivit opiniei medicului Naoki Sato, specialist în boli mintale, mulţi se exprimă astfel. El a remarcat că pacienţii evită să se destăinuiască altora deoarece nu vor să-şi dezvăluie slăbiciunile.

Unde poate cineva să găsească o ureche ascultătoare? În multe ţări, se poate apela la un centru de prevenire a sinuciderilor, se poate folosi o linie telefonică specială pentru cazuri de urgenţă sau se poate consulta un medic renumit care se ocupă de tratarea problemelor emoţionale. Unii specialişti însă admit şi o altă sursă de ajutor: religia. În ce fel poate ajuta religia?

Găsirea ajutorului necesar

Marin, din Bulgaria, este invalid şi dorea cu orice preţ să-şi pună capăt zilelor. Într-o zi a găsit din întâmplare revista religioasă Turnul de veghere, o publicaţie a Martorilor lui Iehova. După ce a citit-o, a răspuns invitaţiei din revistă de a accepta o vizită din partea Martorilor lui Iehova. Iată ce ne spune Marin despre rezultatul vizitei: „Am aflat de la ei că viaţa e un dar de la Tatăl nostru ceresc şi că noi nu avem dreptul să ne facem rău sau să ne punem capăt vieţii în mod deliberat. Astfel, am renunţat la dorinţa de a mă sinucide şi am ajuns să iubesc din nou viaţa!“ De asemenea, Marin a primit sprijin iubitor din partea congregaţiei creştine. Deşi este şi în prezent invalid, el a spus: „Acum am o viaţă tihnită şi plină de bucurii; îmi umplu timpul cu lucruri plăcute — fac chiar mai multe decât îmi permite timpul! Toate acestea le datorez lui Iehova şi Martorilor săi“.

Tânărul elveţian menţionat la începutul articolului a primit şi el ajutor din partea Martorilor lui Iehova. Astăzi el vorbeşte despre „bunătatea unei familii creştine“ care l-a luat la ea acasă. El a spus: „După aceea, zile la rând, membrii congregaţiei [Martorilor lui Iehova] m-au invitat fiecare la ei acasă pentru a lua masa împreună cu ei. Ceea ce m-a ajutat a fost nu numai ospitalitatea lor, ci şi faptul că am putut să vorbesc cu cineva“.

Acest tânăr a fost foarte mult încurajat de învăţăturile Bibliei, îndeosebi de cea referitoare la iubirea pe care adevăratul Dumnezeu, Iehova, o nutreşte faţă de oameni (Ioan 3:16). Într-adevăr, Iehova Dumnezeu ne ascultă atunci când ‘ne vărsăm inimile’ înaintea lui (Psalmul 62:8). „Ochii DOMNULUI străbat tot pământul“, dar nu pentru a le găsi vină oamenilor, ci „ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui“ (2 Cronici 16:9). Iehova ne dă următoarea asigurare: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“. — Isaia 41:10.

 Despre promisiunea lui Dumnezeu referitoare la o lume nouă, tânărul elveţian a spus: „Aceasta m-a ajutat enorm de mult să-mi risipesc sentimentele de dezamăgire care apăsau asupra mea ca o povară“. Această speranţă, comparată cu „o ancoră pentru suflet“, se referă la promisiunea vieţii veşnice într-un paradis terestru. — Evrei 6:19; Psalmul 37:10, 11, 29.

Viaţa voastră este importantă pentru alţii

Este adevărat, poate că vă confruntaţi cu situaţii care vă fac să vă simţiţi complet singuri şi să consideraţi că moartea voastră nu ar afecta pe nimeni. Nu uitaţi totuşi că există o mare deosebire între a te simţi singur şi a fi singur. În timpurile biblice, profetul Ilie a trecut printr-un moment de deznădejde. El i-a spus lui Iehova: „Au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur“. Într-adevăr, Ilie s-a simţit complet singur — şi nu fără motiv. Mulţi dintre tovarăşii săi profeţi fuseseră ucişi, iar moartea îl pândea şi pe el la tot pasul. Din acest motiv, ca să-şi salveze viaţa trebuia să fie fugar. Dar era el într-adevăr singur? Nu. Iehova i-a adus la cunoştinţă că alături de el erau circa 7 000 de oameni loiali, care, asemenea lui, încercau cu fidelitate să-i slujească adevăratului Dumnezeu în acele vremuri tulburi (1 Împăraţi 19:1–18). Ce se poate spune despre voi? E posibil să nu fiţi chiar atât de singuri pe cât credeţi?

Există oameni cărora le pasă de voi. V-aţi putea gândi la părinţii voştri, la partenerul vostru de căsătorie, la copiii voştri şi la prietenii voştri. Dar nu numai la ei. În congregaţia Martorilor lui Iehova puteţi găsi creştini maturi cărora le pasă de voi, care vă vor asculta cu răbdare şi se vor ruga împreună cu voi şi pentru voi (Iacov 5:14, 15). Şi, chiar dacă toţi oamenii imperfecţi v-ar dezamăgi, există  Cineva care nu vă va părăsi niciodată. Regele din antichitate David a spus: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). Într-adevăr, Iehova „se îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7). Nu uitaţi niciodată că sunteţi preţioşi în ochii lui.

Viaţa este un dar de la Dumnezeu. E adevărat, uneori viaţa pare a fi mai mult o povară decât un dar. Însă imaginaţi-vă ce aţi simţi dacă i-aţi da cuiva un dar preţios, iar persoana respectivă l-ar arunca înainte de a-l folosi? Fiind imperfecţi, se poate spune că ne folosim într-o mică măsură de darul vieţii. De fapt, Biblia arată că, în ochii lui Dumnezeu, viaţa pe care o ducem în prezent nu este „adevărata viaţă“ (1 Timotei 6:19). Da, în viitorul apropiat, viaţa noastră va fi mult mai plină de sens şi mai fericită. Cum va fi posibil acest lucru?

Biblia spune: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4). Încercaţi să vă imaginaţi pe îndelete cum va fi viaţa voastră când aceste cuvinte se vor împlini. Încercaţi să vă formaţi o imagine completă şi în culori. Nu e pură fantezie. Pe măsură ce meditaţi la relaţiile lui Iehova cu poporul său în trecut, încrederea voastră în el va spori, această imagine putând deveni şi mai reală pentru voi. — Psalmul 136:1–26.

S-ar putea să treacă ceva timp până când veţi reuşi să vă redobândiţi complet dorinţa de a trăi. Nu încetaţi să vă rugaţi ‘Dumnezeului oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre’ (2 Corinteni 1:3, 4; Romani 12:12; 1 Tesaloniceni 5:17). Iehova vă va da tăria de care aveţi nevoie. El vă va învăţa că viaţa merită să fie trăită. — Isaia 40:29.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Cum puteţi ajuta pe cineva care s-ar părea că vrea să se sinucidă?

Ce ar trebui să faceţi dacă cineva vă mărturiseşte că vrea să se sinucidă? „Fiţi un bun ascultător“, sfătuiesc specialiştii de la Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC). Lăsaţi-l să spună ceea ce simte. În numeroase situaţii totuşi, o persoană care intenţionează să se sinucidă este introvertită, având o comunicare deficitară cu ceilalţi. Admiteţi că suferinţa şi disperarea ei sunt reale. Dacă menţionaţi cu delicateţe anumite schimbări deosebite pe care le-aţi observat în comportamentul său, aţi putea-o determina să-şi deschidă inima şi să vi se destăinuie.

În timp ce ascultaţi, arătaţi empatie. „Este important să accentuaţi faptul că viaţa ei este importantă atât pentru voi, cât şi pentru alţii“, îndeamnă specialiştii de la CDC. Explicaţi-i ce multă suferinţă v-ar produce vouă şi altora moartea ei. Ajutaţi-o să înţeleagă că Creatorului nostru îi pasă de ea. — 1 Petru 5:7.

Specialiştii recomandă totodată îndepărtarea oricărui lucru pe care persoana respectivă l-ar putea folosi pentru a se sinucide — în special arme de foc. Dacă situaţia pare serioasă, va trebui, poate, să o îndemnaţi să ceară ajutor medical. În cazurile extreme, probabil că singura soluţie va fi aceea de a lua voi înşivă legătura cu serviciile medicale de urgenţă.

[Chenarul de la pagina 11]

Mă va ierta Dumnezeu pentru gândurile pe care le nutresc?

Asocierea cu Martorii lui Iehova i-a ajutat pe mulţi să-şi învingă gândurile suicidare. Totuşi, în prezent nimeni nu este imun la evenimentele stresante din viaţă sau la depresie. Creştinii care se gândesc să-şi pună capăt vieţii deseori sunt copleşiţi de profunde sentimente de vinovăţie din cauză că nutresc astfel de gânduri. Sentimentele de vinovăţie nu fac decât să înrăutăţească situaţia. Aşadar, cum pot fi învinse aceste sentimente?

Este demn de remarcat că unele persoane fidele din timpurile biblice, atât femei, cât şi bărbaţi, au exprimat profunde sentimente negative faţă de viaţă. Rebeca, soţia patriarhului Isaac, a fost atât de îndurerată din cauza unei probleme de familie, încât a spus: „M-am săturat de viaţă“ (Geneza 27:46). Iov, care şi-a pierdut copiii, sănătatea, bunurile şi poziţia socială, a afirmat: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă!“ (Iov 10:1). Odată, Moise a strigat către Dumnezeu: „Omoară-mă, Te rog“ (Numeri 11:15). Ilie, un profet al lui Dumnezeu, a zis cu o anumită ocazie: „Destul! Acum, DOAMNE, ia-mi sufletul“ (1 Împăraţi 19:4). Şi profetul Iona a spus în repetate rânduri: „Mai bine să mor decât să trăiesc!“ — Iona 4:8.

I-a condamnat Iehova pe aceşti oameni din cauza sentimentelor pe care le-au avut? Nu. El chiar a permis ca acele cuvinte ale lor să fie păstrate în Biblie. Totuşi, e foarte important de ştiut că nici unul dintre aceşti slujitori fideli nu şi-a scăpat sentimentele de sub control şi nu s-a sinucis. Iehova i-a preţuit; el a vrut ca ei să trăiască. Dumnezeu se interesează chiar şi de viaţa celor răi. El îi îndeamnă să-şi schimbe căile şi, astfel, „să trăiască“ (Ezechiel 33:11). Prin urmare, cu atât mai mult doreşte ca aceia care vor cu ardoare să câştige favoarea sa să trăiască!

Dumnezeu ne-a furnizat jertfa de răscumpărare a Fiului său, congregaţia creştină, Biblia şi privilegiul de a ne ruga. Această linie de comunicare cu Dumnezeu, rugăciunea, nu e niciodată ocupată. Dumnezeu poate să-i audă pe toţi cei ce i se adresează cu o inimă umilă şi sinceră şi va face acest lucru. „Să ne apropiem deci cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să căpătăm îndurare şi să găsim bunătate nemeritată ca ajutor la momentul potrivit.“ — Evrei 4:16.

[Chenarul de la pagina 12]

Aveţi pe cineva drag care s-a sinucis?

Când cineva se sinucide, membrii familiei şi prietenii apropiaţi trec printr-o stare de profundă tulburare. Mulţi se învinovăţesc pentru nenorocirea care s-a produs. Unii spun: „De-aş fi petrecut mai mult timp cu el în ziua aceea“, „Dacă mi-aş fi ţinut gura“, „De mi-aş fi dat mai mult interesul ca să-l ajut“. Ei spun cu alte cuvinte: „De-aş fi făcut cutare sau cutare lucru, el sau ea ar fi acum printre noi“. Dar este drept să ne asumăm vina pentru sinuciderea cuiva?

Indiciile existenţei unui comportament suicidar se recunosc foarte uşor după ce sinuciderea a avut deja loc. Înainte ca persoana să se sinucidă, aceste indicii sunt greu de depistat. Biblia spune: „Inima îşi cunoaşte necazurile şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei“ (Proverbele 14:10). Uneori e pur şi simplu imposibil să-ţi dai seama ce gândeşte sau simte cealaltă persoană. Multe dintre persoanele cu comportament suicidar efectiv nu pot să vorbească cu nimeni despre gândurile pe care le nutresc, nici chiar cu membrii apropiaţi ai familiei.

În cartea Giving Sorrow Words se spun următoarele despre indiciile comportamentului suicidar: „Realitatea este că, în general, aceste indicii sunt greu de depistat“. În aceeaşi carte se arată că, chiar dacă am fi reuşit să depistăm anumite indicii, acest lucru nu ar fi garantat că am fi putut preîntâmpina suicidul. În loc să vă chinuiţi, aţi putea găsi mângâiere în cuvintele înţeleptului rege Solomon: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită“ (Eclesiastul 9:5). Persoana pe care aţi îndrăgit-o nu se chinuieşte în focul iadului. În plus, suferinţa psihică şi emoţională care a determinat-o să se sinucidă a luat sfârşit. Ea nu mai suferă, ci pur şi simplu se odihneşte.

Acum, cel mai bine ar fi să vă concentraţi asupra bunăstării celor care sunt în viaţă, inclusiv asupra bunăstării voastre. Solomon a spus: ‘Tot ce găseşte mâna voastră să facă, faceţi cu toată puterea voastră’, cât timp sunteţi în viaţă (Eclesiastul 9:10). Puteţi fi siguri că perspectivele de a reveni la viaţă în viitor ale celor ce s-au sinucis sunt în mâinile lui Iehova, „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“. — 2 Corinteni 1:3. *

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Vorbiţi cu cineva

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Viaţa voastră contează pentru alţii