Ce ne rezervă viitorul?

OMUL e doar o părticică din acest tablou imens. Toate vietăţile de pe pământ au locul lor, potrivit rolului lor stabilit de Dumnezeu. Cu organismele vii în mijlocul cărora trăim împărţim multe lucruri, dintre care cel mai preţios e însuşi miracolul vieţii. Din acest motiv, mulţi oameni simt un puternic sentiment de pierdere când unul dintre aceste organisme vii dispare.

Anthony C. Janetos, om de ştiinţă, a scris următoarele în revista Consequences: „Mulţi sunt de acord că societatea umană are obligaţia etică să protejeze capacitatea planetei noastre de a susţine viaţa şi să acţioneze ca administratori cu simţul răspunderii ai bogăţiilor ei biologice, spre binele prezent şi viitor al speciei umane. În acest sens trebuie să înţelegem importanţa biodiversităţii — atât ceea ce oferă ea naturii, cât şi modul în care o putem folosi — şi să ne luăm angajamentul că o vom ocroti“.

Ce măsuri se iau în prezent?

Într-adevăr, îngrijorarea manifestată la nivel global faţă de pierderea resurselor vii a strâns la aceeaşi masă reprezentanţi ai mai multor guverne şi organizaţii, care au încheiat o Convenţie privind Diversitatea Biologică. Referitor la conservarea biodiversităţii, acest acord amplu recunoaşte că ea reprezintă o chestiune de interes comun.

Ca următor pas în înţelegerea noţiunii de biodiversitate, biologii, ecologii şi alţi oameni de ştiinţă din întreaga lume au declarat anul  2001 drept Anul Internaţional al Biodiversităţii (IBOY). Diana Wall, biolog la Universitatea din Colorado şi preşedinta programului IBOY, a afirmat: „Explorarea biodiversităţii va aduce numeroase avantaje datorită descoperirii de noi gene şi substanţe chimice care vor putea fi folosite la medicamente, la îmbunătăţirea recoltelor sau la refacerea terenurilor poluate“. Doamna Wall a adăugat: „Şi mai important este însă faptul de a afla unde există noi specii, ce rol au ele în menţinerea unor ecosisteme sănătoase şi cum putem să le conservăm, informaţii esenţiale în luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la terenuri, râuri şi oceane“.

Se impun schimbări radicale

Deşi s-au înregistrat progrese lăudabile, eforturile s-au concentrat în principal asupra efectelor, nu a cauzelor. Potrivit cercetătorilor, sub acest aspect, timpul pentru om este un lux pe care nu şi-l poate permite. Ruth Patrick, de la Academia de Ştiinţe Naturale din Philadelphia (Pennsylvania, SUA), reflectând asupra a ceea ce ea a numit „posibila sărăcire a biodiversităţii“, a concluzionat că „timpul este un factor decisiv . . . Trebuie să trecem urgent şi în mod energic la acţiune“. Pentru a pune capăt acestei tendinţe spre distrugere, e nevoie urgent ca oamenii să-şi schimbe modul în care tratează planeta şi tot ce are viaţă. Se impune mai mult decât luarea unor măsuri de control al pagubelor. Potrivit cu World Resources Institute, „problema conservării diversităţii biologice este indisolubil legată de problemele mai mari ale dezvoltării . . . sociale“.

Atingerea acestui obiectiv ar necesita nici mai mult, nici mai puţin decât o schimbare radicală la nivelul societăţii. În cartea Caring for the Earth se spune că o administrare competentă presupune „norme, economii şi societăţi diferite de majoritatea celor de azi“.

Biblia arată cu claritate că oamenii nu sunt pregătiţi să întreprindă aceste schimbări. În Ieremia 10:23 se spune: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Proverbele 20:24). De-a lungul istoriei s-a observat, bineînţeles, veridicitatea acestui principiu, iar consecinţele ignorării lui ne-au adus într-o directă confruntare cu ‘timpurile critice, cărora cu greu li se face faţă’, despre care se vorbeşte în 2 Timotei 3:1–5. Aceste versete arată, de asemenea, că timpurile critice sunt o consecinţă a gândirii greşite a oamenilor. Aşadar, până când oamenii nu se vor schimba, orice soluţie la problemele cu care ne confruntăm este, în cel mai fericit caz, temporară.

Dr. Jane Goodall, savant de renume mondial, a afirmat într-un interviu că distrugerea habitatelor „este adesea strâns legată de lăcomia economică şi de materialismul manifestat în ţările dezvoltate“. În plus, botanistul Peter Raven, fost secretar al Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA, a avertizat că „ignoranţa, indiferenţa, sărăcia şi lăcomia generează probleme strâns legate între ele, care ameninţă să schimbe radical Pământul din rău în mai rău“. Astfel, câteva dintre trăsăturile omului care trebuie înlăturate sunt egoismul, lăcomia, ignoranţa, obtuzitatea şi egocentrismul.

Cea mai bună protecţie a biodiversităţii

Cel care a creat viaţa în uluitoarea ei varietate este, bineînţeles, profund interesat de viitorul creaţiei sale. Biblia ne spune că Dumnezeu va trece în curând la acţiune ‘provocând ruinarea celor care ruinează pământul’. — Revelaţia 11:18.

Va aduce Dumnezeu înapoi formele de viaţă care au dispărut din cauză că omul a ruinat pământul? Dacă Creatorul doreşte ca pe pământ să reapară speciile de animale dispărute, el poate, cu siguranţă, să le creeze din nou în viitor. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul plantelor dispărute. Totuşi, întrucât Biblia nu ne spune nimic în acest sens, nu ar fi înţelept să facem speculaţii pe marginea acestui subiect.

Ceea ce ne garantează legea lui Dumnezeu însă este o binecuvântare pentru toate vieţuitoarele de pe pământ. „Să se înveselească pământul“, spune psalmistul. „Să urle marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să cânte de bucurie.“ — Psalmul 96:11, 12.