Salt la conţinut

Salt la cuprins

Microscopicele „camioane“ ale organismului nostru

Microscopicele „camioane“ ale organismului nostru

Microscopicele „camioane“ ale organismului nostru

CU CINCI zile în urmă era o celulă cu nucleu. Însă, după o perioadă intensă de maturaţie şi diviziune, în urma unor contracţii puternice, şi-a expulzat nucleul. Acum e un reticulocit. Dar ce este acest reticulocit? E un globul roşu imatur, gata să pătrundă în fluxul sanguin. După 2–4 zile, el se va transforma într-un globul roşu complet matur.

Acest globul micuţ ar putea fi asemănat foarte bine cu un camion. „Încărcătura“ este transportată de hemoglobină, o proteină ce transportă oxigen. Se estimează că, pe parcursul celor patru luni de viaţă, „camionul“ parcurge prin corp aproximativ 250 km. În tot corpul există circa 10 miliarde de capilare (vase de sânge minuscule), lungimea lor totală fiind egală cu dublul circumferinţei pământului. Pentru a duce oxigen în toate părţile corpului sunt necesare bilioane de eritrocite (globule roşii).

Acest minuscul „camion“ se află aproape tot timpul în mişcare în fluxul sanguin. Viteza lui variază în funcţie de împrejurări. Globulul atinge viteza maximă de circa 120 cm/s când se află pe „autostrada“ ce vine de la inimă: aorta. Pe măsură ce intră pe „şoselele secundare“ ale organismului, globulul încetineşte, în capilarele terminale atingând o viteză medie de 0,3 mm/s.

Unde se produc celulele sanguine

La adulţii sănătoşi, majoritatea celulelor sanguine se produc în măduva osoasă. Zilnic, pentru fiecare kilogram din greutatea noastră corporală, măduva osoasă produce 2,5 miliarde de globule roşii, 1 miliard de granulocite (globule albe) şi 2,5 miliarde de trombocite. Toate acestea compensează celulele care se pierd zilnic. La un adult sănătos, în fiecare secundă sunt distruse şi înlocuite milioane de globule roşii.

Ca să intre în fluxul sanguin din măduva osoasă, globulul roşu imatur se apropie de peretele exterior al vaselor mici (sinusoide) din măduva osoasă, se înghesuie printr-o deschizătură micuţă numită por de migraţie şi pătrunde în sânge. Timp de aproape trei zile, el va produce hemoglobină. Apoi însă, când ajunge globul roşu matur, adică eritrocit, îşi va înceta această activitate.

Circulaţia sistemică şi circulaţia pulmonară

În secolul al XVII-lea, medicii au descoperit că există două tipuri de circulaţie sanguină. În circulaţia sistemică, microscopicele „camioane“ ale corpului nostru, globulele roşii, pornesc din inimă spre ţesuturile organismului. Aici ele descarcă oxigenul şi încarcă deşeurile sub formă de dioxid de carbon. Acest proces se numeşte respiraţie internă. Apoi globulele roşii se întorc la inimă. În circulaţia pulmonară, „camioanele“ pleacă spre plămâni. Aici ele descarcă deşeurile şi se aprovizionează din nou cu oxigen. Prin urmare, circulaţia pulmonară permite corpului să respire.

Când nu există suficiente globule

Uneori se întâmplă să fie mai puţine globule roşii decât e normal. Medicii numesc această stare anemie. Ea ar putea avea mai multe cauze, printre care 1) o dereglare în producerea sau maturarea globulelor roşii, 2) o creştere a numărului de globule distruse şi 3) o hemoragie majoră. Anemia ar mai putea fi cauzată şi de o inflamaţie cronică sau de existenţa unei tumori.

Pot apărea probleme şi când concentraţia de fier din sânge este fie prea mare, fie prea mică. Când există prea puţin fier, globulele roşii nu se pot matura normal. Prin urmare, globulele vor fi mai mici şi mai puţin colorate ca de obicei. În multe cazuri, tratamentul cu fier corectează această carenţă. Uneori concentraţia de fier din sânge e prea mare. Acest lucru se poate întâmpla când globulele roşii distruse se rup, eliberând fier în sistemul circulator. Treptat, toate organele sunt otrăvite. Otrăvirea inimii este deosebit de gravă. Aproape în toate cazurile, bolnavii care se găsesc în această situaţie ajung să sufere de insuficienţă cardiacă cronică.

Ne-ar trebui multe cărţi ca să explicăm tot ce fac aceste globule roşii în corpul nostru. E clar însă că toată această complexitate extraordinară, descrisă doar parţial în articolul de faţă, preamăreşte înţelepciunea Celui care a proiectat şi a creat viaţa. Iată ce a spus un închinător din antichitate despre măreţul şi inteligentul nostru Creator: „Prin el avem viaţă şi ne mişcăm şi existăm“. — Faptele 17:28.