Relatări despre credinţă dintr-o faimoasă închisoare

Voluntari din rândul Martorilor lui Iehova vizitează penitenciare din întreaga lume ca să-i ajute pe deţinuţii care doresc cu sinceritate să se apropie de Dumnezeu. De peste 20 de ani, în penitenciarul federal din Atlanta (Georgia, SUA) se derulează cu succes un asemenea program de instruire biblică. Nu e deloc uşor să se studieze Biblia într-o închisoare. Ca miniştri voluntari am avut de-a face cu spărgători de bănci, cu şantajişti, cu ucigaşi, cu traficanţi de droguri, cu escroci şi cu agresori sexuali. Cum au fost ajutate asemenea persoane?

 MAI întâi de toate, probabil că aţi dori să aflaţi când şi cum au intrat Martorii lui Iehova pentru prima oară în această închisoare. Acest lucru s-a întâmplat la 4 iulie 1918. Însoţiţi de o escortă, opt miniştri creştini bine cunoscuţi au urcat cele 15 trepte de granit ale acestui penitenciar federal. Dacă s-a respectat procedura obişnuită, ei aveau cătuşe la mâini şi la picioare, cele de la mâini fiind legate de un lanţ prins în jurul brâului. Cei nou-veniţi erau bărbaţi calificaţi din punct de vedere spiritual, care se aflau în fruntea Studenţilor Internaţionali în Biblie, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova. Aceşti bărbaţi n-aveau de unde să ştie că în decurs de mai puţin de un an urma să se demonstreze că trimiterea lor în închisoare fusese o gravă eroare judiciară. În martie 1919, cei opt miniştri Martori au coborât treptele aceleiaşi închisori, de data asta fără lanţuri şi liberi. Mai târziu, ei au fost disculpaţi, autorităţile luând decizia de a înceta urmărirea penală. *

În timpul detenţiei lor în penitenciarul din Atlanta, aceşti bărbaţi creştini au condus cursuri de studiere a Bibliei. Alexander H. Macmillan, unul dintre cei opt deţinuţi, a povestit mai târziu că directorul adjunct al închisorii a fost la început ostil, însă, în cele din urmă, a ajuns să exclame: „Lecţiile pe care le ţineţi [cu deţinuţii] sunt extraordinare!“

În prezent, după mai bine de 80 de ani, în aceeaşi închisoare se ţin în continuare cursuri eficiente de studiere a Bibliei, care lasă impresii de neuitat asupra multor persoane de aici. În mai multe ocazii, conducerea închisorii a arătat o deosebită apreciere faţă de unii membri ai grupului nostru de Martori şi le-a acordat premii de onoare. Despre frumoasele rezultate obţinute în urma programului educaţional al Martorilor lui Iehova s-a vorbit şi în Volunteer Today, un buletin naţional publicat de Biroul Federal al Penitenciarelor din cadrul Ministerului American de Justiţie.

Unul dintre rezultatele programului de studiere a Bibliei cu deţinuţi îl constituie remarcabila schimbare de conduită a acestora. Prin urmare, unii au fost eliberaţi mai repede din închisoare. Observatorii sceptici ar putea crede că deţinuţii studiază Biblia cu noi doar din acest motiv. Deşi aşa au stat lucrurile cu câteva persoane, experienţa dovedeşte, în majoritatea cazurilor, contrariul. Suntem emoţionaţi când auzim în repetate rânduri că elevii noştri îşi păstrează o conduită creştină bună ani la rând după ce sunt eliberaţi din închisoare. Vă prezentăm în continuare câteva dintre numeroasele experienţe avute în spatele zidurilor înalte ale acestei faimoase închisori.

Deţinuţii imigranţi găsesc speranţă

La începutul anilor ’80, aceia dintre noi care au predicat în penitenciarul din Atlanta au avut privilegiul să ajute mulţi deţinuţi imigranţi. Unii dintre ei au făcut schimbări uluitoare.

Raoul * fusese la început un deţinut cu adevărat periculos. El şi un prieten al lui au fost criminali profesionişti, fiind condamnaţi pentru omucidere. După părerea bătrânilor de congregaţie care i-au ajutat, ei erau deosebit de violenţi. Raoul avea duşmani de moarte. Un bărbat jurase că-l va ucide, iar Raoul, la rândul lui, jurase că va face acelaşi lucru cu el. Raoul a fost îngrozit când a auzit că cel mai mare duşman al lui fusese transferat la penitenciarul din Atlanta. Se părea că era doar o chestiune de timp până când cei doi duşmani de-o viaţă aveau să se întâlnească în curte, la masă ori în corpul de clădire unde erau celulele. Însă, în urma studierii Bibliei cu Martorii lui Iehova, Raoul a făcut schimbări impresionante în ce priveşte modul de a gândi şi de a se comporta şi chiar şi în înfăţişare. Când, în cele din urmă, cei doi au trecut unul pe lângă celălalt în curtea închisorii, duşmanul lui Raoul nici nu l-a recunoscut! Sângeroasa confruntare ce părea inevitabilă n-a avut loc niciodată.

Când Raoul a luat decizia să-şi simbolizeze dedicarea lui Dumnezeu prin botez, trebuia să  găsim ceva potrivit pentru a-l scufunda în apă. Preotul închisorii ne-a salvat, oferindu-ne un sicriu negru ca să-l folosim ca bazin de botez. Sicriul a fost umplut ochi cu apă. Însă Raoul părea a fi mai mare decât sicriul. Astfel, doi bătrâni de congregaţie s-au străduit ca Raoul să fie complet scufundat în apă, aşa cum cere Biblia (Luca 3:21, nota de subsol din Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, cu referinţe, ediţia în engleză). În prezent, Raoul e un om liber şi continuă să slujească în calitate de ministru creştin zelos.

În 1987, când s-a emis o ordonanţă pentru a-i deporta pe mulţi dintre deţinuţii imigranţi, în închisoare a izbucnit un scandal violent, devastator, care a ajuns subiectul ştirilor din întreaga lume. S-au luat ostatici. Puţini însă ştiu că au existat şi deţinuţi imigranţi curajoşi, care şi-au riscat viaţa refuzând să se alăture acestei revolte pline de violenţă. Ei erau elevii cursului nostru de studiere a Bibliei. Aceşti bărbaţi, care înainte erau gata să se bată pe viaţă şi pe moarte, au rămas neutri în acest conflict, neluând parte la actele de violenţă şi de vandalism comise. Ce mărturie elocventă a puterii exercitate de Biblie, care poate transforma chiar şi nişte criminali cruzi în creştini iubitori de pace! — Evrei 4:12.

A găsit iertarea

O altă experienţă remarcabilă a fost cea a lui James. El fusese Martor al lui Iehova, însă a slăbit pe plan spiritual. El a cedat tentaţiei şi a comis o fraudă bancară. A fost exclus din congregaţia creştină. Apoi a fost închis în penitenciarul federal din Atlanta. Mai târziu, el ne-a mărturisit: „A fost, cu siguranţă, cea mai nefericită perioadă din viaţa mea“.

Viaţa în închisoare era grea. „Am fost chinuit de sentimente îngrozitoare de singurătate şi disperare“, îşi aminteşte James. Însă detenţia sa într-o celulă aglomerată l-a determinat să-şi facă o serioasă autoanaliză. Iată ce spune el: „Ceea ce m-a întristat cel mai mult când mă  aflam în închisoare n-a fost lipsa de confort, ci modul în care l-am dezamăgit pe Tatăl meu ceresc“. După mai multe luni de detenţie, unul dintre deţinuţii care studiau Biblia cu voluntarii Martori a venit la James şi l-a invitat să asiste la cursurile de studiere a Bibliei. Ruşinat, James a refuzat la început. Însă tânărul respectiv a insistat şi, în cele din urmă, James s-a dus într-una din duminici la întrunire.

El a fost profund mişcat văzând preocuparea plină de iubire pe care le-o arătau elevilor Martorii ce ţineau cursul. Apoi a mai aflat un lucru care l-a impresionat. Din experienţa lui din trecut, James crezuse că toţi voluntarii religioşi erau bine plătiţi pentru munca lor cu deţinuţii. Dar, spre surprinderea sa, a aflat că Martorii nu prezentaseră nici o factură şi nici nu primiseră vreun ban pentru serviciile lor. — Matei 10:8.

James a început să aştepte cu nerăbdare întrunirile. El a observat că fraţii care conduceau acele întruniri erau amabili şi îi încurajau pe elevi. Unul dintre bătrâni l-a impresionat în mod deosebit. „Număram zilele până la următoarea lui vizită, îşi aminteşte James, şi aceasta pentru că reuşea să dea viaţă adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu; spiritul său era contagios. El m-a făcut să înţeleg că trebuie să citesc Biblia în mod analitic ca să pot prinde sensul mesajului transmis de ea — ca să-mi însuşesc adevărul şi, ceea ce este şi mai important, ca să cultiv mintea lui Cristos.“

Lui James i-a fost foarte greu să creadă că Dumnezeu l-ar putea ierta pentru greşelile pe care le făcuse. Ce anume l-a ajutat în această privinţă? „Iertarea lui Dumnezeu s-a văzut în modul în care am fost trataţi de acei bărbaţi fideli, cu spirit de sacrificiu. * Un lucru mi-a fost foarte clar: chiar dacă am păcătuit grav, fratele nu mi-a lăsat deloc impresia că Dumnezeu  nu m-ar putea ierta. Iehova nu m-a părăsit niciodată. El a văzut că m-am căit din toată inima şi că am abandonat acea conduită frauduloasă, neînţeleaptă; prin urmare, el m-a binecuvântat din plin.“ De fapt, James a fost reprimit în congregaţia creştină. Au trecut deja aproape 10 ani de când James a fost eliberat din închisoare şi continuă să fie un creştin activ şi zelos. Spre bucuria soţiei şi a întregii sale familii, el este în prezent un slujitor ministerial, iar recent a ţinut prima lui cuvântare publică.

A găsit calea

Pe Johnny l-am cunoscut la începutul anilor ’90. Familia lui avusese unele legături cu Martorii lui Iehova, dar nici unul dintre membrii ei n-a fost destul de tare spiritualiceşte pe parcursul anilor când s-a format personalitatea lui Johnny, ani în care acesta avea nevoie de îndrumare pe plan spiritual şi moral. Johnny a alunecat spre o viaţă de infractor. El a fost condamnat la închisoare, fiind trimis într-o închisoare federală aflată în apropiere de penitenciarul din Atlanta. În perioada de detenţie, el a aflat de cursurile noastre de studiere a Bibliei şi s-a hotărât să asiste şi el la ele.

La început, Johnny de-abia reuşea să citească. Însă era atât de dornic să asimileze mai multă cunoştinţă despre Iehova şi Isus Cristos, încât a fost hotărât să înveţe să citească bine (Ioan 17:3). Cursurile noastre i-au ajutat de multe ori pe deţinuţi în această privinţă, mai ales când a fost vorba de înţelegerea celor citite şi de citirea în public. Johnny a fost un elev foarte silitor, astfel că ceilalţi elevi au început să-l privească cu respect şi admiraţie, considerându-l un exemplu de cercetător sârguincios al Bibliei.

După mai multe luni, Johnny a fost transferat la penitenciarul federal din Talladega, Alabama, pentru a participa la unul dintre programele educative pe tema drogurilor care se organizau în această închisoare. Imediat după ce a sosit, a luat parte la întrunirile creştine ţinute aici de Martorii lui Iehova. El a rămas activ până când, în cele din urmă, a fost eliberat. Iar, când această fericită zi a sosit, Johnny n-a pierdut timpul, ci a luat imediat legătura cu Martorii din orăşelul lui natal. El a fost primit cu căldură şi a continuat să studieze şi să facă progrese spirituale.

Entuziasmul şi iubirea lui Johnny faţă de adevărul biblic au determinat-o pe mama lui să se implice mai mult în activităţile congregaţiei. El s-a dovedit a fi o sursă de putere şi un ajutor practic pentru ea. Recent, Johnny s-a botezat, simbolizându-şi astfel dedicarea lui Iehova Dumnezeu, şi continuă să participe din plin la ministerul creştin.

O recoltă bogată

Pe parcursul ultimelor două decenii, peste 40 de deţinuţi din penitenciarul din Atlanta au fost ajutaţi să devină miniştri botezaţi ai Martorilor lui Iehova; alţi peste 90 de deţinuţi au tras şi ei foloase din cursurile săptămânale de studiere a Bibliei. Alţii s-au botezat după ce au fost eliberaţi ori după ce au fost transferaţi în alte închisori.

Noi, cei care vizităm săptămânal această faimoasă închisoare pentru a-i ajuta pe deţinuţii cu adevărat penitenţi, suntem recunoscători că slujim într-o formă unică a ministerului creştin (Faptele 3:19; 2 Corinteni 7:8–13). Într-un cadru înfiorător, unde la tot pasul zăreşti gardieni, turnuri de pază cu gardieni înarmaţi, uşi acţionate electric şi sârmă ghimpată lucitoare, am avut parte de multe bucurii, rămânând uimiţi când vedem cum unii infractori îşi schimbă complet viaţa şi devin cetăţeni oneşti şi închinători fideli ai lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 6:9–11. — De la un colaborator.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 20, 21]

„I-aţi găzduit pe unii dintre cei mai buni prieteni ai mei“

ÎN APRILIE 1983, Frederick W. Franz, care pe atunci slujea în Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, a vizitat penitenciarul din Atlanta (SUA). Fusese foarte nerăbdător să viziteze această închisoare. Intrând în clădire, el s-a adresat cu voce tare gardianului ce stătea la biroul din holul de la intrare, exclamând: „Să ştiţi că i-aţi găzduit pe unii dintre cei mai buni prieteni ai mei!“ Gardianul s-a uitat la el nedumerit, ca să nu spunem mai mult. Despre ce vorbea Franz?

Cu 64 de ani în urmă, Joseph F. Rutherford şi şapte colaboratori ai săi fuseseră acuzaţi de conspiraţie şi condamnaţi pe nedrept la închisoare. Mai târziu, Rutherford şi Franz au devenit prieteni şi colaboratori apropiaţi. După mai bine de 40 de ani de la moartea lui Rutherford, Franz — care pe atunci avea şi el în jur de 90 de ani — a fost încântat să viziteze locul unde prietenul său fusese închis cu mulţi ani în urmă. Fără îndoială că el se gândea la lucrarea desfăşurată de Rutherford şi de colaboratorii săi în interiorul acestor ziduri. Despre ce era vorba?

La scurt timp după ce Rutherford şi colaboratorii săi sosiseră aici, directorul adjunct al închisorii le-a zis: „O să vă dăm ceva de lucru. Ziceţi, ce ştiţi să faceţi?“

„Domnule director, a răspuns A. H. Macmillan, unul dintre cei opt, toată viaţa n-am făcut altceva decât să predic. S-a făcut vreodată aşa ceva aici?“

„Nu, domnule! Tocmai pentru asta ai ajuns la noi şi te avertizez că aici n-o să predici.“

Au trecut mai multe săptămâni de la această discuţie. Apoi tuturor deţinuţilor li s-a cerut să asiste la slujba de duminică din capelă, după care toţi cei ce doreau puteau rămâne la şcoala duminicală. Cei opt bărbaţi s-au hotărât să înfiinţeze un curs de studiere a Bibliei, pe care să-l conducă pe rând. „La început au venit doar câteva persoane curioase, iar apoi au venit mai multe“, a explicat Rutherford mai târziu. Nu peste mult timp, micul grup de opt persoane a crescut la număr, ajungându-se la 90 de participanţi!

Care a fost reacţia deţinuţilor după participarea la acest curs de studiere a Bibliei? Iată ce a spus un deţinut: „Am 72 de ani şi a trebuit să ajung în spatele gratiilor ca să aud adevărul. De asta sunt bucuros c-am fost trimis în această închisoare“. Un altul a zis: „Condamnarea mea se apropie de sfârşit; îmi pare rău că trebuie să plec . . . Mi-aţi putea spune unde aş putea găsi oameni ca voi după ce-o să ies?“

În seara dinaintea eliberării lor, cei opt au primit o scrisoare emoţionantă de la un tânăr care participase la studiu. Iată ce a scris el: „Vreau să ştiţi că m-aţi făcut să-mi doresc să fiu mai bun, să fiu un om de nădejde, dacă aşa ceva ar mai putea ieşi din mine, un mizerabil oropsit de soartă. . . . Sunt slab, foarte slab, nimeni nu ştie asta mai bine ca mine, dar o să mă străduiesc şi o să mă lupt cu mine însumi dacă aşa trebuie, ca sămânţa pe care aţi plantat-o voi să dea rod. Aşa m-aş putea ajuta pe mine şi i-aş putea ajuta şi pe cei de lângă mine. Toate cuvintele astea pot părea ciudate, dacă vă gândiţi că vin de la unul ca mine, dar în străfundul inimii mele cred în ce spun, în fiecare cuvinţel“.

Şi în prezent, după mai bine de 80 de ani de la aceste întâmplări, seminţele adevărului biblic sunt încă semănate de Martorii lui Iehova în penitenciarul din Atlanta — precum şi în multe alte închisori. — 1 Corinteni 3:6, 7.