Biserica Anglicană — o casă dezbinată
Biserica Anglicană — o casă dezbinată
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE
ÎN 1998, oraşul Canterbury a găzduit în vechea sa catedrală de 900 de ani cea de-a XIII-a Conferinţă Lambeth a Bisericii Anglicane. Adresându-se celor prezenţi la conferinţă, episcopul William E. Swing a făcut următoarea observaţie importantă: „Religia trebuie să înceteze să mai fie problema şi să înceapă să ofere soluţia. Nu va fi niciodată pace între naţiuni dacă nu există pace între religii“.
Dezbinarea existentă între religii este cât se poate de evidentă, ca, de altfel, şi dezbinarea dintre enoriaşii şi clericii aparţinând aceleiaşi biserici. Un episcop a refuzat să participe la această conferinţă, care se ţine o dată la zece ani începând din 1948, deoarece au fost prezente şi femei-episcopi. Unii participanţi au refuzat să ia parte la discuţii biblice împreună cu acestea.
Dacă la conferinţa din 1988 discuţiile au gravitat în jurul problemei ordinării femeilor, la conferinţa din 1998 principalul subiect controversat a fost homosexualitatea. În final, episcopii au hotărât că homosexualitatea este „împotriva Scripturii“. Ce anume a determinat această decizie?
Unul dintre factori trebuie să fi fost acela că anglicanii erau nerăbdători să-şi întărească relaţiile cu Biserica Romano-Catolică. În plus, ei şi-au dat seama că biserica lor nu se putea aştepta la un dialog între cele două religii dacă ar fi continuat pe linia acceptării preoţilor homosexuali. Un alt motiv important care a stat la baza acestei decizii trebuie să fi fost teama de islamism. Dacă ar fi adoptat o rezoluţie prin care să fie acceptaţi preoţii homosexuali, aceasta ar fi însemnat, după cum au afirmat episcopii africani, „sfârşitul dialogului evanghelic“ în statele islamice.
Cu privire la o altă problemă care a generat controverse în cadrul conferinţei, The Sunday Telegraph a declarat: „În unele zone ale Africii, principala problemă a misionarilor este poligamia“. Reflectând asupra situaţiei dificile cu care se confruntă anglicanii în Africa, un episcop a făcut următoarea remarcă: „Dacă cineva face o donaţie substanţială Bisericii, dar are mai multe soţii, ce ar trebui ei [episcopii anglicani] să facă?“ Prevăzând rezultatul acestei dezbateri, The Times din Londra a consemnat următoarele: „Episcopii anglicani nu se vor exprima în problema poligamiei“.
Pentru prima dată, episcopii anglicani au vorbit despre relaţiile lor cu islamul. „Între creştinii şi musulmanii din Nigeria există o ură adânc înrădăcinată“, a afirmat episcopul Kaduna, din Nigeria, adăugând că în conflictele religioase din această ţară s-au pierdut peste 10 000 de vieţi omeneşti. S-a spus că numai o înţelegere mai profundă a concepţiilor religioase islamice ar putea preîntâmpina un război religios în Africa.
Ce îi aşteaptă pe cei 70 de milioane * de oameni din întreaga lume care, potrivit unei afirmaţii disputate, sunt membri ai Bisericii Anglicane? Situaţia este destul de sumbră, aşa cum s-a arătat în The Times: „Conferinţa i-a uimit pe mulţi observatori şi participanţi deoarece uneori a semănat mai mult cu o întrunire a unui partid politic decât cu întrunirea pentru rugăciune a unei biserici creştine“.
Nu e de mirare că The Sunday Times a tras concluzia că ‘întrunirea s-a caracterizat prin ranchiună şi ostilitate’.
[Notă de subsol]
^ par. 9 Această cifră de 70 de milioane de oameni „pare impresionantă“, se arată în The Times, dar „ceea ce se spune mai rar este că, dintre aceştia, 26 de milioane sunt membri ai Bisericii din Anglia şi doar un milion merg în prezent la biserică aici [în Marea Britanie], restul fiind anglicani cu numele“.
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Catedrala Canterbury, veche de 900 de ani