Când treci linia

OMUL VISEAZĂ DE MULTĂ VREME SĂ CĂLĂTOREASCĂ în timp fie ca să retrăiască evenimente trecute, fie ca să vadă ce se va întâmpla în viitor. V-ar surprinde, aşadar, să aflaţi că, într-un fel, oamenii călătoresc în timp în fiecare zi? Să ne gândim la un om de afaceri din Tokyo care ia avionul spre New York pentru a participa la o întrunire. Dacă avionul său pleacă la prânz, după un zbor fără escală în care parcurge aproape jumătate din glob, el va ateriza la destinaţie în dimineaţa aceleaşi zile, aparent mai devreme decât ora la care a plecat.

Este oare posibil să se facă o călătorie lungă şi să se ajungă totuşi înainte de ora la care s-a plecat? Nu chiar. Însă oraşele îndepărtate se află pe fuse orare diferite. De fapt, trecând linia internaţională de schimbare a datei, o linie invizibilă de pe glob, înseamnă că se trece peste o demarcaţie stabilită prin convenţie pentru separarea zilelor calendaristice. E într-adevăr o experienţă derutantă! În funcţie de direcţia în care călătoreşti, e ca şi cum ai câştiga sau ai pierde o zi într-o clipită.

Să zicem că, la întoarcere, omul de afaceri din Tokyo pleacă cu avionul din New York marţi seara târziu. După 14 ore de zbor, când coboară din avion, în Japonia va fi deja joi. Cât de ciudat e să sari o zi întreagă! Amintindu-şi de prima ei călătorie peste linia internaţională de schimbare a datei, o femeie care călătoreşte mult a mărturisit: „Nu puteam să-nţeleg unde s-a dus acea zi care lipsea. Era aşa de ciudat“.

Întrucât linia de schimbare a datei îi poate nedumeri pe călători, unii s-ar putea întreba de ce s-a conceput o asemenea demarcaţie.

O descoperire făcută de marinari

Dacă ne întoarcem în anul 1522, când oamenii din echipajul lui Ferdinand Magellan au încheiat prima călătorie în jurul lumii, vom înţelege de ce a fost necesară o linie de schimbare a datei. După trei ani petrecuţi pe mare, acei marinari au ajuns în Spania duminică, 7 septembrie. Însă, potrivit jurnalului lor de bord, data întoarcerii lor era sâmbătă, 6 septembrie. De unde a apărut această neconcordanţă? Navigând în jurul lumii, ei au urmat aceeaşi direcţie cu soarele, şi de aceea au văzut cu un apus de soare mai puţin decât locuitorii Spaniei.

În cartea sa Ocolul Pământului în optzeci de zile, scriitorul Jules Verne s-a folosit de contrariul acestui fenomen ca să schimbe radical deznodământul povestirii sale. Pentru a câştiga o sumă mare de bani, personajul principal din carte trebuia să facă înconjurul  globului în 80 de zile. La finalul aventurii sale, el soseşte acasă dezamăgit, deoarece întârziase cu o zi ca să-şi poată ridica bogata recompensă. Sau cel puţin aşa credea el. Rămâne însă uluit când află că, în realitate, se încadrase în orar. „Phileas Fogg câştigase, fără să bănuiască, o zi în programul său, şi asta numai fiindcă făcuse ocolul Pământului mergând către est“, se spune în carte.

Deşi se pare că linia internaţională de schimbare a datei a făcut ca povestea lui Jules Verne să aibă un final fericit, această linie nu exista în forma ei actuală pe vremea când a fost publicat celebrul roman, şi anume în 1873. Căpitanii vaselor din acea vreme obişnuiau să scoată sau să adauge o zi în calendar în funcţie de sensul în care traversau Oceanul Pacific, însă actuala linie de schimbare a datei nu apărea în hărţile lor. Mai târziu avea să se adopte un sistem universal de fuse orare. Prin urmare, când Alaska aparţinea Rusiei, locuitorii de aici aveau aceeaşi zi calendaristică cu locuitorii Moscovei. Dar în 1867, când acest teritoriu a fost preluat de Statele Unite, Alaska a adoptat data calendaristică a Statelor Unite.

Evenimente istorice

În 1884, în mijlocul acestui haos în ce priveşte măsurarea timpului, reprezentanţi a 25 de state s-au întrunit la Washington, D.C., cu ocazia Conferinţei Internaţionale privind Primul Meridian. Ei au stabilit un sistem internaţional de 24 de fuse orare şi au căzut de acord cu privire la primul meridian: linia de longitudine care trece prin Greenwich (Anglia). * Acest meridian a devenit punctul de referinţă în măsurarea pe tot globul a poziţiilor fie spre est, fie spre vest.

Poziţia logică pentru o linie internaţională de schimbare a datei părea a fi meridianul diametral opus meridianului Greenwich, adică cel aflat la 12 fuse orare spre est sau spre vest. Deşi n-a fost adoptat oficial la conferinţa din 1884, meridianul de 180° a ajuns să fie acceptat, considerându-se a fi într-o poziţie aproape ideală, întrucât linia de schimbare a datei indicată de acest meridian nu trecea peste nici un continent. Imaginaţi-vă ce confuzie ar fi dacă am trăi într-o ţară în care pe o jumătate de teritoriu ar fi duminică, iar pe cealaltă jumătate, luni!

Dacă v-aţi uita într-un atlas al lumii sau pe un glob, aţi găsi meridianul de 180° la vest de insulele Hawaii. Se poate remarca imediat că linia internaţională de schimbare a datei nu urmează cu exactitate acest meridian. Pentru a evita complet uscatul, ea traversează Oceanul Pacific în zigzag. Dar, întrucât a fost stabilită în urma unui acord general, nu a semnării unui tratat internaţional, linia de schimbare a datei poate fi schimbată după cum doreşte fiecare naţiune. De exemplu, în 1995, statul Kiribati a anunţat că, deoarece linia internaţională de schimbare a datei împărţea în două grupul de insule din care e format, ea avea să fie deviată pentru a include şi cea mai estică insulă ce aparţinea statului. În prezent, hărţile actualizate prezintă, aşadar, toate insulele statului Kiribati de aceeaşi parte a liniei. Prin urmare, locuitorii lor au aceeaşi zi calendaristică.

Cum e folosită

Pentru a ilustra de ce se pierde sau se adaugă câte o zi când se trece linia de schimbare a datei, încercaţi să vă imaginaţi că faceţi înconjurul lumii cu vaporul. Să zicem că vă îndreptaţi spre est. Probabil că nu vă veţi da seama de faptul că la fiecare fus orar pe care îl treceţi câştigaţi câte o oră. Când vă veţi încheia călătoria în jurul lumii, veţi fi trecut 24 de fuse orare. Dacă n-ar exista o linie internaţională de schimbare a datei, aţi ajunge cu o zi mai repede faţă de timpul local. Linia internaţională de schimbare a datei corectează această neconcordanţă. E puţin derutant, nu-i aşa? Nu e de mirare că marinarii din echipajul lui Magellan şi personajul fictiv Phileas Fogg au calculat greşit data la care şi-au încheiat călătoria în jurul lumii!

Cei care au trecut linia cunosc foarte bine acel sentiment ciudat când pierzi sau câştigi dintr-o dată o zi. Însă călătoriile internaţionale ar genera şi mai multă confuzie dacă n-ar exista linia internaţională de schimbare a datei.

[Notă de subsol]

[Diagrama/Harta de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

martie | martie

2 | 1

[Legenda fotografiilor de la pagina 14]

Sus: Observatorul Regal de la Greenwich

Dreapta: această linie făcută din piatră cubică indică primul meridian