Persecuţia religioasă din Georgia — când va înceta?

DE PE ŢĂRMUL MĂRII NEGRE, cu climă blândă, până în ţinuturile reci ale Munţilor Caucaz se întinde Georgia, o ţară plină de frumuseţi naturale. Păduri dese, pâraie repezi şi văi fertile împodobesc această zonă muntoasă ce străjuieşte graniţa dintre Europa şi Asia. Tbilisi, capitala Georgiei, este un oraş aglomerat, unde alături de monumente arhitecturale antice se înalţă clădiri moderne. Însă cea mai de preţ comoară a Georgiei sunt locuitorii ei, cunoscuţi pentru puternicele lor legături familiale şi pentru calda lor ospitalitate.

De-a lungul istoriei, oamenii acestor meleaguri au fost foarte asupriţi. Ţara lor a fost invadată pe rând de romani, perşi, bizantini, arabi, otomani, mongoli, ruşi şi de alte popoare. Se pare că oraşul Tbilisi a fost distrus de 29 de ori! * Dar, chiar şi în aceste condiţii, georgienii şi-au păstrat dragostea pentru viaţă, artă, cântec şi dans, precum şi reputaţia de popor tolerant.

Din nefericire însă, nu se mai poate spune acest lucru despre toţi locuitorii Georgiei. În ultimii doi ani, un mic grup de georgieni au pătat reputaţia ţării, agresând sute de concetăţeni ai lor. Bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi, dar şi infirmi şi persoane în vârstă, au fost bătuţi de grupuri de agresori furioşi. Înarmaţi cu răngi şi cu ciomege cu ţinte de metal, agresorii le-au învineţit trupurile, le-au făcut răni adânci pe faţă şi le-au smuls scalpul. De ce sunt bătuţi atât de crunt aceşti cetăţeni georgieni inofensivi? Deoarece sunt Martori ai lui Iehova — o comunitate creştină care există în Georgia de multă vreme, chiar mai dinainte ca majoritatea agresorilor să se fi născut.

De la condamnări publice la atacuri

Deşi Georgia garantează libertatea religioasă, literatura Martorilor lui Iehova a fost de repetate  ori confiscată. În aprilie 1999, autorităţile vamale au declarat că literatura putea fi pusă în circulaţie numai cu aprobarea patriarhului, capul Bisericii Ortodoxe Georgiene. * În luna următoare s-a făcut din nou referire la Biserica Ortodoxă, de data asta la Tribunalul Raionului Isani-Samgori din Georgia. Aici, Guram Şaradze, deputat parlamentar şi conducătorul mişcării politice „Georgia mai presus de toate!“, a pornit o acţiune judiciară cu scopul de a dizolva persoanele juridice folosite de Martorii lui Iehova. El i-a acuzat pe Martori că sunt antinaţionali şi periculoşi. Cine a sprijinit acuzaţia lui Şaradze? La dosar era anexată o scrisoare din partea secretarului patriarhului-catolicos al Georgiei Mari.

La 20 mai 1999, Georgia a ratificat Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, prin urmare, s-a obligat să respecte articolele convenţiei. Articolul 10 spune: „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere“. I-a oprit oare acest drept pe opozanţii Martorilor să continue demersurile pentru a interzice literatura biblică? În nici un caz.

La 21 iunie 1999, într-o scrisoare adresată directorului Direcţiei Vămilor, Patriarhia Georgiei Mari a insistat ca „distribuirea literaturii religioase străine să fie interzisă“. În plus, Giorgi Andriadze, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Georgiene, a declarat că Martorii lui Iehova sunt periculoşi şi că trebuie scoşi în afara legii. Aceste condamnări publice au ajuns la urechile unora care au pornit imediat la acţiune. Fanaticii religioşi care în trecut arseseră literatura Martorilor lui Iehova erau siguri că acum îi puteau ataca pe Martori fără să fie pedepsiţi. În ziua de duminică, 17 octombrie 1999, ei au lansat un nou atac.

Acţiunile agresorilor rămân nepedepsite

În acea zi de duminică, aproximativ 120 de Martori ai lui Iehova din Tbilisi — bărbaţi, femei şi copii — asistau la o întrunire religioasă. Deodată, caterisitul preot ortodox Vasili Mkalavişvili * împreună cu 200 de acoliţi ai săi au dat buzna în încăperea unde se ţinea întrunirea. I-au încercuit pe Martori şi au început să-i lovească cu ciomege de lemn şi cruci de fier. Patru agresori au apucat un Martor de braţ şi de gât. L-au tras cu putere de cap în jos şi au început să-l radă în cap în timp ce ceilalţi agresori se distrau văzând cum Martorul era umilit. După ce agresorii nebuni de furie au părăsit în cele din urmă locul, 16 Martori au trebuit să fie spitalizaţi. Un bărbat avea trei coaste rupte. O altă Martoră, pe nume Phati, în vârstă de 40 de ani, a povestit mai târziu: „Au început să ţipe la mine, iar unul dintre ei m-a lovit cu toată forţa. M-a lovit peste faţă, peste ochi. Am încercat să-mi ascund faţa cu mâinile. Sângele îmi curgea printre degete“. Când această brută a încetat s-o mai lovească, Phati nu mai vedea cu ochiul stâng. Ochiul lui Phati n-a putut fi salvat, iar în prezent ea nu mai poate să vadă cu el.

Imagini ale acestui atac violent au fost difuzate de televiziune, iar preşedintele ţării, Eduard Şevardnadze, s-a simţit îndemnat să ia poziţie. A doua zi, el a declarat: „Condamn această acţiune şi am încredere că responsabilii cu aplicarea legilor vor deschide o acţiune penală“. Întrucât  existau imagini care îi prezentau pe toţi agresorii, inclusiv pe conducătorul grupului de agresori, condamnarea lor ar fi trebuit să fie o chestiune simplă. Totuşi, după doi ani, nici unul dintre aceşti agresori n-a fost condamnat încă.

Lipsa pedepsei insuflă curaj

Nu e de mirare că, întrucât autorităţile — atât laice, cât şi clericale — nu au întreprins nici o acţiune, agresorii au înţeles că violenţa este tolerată. Nefiind pedepsiţi, ei au prins curaj şi s-au dezlănţuit şi mai aprig, jefuindu-i pe Martorii lui Iehova, bătându-i cu ciomegele şi lovindu-i cu picioarele — în case particulare, pe stradă şi în locurile de închinare. În perioada octombrie 1999–august 2001 s-au înregistrat asupra Martorilor lui Iehova peste 80 de atacuri pentru care există dovezi clare şi în urma cărora au avut de suferit peste 1 000 de persoane. Cu toate acestea, la 9 februarie 2001, un procuror din Tbilisi le-a spus unor reporteri că Vasili Mkalavişvili „e încă cercetat“. Din nefericire, la data la care a fost scris acest articol, autorităţile georgiene le permiteau opozanţilor Martorilor lui Iehova să continue acţiunile lor criminale, pline de ură. — Vezi chenarul „Acţiunile agresorilor continuă“.

Dar ce face poliţia? Reportajele şi imaginile difuzate de agenţiile de ştiri dezvăluie că poliţia nu numai că permite atacurile împotriva Martorilor lui Iehova, dar chiar participă la ele! De exemplu, la 8 septembrie 2000, în oraşul Zugdidi, un grup de poliţişti înarmaţi cu bastoane a întrerupt programul unui congres paşnic la care participau 700 de Martori ai lui Iehova. Martorii oculari au declarat că poliţiştii mascaţi „şi-au croit un fel de drum al distrugerii“, bătându-i pe mai bine de 50 de Martori. „Erau imagini sfâşietoare“, a spus proprietarul locului unde s-a ţinut congresul, amintindu-şi  de groaza ce se citea pe feţele copiilor când pe deasupra capetelor lor zburau proiectile oarbe antitanc. Poliţia a devastat locul de desfăşurare a congresului, după care i-a dat foc. Însă vinovaţii n-au fost pedepsiţi nici până în ziua de azi.

Întrucât acest incident oribil nu constituie un caz singular (vezi chenarul „Participarea poliţiei“), la 7 mai 2001, Comitetul împotriva Torturii al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi-a exprimat, pe bună dreptate, îngrijorarea în legătură cu „numeroasele acte de tortură şi alte pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante din Georgia comise de responsabilii cu aplicarea legilor; [şi în legătură cu] faptul că în toate cazurile s-a amânat deschiderea unor anchete complete şi imparţiale în baza numeroaselor plângeri privind actele de tortură“. * De fapt, nici una dintre cele peste 400 de plângeri depuse de Martorii lui Iehova la poliţie n-a avut ca rezultat condamnarea celor despre care se ştia că sunt vinovaţi! Avocatul Poporului din Georgia, care este ales de parlament, a făcut următorul comentariu: „Drepturile omului sunt încălcate chiar de cei care au obligaţia, în virtutea funcţiei pe care o deţin, să apere aceste drepturi. Pentru ei, drepturile omului nu sunt altceva decât o simplă bucată de hârtie“.

Decizia Curţii Supreme generează confuzie

Ca şi cum atacurile ilegale din partea agresorilor şi a poliţiei nu ar fi fost suficiente, Curtea Supremă a Georgiei a pronunţat recent o hotărâre judecătorească ce a generat confuzie în ce priveşte drepturile Martorilor lui Iehova.

 Vă prezentăm în continuare câteva informaţii relevante. Politicianul Guram Şaradze a intentat în instanţă o acţiune cu scopul de a dizolva persoanele juridice folosite de Martorii lui Iehova. Acţiunea lui a fost respinsă la 29 februarie 2000. Însă Şaradze a făcut apel şi a câştigat. La rândul lor, Martorii lui Iehova au făcut recurs, cauza ajungând la Curtea Supremă. La 22 februarie 2001, Curtea Supremă a pronunţat o decizie nefavorabilă Martorilor, în baza unor aspecte de procedură. Curtea Supremă a argumentat că, potrivit prevederilor Constituţiei, religiile trebuie să fie înregistrate conform dreptului public, în baza unei legi privind modul de înregistrare a asociaţiilor religioase, lege care nici până în prezent n-a fost adoptată. Curtea a decis că, în absenţa acestei legi, Martorii lui Iehova n-ar putea fi înregistraţi sub nici o altă formă. Cu toate acestea, aproximativ alte 15 asociaţii ce sprijină o activitate religioasă sunt înregistrate legal în Georgia.

Ca răspuns la hotărârea judecătorească pronunţată de Curtea Supremă, ministrul justiţiei din Georgia, Mikheil Saakaşvili, a declarat într-un interviu televizat următoarele: „Din  punct de vedere juridic, decizia e foarte suspectă. Nu cred că ar putea fi înscrisă în paginile istoriei Curţii Supreme ca un mare succes“. Zurab Adeişvili, preşedintele interimar al comisiei juridice a Parlamentului Georgiei, a declarat agenţiei de ştiri Keston că era „foarte îngrijorat“ în legătură cu decizia curţii, întrucât „constituie o încurajare pentru forţele extremiste din Biserica noastră [Ortodoxă Georgiană] să suprime grupările religioase minoritare“. Din nefericire, temerile lui Zurab Adeişvili s-au dovedit a fi justificate. La câteva zile după pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, actele de violenţă îndreptate împotriva Martorilor lui Iehova s-au reluat. Pe parcursul anului 2001, Martorii au fost atacaţi de grupuri de agresori, de poliţie şi de preoţi ortodocşi, în zilele de 27 februarie, 5 martie, 6 martie, 27 martie, 1 aprilie, 7 aprilie, 29 aprilie, 30 aprilie, 7 mai, 20 mai, 8 iunie, 17 iunie, 11 iulie, 12 august, 28 septembrie şi 30 septembrie. Iar violenţele continuă.

În toiul acestui nou val de persecuţii, Curtea Supremă a întreprins o acţiune neobişnuită, aceea de a clarifica în mod public hotărârea ei judecătorească. Iată ce a anunţat Curtea: „Din nefericire, opinia publică a interpretat în mod greşit anularea înregistrării Uniunii Martorilor lui Iehova admisă de Curtea Supremă. . . . Prin anularea înregistrării juridice a pârâţilor, ca persoană juridică de drept privat, dreptul [Martorilor lui Iehova] la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei n-a fost încălcat sau interzis nici direct, nici indirect. Libertatea lor de a-şi schimba convingerile, individual sau colectiv, atât în public, cât şi privat, n-a fost restrânsă. . . . Hotărârea Curţii n-a impus restricţii asupra dreptului pârâţilor de a primi şi de a răspândi informaţiile şi ideile lor. Nici nu li s-a interzis dreptul la asociere paşnică“.

Mii de georgieni iau poziţie împotriva persecuţiei

Deşi se pare că această declaraţie a Curţii Supreme n-a prea avut efect asupra grupurilor violente de agresori, s-a remarcat un fapt încurajator, şi anume că mii de cetăţeni georgieni au luat poziţie condamnând persecuţia ce are loc în ţara lor. Începând din 8 ianuarie 2001, Martorii lui Iehova au pus în circulaţie o petiţie prin care se  cerea protecţie în faţa atacurilor agresorilor şi urmărirea penală a celor ce au luat parte la actele de violenţă comise asupra cetăţenilor Georgiei. În decurs de două săptămâni, 133 375 de cetăţeni adulţi din toate regiunile Georgiei au semnat această petiţie. Dacă ne gândim că în Georgia există doar 15 000 de Martori ai lui Iehova, înseamnă că marea majoritate a celor care au semnat petiţia sunt probabil membri ai Bisericii Ortodoxe Georgiene. Însă, la 22 ianuarie 2001, petiţia a dispărut. Cum s-a întâmplat acest lucru?

În acea zi, în biroul Avocatului Poporului din Georgia, Nana Devdariani, se desfăşura o conferinţă de presă cu ocazia căreia petiţia urma să fie făcută publică în mod oficial. La un moment dat, în timpul conferinţei, Vasili Mkalavişvili împreună cu alţi zece acoliţi ai săi au dat buzna în birou ca să confişte cele 14 volume care alcătuiau petiţia. O reprezentantă a Institutului Caucazian pentru Pace şi Democraţie a încercat să apere volumele, însă intruşii au agresat-o. În timp ce Mkalavişvili profera insulte, acoliţii săi au reuşit să smulgă din mâinile organizatorilor conferinţei 12 dintre cele 14 volume ale petiţiei şi să plece cu ele. Un diplomat al unei ţări străine, martor la acest incident, a exclamat: „Pur şi simplu, e de necrezut!“ Din fericire, la 6 februarie, petiţia a ajuns din nou în mâinile Martorilor, iar la 13 februarie 2001 a fost prezentată preşedintelui Georgiei.

„Toate aceste acte de hărţuire . . . vor fi urmărite penal“

Martorii lui Iehova din Georgia şi din întreaga lume aşteaptă ca, după primirea acestei petiţii, preşedintele Georgiei să ia măsuri. De fapt, în trecut, preşedintele Şevardnadze a condamnat de repetate ori persecutarea Martorilor lui Iehova. De exemplu, la 18 octombrie 1999, preşedintele a clasificat atacurile împotriva Martorilor lui Iehova drept „pogromuri“, ce sunt „inadmisibile“. La 20 octombrie 2000, preşedintele Şevardnadze i-a scris unui membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova afirmând următoarele: „Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a pune capăt actelor de violenţă“. Apoi a adăugat: „Vreau să vă asigur că autorităţile georgiene rămân fidele angajamentului pe care şi l-au luat de a apăra drepturile omului şi libertatea conştiinţei“. Cu o altă ocazie, într-o scrisoare din 2 noiembrie 2000 adresată Comisiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, preşedintele Şevardnadze a declarat: „Această chestiune [a statutului religiilor minoritare din Georgia] a constituit o preocupare principală a poporului nostru şi a guvernului ţării“. El a dat comisiei următoarea asigurare: „Toate aceste acte de hărţuire şi de violenţă fizică vor fi urmărite penal, iar autorii lor vor da socoteală în faţa legii“.

Atât în Europa, cât şi în întreaga lume, cei care urmăresc cu îngrijorare desfăşurarea evenimentelor din Georgia speră ca aceste cuvinte ferme rostite de preşedintele Şevardnadze să se adeverească în curând. Până atunci însă, Martorii lui Iehova din întreaga lume continuă să se roage pentru colaboratorii lor din Georgia, în timp ce aceşti Martori curajoşi perseverează în serviciul lor adus lui Iehova în pofida persecuţiilor crude. — Psalmul 109:3, 4; Proverbele 15:29.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 24]

„Toate aceste acte de hărţuire şi de violenţă fizică vor fi urmărite penal, iar autorii lor vor da socoteală în faţa legii.“ — Preşedintele Georgiei, Eduard Şevardnadze, 2 noiembrie 2000

[Text generic pe pagina 24]

„Sperăm că această chestiune [a actelor violente îndreptate împotriva minorităţilor religioase] va fi soluţionată şi că toate grupările religioase din Georgia se vor bucura de libertate deplină în ce priveşte exprimarea convingerilor religioase.“ — David Soumbadze, consilier principal al Ambasadei Georgiei la Washington, D.C. (SUA), 3 iulie 2001

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

ACŢIUNILE AGRESORILOR CONTINUĂ

Întrucât autorităţile georgiene nu au luat măsuri pentru a-i condamna pe agresori, Martorii lui Iehova au căzut victimă unor noi atacuri.

De exemplu, la 22 ianuarie 2001, în raionul Svanetis Ubani, din Tbilisi, fostul preot ortodox Vasili Mkalavişvili şi ceata lui de acoliţi au dat buzna în încăperea unde 70 de Martori ţineau o întrunire religioasă. Agresorii i-au lovit pe Martori cu pumnii, cu picioarele şi cu cruci de lemn şi de fier. Un agresor l-a lovit pe un Martor peste cap cu o cruce mare de lemn cu atâta putere, încât crucea s-a rupt în bucăţi. Câţiva Martori au fost târâţi într-o încăpere întunecoasă, unde au fost bătuţi de mai mulţi agresori. Unii Martori în vârstă au fost puşi să fugă printre două şiruri de bărbaţi care îi loveau cu pumnii şi cu crucile. Doi bărbaţi în puterea vârstei l-au fugărit pe un băiat de 14 ani lipsit de apărare, după care l-au lovit cu pumnii şi picioarele. Un agresor de 30 de ani s-a repezit la un băiat de 12 ani şi l-a lovit peste cap cu o Biblie georgiană uriaşă. Între timp, un Martor a fugit din casă cu intenţia de a chema poliţia, însă a fost prins. Agresorii l-au lovit peste faţă până când gura i s-a umplut de sânge şi a început să vomite. În cele din urmă, grupul de agresori nemiloşi s-a împrăştiat. Autorii acestui atac au rămas nepedepsiţi.

Un nou incident a avut loc la 30 aprilie 2001, când acoliţii lui Mkalavişvili au întrerupt o întrunire religioasă a aceleiaşi congregaţii a Martorilor lui Iehova. Agresorii i-au târât pe Martori afară şi i-au bătut cu ciomege ce aveau ţinte metalice. Unui Martor pe nume Tamaz i-au fost pur şi simplu sfâşiate cu aceste ţinte braţul drept, mâna stângă, piciorul stâng şi obrazul stâng. Mai mult decât atât, el a avut o rană la cap ce a necesitat cinci puncte de sutură. În plus, agresorii au răscolit întreaga locuinţă în care se ţinea întrunirea, distrugând mobila, instalaţia electrică şi ferestrele. Apoi au ars literatura publicată de Martorii lui Iehova făcând un foc mare afară. La 7 iunie 2001, o organizaţie neguvernamentală (Human Rights Watch) s-a adresat ministrului georgian al afacerilor interne, Kakha Targamadze, şi procurorului general al Georgiei, Gia Mepharişvili, cerându-le în mod oficial informaţii despre măsurile care s-au luat pentru a-i aduce în faţa instanţei pe autorii acestor atacuri, precum şi ai altora mai recente. Până în prezent, nici unuia dintre agresori nu i s-a întocmit dosar penal.

[Chenarul de la pagina 21]

PARTICIPAREA POLIŢIEI

La 16 septembrie 2000, poliţia din oraşul Marneuli a organizat mai multe blocaje rutiere pentru a împiedica cele 19 autobuze de Martori ai lui Iehova să ajungă la locul unde urma să se ţină un congres. La unul dintre blocaje, agresorii au aruncat cu pietre în autobuzele de Martori, lovind-o pe o pasageră în cap. Mai mulţi Martori au fost târâţi afară din autobuze şi au fost bătuţi, în timp ce restul pasagerilor au fost jefuiţi. Între timp, poliţia a lăsat să treacă autobuzele pline cu acoliţii lui Mkalavişvili, care aveau de gând să distrugă locul unde urma să se desfăşoare congresul. Grupul de agresori a ars o tonă şi jumătate de literatură religioasă. Poliţiştii aflaţi la faţa locului au participat şi ei la violenţe, bătându-i pe Martori.

Agenţia de presă Caucasus a anunţat că Ministerul de Interne va cerceta acest atac şi va lua „măsurile corespunzătoare“. Anchetatorii dispun de dovezi clare pentru a-i acuza pe autorii atacurilor. În baza Articolului 25, Constituţia Georgiei le garantează tuturor cetăţenilor dreptul de a ţine întruniri publice. Cu toate acestea, nici unuia dintre agresori nu i s-a întocmit dosar penal. După cinci luni de la acest atac, agenţia de presă Keston a anunţat că unul dintre avocaţii lui Guram Şaradze, conducătorul mişcării politice „Georgia mai presus de toate!“, a recunoscut că Şaradze a intervenit pentru ca autorităţile din oraşele Marneuli şi Zugdidi să împiedice desfăşurarea celor două congrese ale Martorilor lui Iehova.

[Chenarul de la pagina 21]

CONSTITUŢIA GEORGIEI GARANTEAZĂ PROTECŢIE

Constituţia Georgiei din 24 august 1995 garantează libertate religioasă şi protecţie împotriva atacurilor brutale, după cum putem vedea din fragmentele prezentate în continuare:

Articolul 17: 1) Onoarea şi demnitatea persoanei sunt inviolabile. 2) Tortura, pedepsele sau tratamentele crude, inumane ori degradante sunt inadmisibile.

Articolul 19: 1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare şi la libertatea gândirii, a conştiinţei, a religiei şi a convingerilor. 2) Este interzisă persecutarea vreunei persoane pentru opiniile, convingerile sau religia ei.

Articolul 24: 1) Orice persoană are dreptul să primească şi să răspândească informaţii, să-şi exprime opiniile şi să le răspândească prin viu grai, prin scris sau prin orice alt mijloc.

Articolul 25: 1) Orice persoană, exceptând membrii forţelor armate, ai organelor de poliţie sau ai serviciilor de securitate, are dreptul să ţină o întrunire publică fără nici un fel de arme, fie într-o clădire, fie în aer liber, fără o autorizare prealabilă.

[Chenarul de la pagina 22]

LUMEA URMĂREŞTE DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

Cum priveşte comunitatea internaţională eşecul Georgiei de a pune capăt persecuţiilor îndreptate împotriva Martorilor lui Iehova?

Guvernul Statelor Unite şi cel al Marii Britanii au făcut următoarea declaraţie comună: „O întrunire ţinută de Martorii lui Iehova a fost întreruptă, iar un mare număr de persoane au fost maltratate cu cruzime, în timp ce altor persoane nu li s-a permis să participe la întrunire. Ambasada Statelor Unite ale Americii şi cea a Marii Britanii sunt foarte îngrijorate din cauza acestui incident şi a altor încălcări grave ale dreptului la libertate religioasă ce au avut loc recent în Georgia. . . . Cerem Guvernului Georgiei să cerceteze aceste cazuri şi să se asigure că drepturile religioase sunt respectate în cazul tuturor cetăţenilor“.

Preşedinta delegaţiei Comisiei pentru Cooperare Parlamentară între Uniunea Europeană şi Georgia, Ursula Schleicher, a declarat: „Ca reprezentantă a delegaţiei Parlamentului European doresc să-mi exprim consternarea în legătură cu acest ultim incident dintr-o serie de atacuri violente îndreptate împotriva ziariştilor, a militanţilor pentru drepturile omului şi a Martorilor lui Iehova. . . . Consider acest gen de acţiuni drept o violare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului, pe care Georgia s-a angajat să le respecte când a semnat Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale“.

Comisia Americană pentru Securitate şi Cooperare în Europa s-a adresat în scris preşedintelui Şevardnadze în legătură cu atacurile îndreptate împotriva Martorilor lui Iehova: „Ultimele evenimente sunt de-a dreptul alarmante şi ne fac să ne gândim cu îngrijorare că situaţia din Georgia scapă de sub control. Dacă nu se iau măsuri, cei care apelează la violenţă împotriva minorităţilor religioase se vor simţi încurajaţi să continue atrocităţile. Sperăm că, în calitate de şef al statului, veţi da un bun exemplu atât opiniei publice, cât şi autorităţilor georgiene şi le veţi transmite două mesaje ferme şi clare: oricare ar fi convingerile celor de altă religie, e inadmisibil să se folosească vreo formă de violenţă împotriva adepţilor ei; iar cei ce iau parte la asemenea acte de violenţă — îndeosebi poliţiştii care facilitează sau chiar participă la aceste acţiuni degradante — vor fi aduşi în faţa instanţei şi judecaţi în conformitate cu prevederile legii“. Scrisoarea a fost semnată de şapte membri ai Congresului American.

Vicepreşedintele Comisiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, congresmanul american Christopher H. Smith, a declarat: „De ce nu respectă Georgia libertatea religioasă şi drepturile omului, dacă şi-a luat acest angajament? . . . Arderea literaturii constituie un act ce vine în contradicţie flagrantă cu Acordul de la Helsinki, iar unora dintre membrii Comisiei ne reaminteşte de arderea cărţilor sub regimul nazist“.

Directorul executiv interimar al departamentului pentru Europa şi Asia Centrală din cadrul organizaţiei Human Rights Watch a scris următoarele: „Organizaţia Human Rights Watch este profund îngrijorată din cauza actelor de violenţă ce ar putea avea loc în continuare, dat fiind că până în prezent Guvernul Georgiei n-a reuşit să-i aducă în faţa instanţei pe autorii atacurilor violente anterioare îndreptate împotriva minorităţilor religioase. Vă solicităm să cereţi încetarea atacurilor şi să-i aduceţi în faţa instanţei pe cei vinovaţi de aceste acţiuni“.

Lumea urmăreşte desfăşurarea evenimentelor. Va reuşi oare Georgia să acţioneze în armonie cu angajamentele pe care şi le-a luat pe plan internaţional? E în joc reputaţia Georgiei.

[Chenarul de la pagina 23]

RECURS LA CURTEA EUROPEANĂ

La 29 iunie 2001, Martorii lui Iehova au înaintat Curţii Europene a Drepturilor Omului o plângere imputând pasivitatea responsabililor cu aplicarea legii din Georgia. După câteva zile, mai exact la 2 iulie 2001, Curtea Europeană a răspuns cererii înaintate de Martori. Secretarul Curţii a scris că preşedintele Camerei Judiciare era de părere că acestui caz „trebuie să i se acorde prioritate“.

[Harta de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

RUSIA

GEORGIA

MAREA NEAGRĂ

TURCIA

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

13 MAI 2001 — Familia Şamoyan şi-a pierdut locuinţa deoarece un incendiator le-a dat foc casei

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

17 IUNIE 2001 — Giorgi Baghişvill a fost atacat cu violenţă în timp ce se afla la o întrunire a Martorilor lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

11 IULIE 2001 — David Salaridze a fost lovit în cap cu un ciomag şi a fost bătut peste spate şi peste coaste, fiind atacat în timp ce se afla la o întrunire a Martorilor lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

28 IUNIE 2000 — Mai mulţi incendiatori au distrus depozitul de literatură din Tbilisi ce aparţinea Martorilor lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

16 AUGUST 2000 — În sala de judecată a tribunalului din oraşul Gildani-Nadzaladevi, Warren Shewfelt, un Martor canadian, a fost atacat de un susţinător al lui Vasili Mkalavişvili

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

AP Photo/Shakh Aivazov