Salt la conţinut

Salt la cuprins

Kea — bufonii munţilor

Kea — bufonii munţilor

Kea — bufonii munţilor

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NOUA ZEELANDĂ

KEA este un papagal alpin care trăieşte în Noua Zeelandă, ţară cu un relief înalt. Având un nestăvilit simţ al umorului, kea îşi amuză, îşi încântă sau îşi irită privitorii cu năzdrăvăniile lui.

Imaginaţi-vă că v-aţi petrecut ziua cutreierând munţii. Sleiţi de puteri aţi ajuns la o cabană. După ce mâncaţi copios, nu vă doriţi decât să trageţi un pui de somn. Dar o familie de papagali-kea are altă idee. Aşezaţi pe acoperişul cabanei, s-au gândit că ar fi nemaipomenit de amuzant dacă şi-ar da drumul pe acoperişul de tablă ondulată. Pentru ei, zgomotul pe care-l fac ghearele când alunecă pe metal e ca un fel de muzică. Şi, ca să arate cât de mult le place să facă acest lucru, în timp ce alunecă scot strigăte de bucurie. Apoi, bătând din aripi, încearcă din răsputeri să se urce înapoi şi să repete acest spectacol zgomotos.

Totuşi, pentru papagalii-kea, amatori de distracţie, chiar şi acest joc poate deveni plictisitor. Dar, ca să alunge plictiseala, găsesc alte modalităţi de a se amuza. Aşadar, se gândesc să ia pietre şi să le dea drumul în jos, pe acoperiş, iar apoi să-şi dea şi ei drumul, scoţând de fiecare dată ţipete stridente, ca nişte „hohote de râs“. Curioşi să vadă ce spun oaspeţii din cabană, se agaţă de acoperiş cu capul în jos şi se uită pe fereastră. Ei au, probabil, impresia că drumeţilor obosiţi le face plăcere acest spectacol dat pe acoperiş. Dar, înainte de a vedea dacă aceşti papagali alpini sunt pe bună dreptate numiţi bufoni, haideţi să aflăm câte ceva despre ei.

Aceşti papagali se numesc kea datorită strigătului lor zgomotos kee-a. Ei sunt originari din Noua Zeelandă şi se întâlnesc numai în regiunile muntoase din South Island. Trăind în zonele cele mai înalte ale pădurii, la limita superioară a vegetaţiei, ei se hrănesc în special cu boabe şi muguri.

Kea sunt păsări viguroase — masculul cântărind în jur de 1,2 kilograme şi măsurând până la 50 de centimetri. Culoarea predominantă este verdele. Deşi se confundă cu verdele pădurii, unde îşi au habitatul, papagalii-kea sunt totuşi păsări care se remarcă cu uşurinţă. Ei se disting de restul păsărilor prin personalitatea neînfricată, prin strigătele caracteristice, prin dimensiunile mari şi prin penajul roşu-intens de sub aripi.

De obicei le place să se joace în aer, profitând la maximum de curenţii mereu schimbători din habitatul lor alpin. Sunt minunaţi când se avântă în zbor prin văile înguste, luându-se la întrecere şi fugind unii după alţii. Sunt consideraţi unele dintre cele mai inteligente păsări din lume. Probabil că tocmai datorită inteligenţei lor papagalii-kea au simţul umorului.

Plăcerea de a se juca

Comportamentul lor neastâmpărat este o caracteristică a personalităţii lor. Fiind extrem de curioşi, ei cercetează tot ce se află în teritoriul lor, îndeosebi tot ce e nou şi straniu. Când examinează un obiect, papagalii-kea nu doar se uită la el, ci îl şi gustă sau îl împing cu ciocul lor puternic, până când fie se plictisesc, fie îl distrug.

Odată, un papagal-kea a fost văzut într-o gară dintr-o trecătoare montană cercetând două canistre de lapte, aşezate pe peron. Ca un obraznic, kea a lovit uşor capacul uneia dintre ele şi şi-a băgat capul înăuntru ca să bea lapte. Papagalul a fost alungat şi, pentru siguranţă, prin cele două mânere ale vasului a fost introdusă o vergea de metal. Fără nici o sfială, kea s-a întors, a examinat un minut sau două „mecanismul de siguranţă“, după care, cu multă dexteritate, a tras încetişor cu ciocul vergeaua prin mânere. Apoi, neobrăzatul papagal a lovit din nou capacul cu ciocul şi a mai luat o înghiţitură de lapte. Sunt mari ştrengari, nu-i aşa?

Kea şi turiştii

Turiştii care încearcă să-şi apere bunurile sunt captivaţi de bufoneriile acestor păsări minunate. Dar, dacă vă lăsaţi nesupravegheate corturile, nu o să vă vină să credeţi ce daune veţi suferi. Cu ciocurile lor puternice, papagalii pot rupe în fâşii un cort întreg, iar sacul de dormit poate să ajungă în câteva minute un morman de fulgi.

Orice obiect rotund este ideal pentru a fi rostogolit pe cea mai apropiată pantă şi orice obiect strălucitor devine o preţioasă comoară. Kea sunt foarte încântaţi şi nostimi îndeosebi când se joacă cu şireturile de la ghete. Un alt joc preferat de ei este luarea unor obiecte şi aruncarea lor de la o înălţime mare, probabil pentru că-i distrează să le vadă căzând.

Bufoni înnăscuţi, papagalii-kea sunt îndrăgiţi de toţi cei ce au ocazia să-i vadă. Nu e de mirare că, datorită bufoneriilor lor, au fost numiţi „maimuţele zburătoare din Noua Zeelandă“.

Papagalii-kea şi schiorii

Papagalilor-kea le place să se adune acolo unde au spectatori, cum ar fi pe pârtiile de schi. Astfel, aceşti bufoni ai munţilor sunt o atracţie în plus pentru schiori. Şi se pare că şi papagalii-kea vor să se distreze, pentru că se ţin după schiori ţopăind vioi. Le place îndeosebi să se dea pe pârtiile de schi. Pentru a încetini, îşi aşază picioarele în formă de „V“, aşa cum fac schiorii cu schiurile. E ca şi cum ne-ar reaminti cu neobrăzare că zăpada nu este numai pentru distracţia oamenilor.

Plăcerea lor de a face tot felul de năzdrăvănii şi glume cauzează însă şi probleme: de la mici neplăceri la pagube minore. Angajaţii pârtiilor de schi vă pot spune că toate echipamentele lor trebuie să fie „rezistente la papagalii-kea“. Aparatele importante trebuie acoperite sau închise. Chiar şi funiile trebuie înlocuite cu cabluri de sârmă. Va fi necesar să se inventeze chiar şi coşuri de gunoi „rezistente la papagalii-kea“. Schiorii se văd nevoiţi să respecte câteva reguli de precauţie simple, pentru a-şi proteja bunurile de aceşti ştrengari încântători. De exemplu, dacă nu aveţi grijă de aparatul de fotografiat, acesta va deveni o nouă jucărie pentru kea.

Schiorii trebuie să-şi protejeze maşinile acoperindu-le cu huse. De ce? Se pare că papagalii-kea simt o mare nevoie să verifice calitatea şi rezistenţa tuturor automobilelor. Nimic nu le place mai mult decât să rupă lamelele ştergătoarelor de parbriz şi benzile de cauciuc, precum şi să spargă stopurile de plastic. Dacă fereastra unei maşini este uitată deschisă, banda de vandali-kea pătrunde înăuntru. Papagalii se vor aşeza în maşină şi vor ţipa de bucurie în timp ce vor distruge sistematic tot ce nu e protejat. Este lesne de înţeles că, în Noua Zeelandă, papagalii-kea sunt numiţi singura bandă de stradă ocrotită de lege.

Pe şantierele de construcţii

În munţi, şantierele de construcţii sunt un alt loc preferat de kea pentru trăsnăi. Când a început construirea unui nou complex de cabane pentru renumita pistă de alergare Milford din Noua Zeelandă, populaţia locală de kea a manifestat un profund interes. Un papagal a început să fure cuie. În timp ce constructorul exasperat îl alunga pe împricinat, un altul i-a şterpelit ţigările. În timp ce impertinentul kea îi făcea bucăţele ţigările, tovarăşii săi ţipau asurzitor în semn de aprobare. Papagalii-kea sunt consideraţi păsările cele mai curioase şi mai neobrăzate. În momentul în care îi văd pe oameni pătrunzând în habitatul lor, se adună la un loc şi îi urmăresc ca şi când s-ar teme că aceştia vin să le fure proprietatea.

Papagalii nu se lasă până nu verifică şi nu studiază totul în jurul lor. Năzdrăvăniile care pe un observator ocazional l-ar amuza sunt insuportabile pentru cei ce le îndură zi de zi. Există o neîntreruptă relaţie dragoste-ură între oameni şi papagalii-kea. Totuşi, nimeni nu neagă că sunt nişte păsări vioaie şi prietenoase. Fiind ocrotite de lege, ele sunt numite cetăţeni de frunte ai munţilor.

Bufonii munţilor

Dacă veţi întâlni vreodată aceste păsări inteligente care iubesc distracţia, veţi fi de acord că sunt într-adevăr nişte bufoni. Le place compania tuturor celor ce se aventurează în lumea lor alpină, lucru pe care îl exprimă prin giumbuşlucurile lor. Dragostea lor de viaţă şi capacitatea lor de a se juca sunt extraordinare.

Într-adevăr, comportamentul lor intuitiv, vesel şi adesea hazliu ne aminteşte că aceste păsări fac parte din creaţia lui Iehova, fericitul Dumnezeu. — 1 Timotei 1:11.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Un kea atacând o umbrelă

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Kea distrugând o maşină

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 18]

Prin amabilitatea Willowbank Wildlife Reserve, Christchurch, New Zealand