Parfumul de-a lungul timpului
Parfumul de-a lungul timpului
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC
Parfumul are o istorie foarte veche. Se crede că primele parfumuri se obţineau prin arderea cleiului de arbori şi a răşinilor pentru tămâie, fiind folosite în cadrul ceremoniilor religioase. Prin urmare, cuvântul „parfum“ provine din expresia latinească per fumum, care înseamnă „prin fum“. O primă mărturie istorică e oferită de Egipt. Când s-a deschis mormântul lui Tutankhamon, s-au găsit peste 3 000 de vase cu parfum, care, după mai bine de 30 de secole, încă îşi mai păstra din mireasmă!
Cu cincisprezece secole înaintea erei noastre, „parfumurile cele mai alese“ erau incluse printre ingredientele din reţeta furnizată de Dumnezeu după care era preparat uleiul pentru ungerea sfântă folosit de preoţii israeliţi (Exodul 30:23–33, NW). Unguentele parfumate erau folosite de evrei în cosmetică şi în medicină, precum şi la pregătirea pentru înmormântare a trupurilor celor decedaţi, servind, fără îndoială, ca dezinfectante şi deodorante. De exemplu, nişte femei au dus mirodenii şi uleiuri parfumate la mormântul lui Isus pentru a-i unge corpul (Luca 23:56; 24:1). La israeliţi, ungerea cu ulei parfumat a picioarelor oaspeţilor era considerată un gest de ospitalitate. — Luca 7:37–46.
Se spune că în Roma secolului I se foloseau anual circa 2 800 de tone de tămâie şi 550 de tone de smirnă. Aceste produse aromate i-au fost aduse în dar şi copilului Isus (Matei 2:1, 11). Se pare că, în 54 e.n., împăratul roman Nero a cheltuit o sumă echivalentă cu 100 000 de dolari pentru a-i parfuma pe invitaţii la o petrecere. Musafirii erau sprayaţi cu vapori de apă parfumată, care veneau prin nişte conducte ascunse în saloanele sale. În secolul al VII-lea e.n., chinezii au început să folosească parfumuri, inclusiv plicuri parfumate. În evul mediu, parfumurile, îndeosebi cele de trandafir, erau folosite în cultura islamică.
Industria parfumului a devenit atât de prosperă în Franţa secolului al XVI-lea, încât curtea regală a lui Ludovic al XV-lea era numită curtea parfumată. Parfumurile erau aplicate nu numai pe piele, ci şi pe haine, mănuşi, evantaie şi accesorii.
Apa de colonie, inventată în secolul al XVIII-lea, era folosită în apa de baie, amestecată cu vin, consumată cu un cubuleţ de zahăr ca apă de gură şi utilizată în scopuri medicale la clisme şi cataplasme. În secolul al XIX-lea au apărut parfumurile sintetice. Astfel au apărut pe piaţă primele parfumuri improprii uzului medical. În prezent, parfumurile sunt o afacere de miliarde de dolari. *
[Notă de subsol]
^ par. 7 Problema sensibilităţii la parfum este dezbătută în numărul din 8 august 2000 al acestei reviste.
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Egipt, recipient cu parfum, din mormântul lui Tutankhamon, secolul al XIV-lea î.e.n.
[Provenienţa fotografiei]
Werner Forman/Egyptian Museum, Cairo, Egypt/Art Resource, NY
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Grecia, secolul al V-lea î.e.n.
[Provenienţa fotografiei]
Muzeul Luvru, Paris
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Franţa, secolul al XVIII-lea e.n.
[Provenienţa fotografiei]
Avec lʹaimable autorisation du Musée de la Parfumerie Fragonard, Paris
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Sticlă de parfum modernă