Salt la conţinut

Salt la cuprins

Guma de mestecat — apreciată în prezent, dar şi în antichitate

Guma de mestecat — apreciată în prezent, dar şi în antichitate

Guma de mestecat — apreciată în prezent, dar şi în antichitate

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

DIN TIMPURI STRĂVECHI, oamenilor le-a plăcut să mestece gumă. Grecii din antichitate mestecau răşină de la arborele de mastic. Aztecii mestecau tzictli, latexul lăptos extras de la arborele Sapota Zapotilla. Iar americanii indigeni din Noua Anglie i-au învăţat pe colonişti să mestece răşină de molid. De fapt, pe la începutul secolului al XIX-lea, pe pieţele din Statele Unite au început să apară bucăţi de răşină de molid, aceasta fiind prima gumă de mestecat comercializată. Mai târziu, parafina transparentă îndulcită a început să fie foarte apreciată ca gumă de mestecat.

Se spune că guma de mestecat aşa cum o cunoaştem noi azi a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În timpul exilului său în Statele Unite, fostul preşedinte mexican Antonio Lopez de Santa Anna a fost văzut mestecând bucăţi de gumă (latexul extras de la arborele Sapota) pe care le adusese cu el din Mexic. Un inventator american şi-a dat seama că, dacă ar îndulci-o şi i-ar adăuga arome, această gumă ar putea fi valorificată; astfel, el a importat latex din Mexic ca să facă gumă de mestecat.

Guma despre care vorbim este latexul lăptos extras de la arborele Sapota, un arbore cu frunze persistente numit şi arborele de gumă de mestecat. Este originar din Gran Petén, pădurea tropicală din nordul Guatemalei, din Belize şi din peninsula Yucatán (Mexic). Aici există zone unde cresc peste 175 de arbori Sapota pe hectar. În anotimpul ploios, cei care recoltează latex fac tăieturi în zigzag pe trunchiul arborelui Sapota sălbatic, lăsând ca latexul să se scurgă încet într-un vas aşezat la baza arborelui. Apoi latexul e colectat şi fiert până când se obţine consistenţa dorită, după care este turnat în forme şi pus în vânzare. Deşi, într-o oarecare măsură, acest latex se foloseşte încă la fabricarea gumei de mestecat — mai ales a acelei gume despre care se spune în reclame că este naturală —, începând din anii ’40, în Statele Unite el a fost înlocuit pe scară largă cu produse sintetice.

De ce e atât de apreciată guma de mestecat? Mulţi mestecă gumă pentru a-şi împrospăta respiraţia şi a-şi curăţa dinţii după ce iau masa ori o gustare şi nu au posibilitatea să se spele pe dinţi. * Pe alţii mestecatul gumei îi relaxează şi îi ajută să se concentreze. De fapt, ştiindu-se că mestecarea gumei reduce tensiunea şi menţine persoana vigilentă, în primul şi în al doilea război mondial armata americană le-a furnizat soldaţilor de pe câmpul de luptă gumă de mestecat; şi în prezent, soldaţii primesc în raţia lor de alimente gumă de mestecat, atât în timpul instrucţiei, cât şi pe timp de luptă. Unii şoferi sunt de părere că guma de mestecat îi ţine treji, fiind mai eficientă decât cafeaua. Guma de mestecat le-ar putea fi utilă celor care încearcă să se lase de fumat. Ea este apreciată şi de cei ce doresc să mănânce ceva — o bucată de gumă având, în medie, mai puţin de 10 calorii.

Cu toate acestea, mulţi oameni consideră obiceiul de a mesteca gumă un obicei necuviincios. Însă s-ar putea să existe situaţii când a mesteca gumă înseamnă chiar lipsă de bune maniere. Prin urmare, dacă aveţi acest obicei străvechi, şi totuşi actual, de a mesteca gumă, ar fi bine să daţi dovadă de discernământ. *

[Note de subsol]

^ par. 6 Guma de mestecat stimulează salivarea, care ajută la neutralizarea acidului din placa dentară, contribuind la igiena bucală. Dacă se doreşte o mai bună protecţie împotriva carierii dinţilor, medicii stomatologi recomandă guma de mestecat fără zahăr.

^ par. 7 Atenţie: Nu înghiţiţi guma de mestecat, întrucât poate duce la obstrucţionarea tractului esofagian şi al celui intestinal. De asemenea, dacă se mestecă prea mult gumă, din amalgamul dentar se eliberează mari cantităţi de mercur.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Cei care recoltează latex fac tăieturi în zigzag pe trunchiul arborelui Sapota

[Provenienţa fotografiei]

Copyright Fulvio Eccardi/vsual.com