Lumea în obiectiv

Încălţăminte din piele de peşte

În munţii Anzi din Peru se dezvoltă o nouă ramură industrială, care se ocupă cu confecţionarea de pantofi din piele de păstrăv, anunţă ziarul El Comercio din Lima. Pielea obţinută de la peştii din crescătorii sau gospodării piscicole este curăţată şi tratată cu tananţi naturali. Următoarea etapă o constituie ungerea cu ulei şi vopsirea pielii cu produse naturale, cum ar fi şofran, cârmâz sau achiote (un condiment din Mexic). Acest tratament nu distruge frumosul model al pielii, asemănător diamantului, pielea putând fi folosită şi la confecţionarea de „portmonee, portofele, curele de ceas sau huse pentru telefoane celulare“. Iată ce declară inginera Barbara León, care a iniţiat proiectul: „Cel mai important este să nu se folosească niciodată tananţi sintetici, cum ar fi cromul. Acest lucru elimină problemele privind contaminarea şi face din pielea de păstrăv un produs complet ecologic“.

 Râsul rămâne cel mai bun medicament!

„În prezent s-a constatat că o porţie zilnică de râs «administrată» timp de patru săptămâni reduce considerabil simptomele depresiei“, semnalează ziarul londonez The Independent. „Unii dintre bolnavii cărora li s-a recomandat să asculte zilnic timp de 30 de minute înregistrări terapeutice cu comici s-au vindecat, în timp ce la restul bolnavilor s-a constatat că simptomele grave s-au redus la jumătate din intensitate.“ Peste 100 de studii efectuate în Statele Unite au arătat că râsul provocat de cuvinte pline de umor poate fi benefic. Râsul le-a făcut bine nu numai celor ce suferă de depresie, ci şi celor cu alergii, cu hipertensiune, cu sistemul imunitar slăbit şi chiar cu cancer şi artrită reumatoidă. Se ştie de mult timp că râsul contribuie la bunăstarea omului, deşi nu se înţelege pe deplin cum se întâmplă acest lucru. Dr. Ed Dunkleblau, psihoterapeut, dă însă câteva avertismente: Evitaţi umorul sarcastic, jignitor şi fiţi atenţi să nu deveniţi prea hazlii. Altfel bolnavul ar putea crede că problema lui nu e luată în serios.

‘Religia: o chestiune de importanţă secundară’

Un sondaj efectuat recent în rândul unor săraci din oraşele Braziliei a dezvăluit că, deşi 67% susţin că sunt catolici, numai 35% declară că au într-adevăr credinţă în Isus, în Maria şi în doctrina bisericii. Un număr şi mai mic — doar 30% — asistă la slujbele religioase săptămânale. Sondajul, condus de Conferinţa Naţională a Episcopilor Brazilieni, a mai dezvăluit că mulţi nu sunt de acord cu învăţăturile bisericii referitoare la relaţiile sexuale preconjugale (44%), divorţ (59%), recăsătorire (63%) şi folosirea anticoncepţionalelor (73%). Potrivit teologului Severino Vicente, biserica pierde teren din cauza lipsei de preoţi, a influenţei tot mai scăzute asupra sistemului de învăţământ din Brazilia şi a modului superficial în care sunt predate doctrinele. Iată ce a declarat el: „Noua generaţie de catolici a fost educată în spiritul relativismului şi consideră religia o chestiune de importanţă secundară“.

În pericol chiar acasă!

Statisticile spitalelor pe anul 1999, publicate de Ministerul Industriei şi Comerţului din Marea Britanie, au scos la iveală că „în fiecare săptămână au murit 76 de persoane din cauza accidentelor produse acasă — ceea ce înseamnă mai multe victime decât în accidentele rutiere“, precizează ziarul londonez The Guardian. „Uneltele de execuţie proprie, scările, covoarele şi ibricele cu apă fiartă“ se numără printre cele mai frecvente cauze ale morţii. În fiecare an, peste 3 000 de persoane ajung la secţia de urgenţă a spitalelor deoarece se împiedică de coşurile cu rufe murdare şi cad, mai bine de 10 000 sunt spitalizate din cauză că s-au accidentat în timp ce încercau să-şi tragă şosetele sau colanţii, iar peste 13 000 se rănesc în timp ce pregătesc legumele. Aproximativ 100 000 de accidente sunt datorate consumului de alcool. O purtătoare de cuvânt a Societăţii Regale pentru Prevenirea Accidentelor a făcut următoarea observaţie: „La locul de muncă şi pe stradă respectăm regulamentele impuse şi suntem foarte atenţi; acasă însă nu mai suntem vigilenţi. Vă puteţi accidenta grav dacă scoateţi capacul de la ceainic şi scăpaţi pe picioare ceainicul plin cu apă clocotită“.

Cum îşi conservau vikingii mâncarea

Cu o mie de ani în urmă, în călătoriile pe care le făceau, vikingii luau cu ei apă din mlaştinile de turbă, întrucât rămânea bună de băut luni de zile. Când se aflau însă pe uscat, scandinavii aveau obiceiul de a-şi conserva peştele şi unele legume sau alte plante folosite în alimentaţie, cum ar fi morcovii şi rapiţa, depozitându-le în turbării. De mult timp, cercetătorii au fost de părere că ceea ce încetineşte procesul de descompunere a materiei organice este ori taninul, ori lipsa oxigenului din mlaştini. În prezent, dr. Terence Painter, de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Norvegia, şi colegii săi au reuşit să izoleze din mlaştinile de turbă o glucidă complexă care, după părerea lor, reprezintă adevăratul element conservant, se arată într-o ştire dată publicităţii de CNN. Pentru a demonstra eficienţa acestui tip de glucidă, ei au îngropat câteva bucăţi de piele de somon în celuloză obţinută din lemn, iar alte câteva bucăţi de piele de somon le-au îngropat în turbă sau le-au învelit în plante de mlaştină. „Peştele depozitat în turbă sau în plantele de mlaştină a rămas proaspăt o lună, în timp ce peştele pus în celuloză s-a alterat în două zile“, precizează ştirea.

Smogul creşte riscul producerii unui infarct

„Smogul gros care îi sufocă vara pe mulţi dintre locuitorii oraşelor din Canada poate declanşa în decurs de două ore un infarct“, anunţă ziarul canadian National Post. Smogul conţine tot felul de particule invizibile de substanţe poluante, emise în cea mai mare parte de automobile, centrale electrice şi şemineuri. „În cazul bolnavilor predispuşi la infarct, cum ar fi diabeticii, cardiacii sau vârstnicii, riscul de a face un infarct este cu 48% mai mare în primele două ore de expunere la o poluare atmosferică ridicată, când sunt prezente aceste particule“, se arată în ziar. „Riscul creşte până la 62% în decurs de 24 de ore.“ Când se dau avertismente cu privire la smog, „încercaţi să petreceţi mai mult timp în spaţii închise, de preferat în încăperi cu aer condiţionat“, recomandă dr. Murray Mittleman, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard. „Aceste particule sunt atât de mici, încât pătrund şi în încăperi, însă instalaţia de aer condiţionat le va reţine, filtrând aerul.“

Cât de eficient e un pui de somn

Potrivit opiniei profesorului Jim Horne, specialist britanic în tulburări de somn, de la Universitatea Loughborough, cel mai bun medicament pentru somnolenţa de după-amiază „este, pur şi simplu, un pui de somn de 10 minute“, semnalează ziarul londonez The Times. Horne declară: „E ca orice alt tratament: cu cât administrezi doza mai aproape de momentul critic, cu atât e mai eficientă“. Unele firme din Statele Unite au amenajat camere speciale unde angajaţii să poată trage un pui de somn — camerele sunt dotate cu paturi, pături, perne şi aparate ce produc sunete care te îmbie la somn, dar şi cu ceasuri deşteptătoare fixate din 20 în 20 de minute. Însă profesorul Horne avertizează că, dacă dormim prea mult — să zicem 25 de minute —, ne vom trezi simţindu-ne mai rău. „După 10 minute de somn, organismul începe să creadă că e noapte şi începe să se instaleze somnul profund.“

Obezitatea şi cancerul

„Principala cauză a cancerului la nefumătorii din ţările occidentale care poate fi evitată este obezitatea“, precizează ziarul londonez The Times. După 50 de ani de cercetări s-a constatat că schimbarea stilului de viaţă — inclusiv scăderea în greutate, în cazul în care persoana este obeză — ar putea reduce la jumătate riscul dezvoltării cancerului la nefumători. „Dacă sunteţi nefumători, singurele lucruri cărora trebuie să le acordaţi într-adevăr atenţie sunt obezitatea şi viruşii ce pot cauza cancer cervical şi la stomac“, declară profesorul Julian Peto, de la Institutul de Cercetări Oncologice din Marea Britanie. „Testele pe animale au demonstrat că o alimentaţie restrictivă reduce considerabil riscul apariţiei cancerului.“ O persoană e considerată din punct de vedere medical obeză dacă greutatea ei corporală depăşeşte cu mai mult de 20% greutatea normală pentru vârsta, sexul, înălţimea şi constituţia ei.

Concubinajul preconjugal

„Probabilitatea ca părinţii care au trăit în concubinaj înainte de căsătorie să se separe este de aproape două ori mai mare“, se afirmă în ziarul canadian National Post. Heather Juby, coautoarea unui studiu condus de Institutul de Statistică din Canada, a declarat că cercetătorii s-au aşteptat să constate că venirea pe lume a unui copil ar constitui un simbol al angajamentului pe care cei doi părinţi şi-l iau unul faţă de celălalt. „Însă cuplurile care sunt mult mai dispuse să trăiască în concubinaj sunt şi mult mai înclinate să se separe“, precizează Juby. Cercetătorii au descoperit că 25,4% dintre cei care au trăit în concubinaj preconjugal s-au separat, faţă de 13,6% dintre părinţii care nu au trăit în concubinaj înainte de căsătorie. „Între cei care trăiesc în concubinaj înainte de căsătorie relaţiile nu sunt prea stabile, deoarece persoanele care sunt gata să trăiască în concubinaj sunt persoane ce nu prea pun preţ pe angajamentul luat prin căsătorie.“