Când ceea ce pare simplu nu e chiar atât de simplu

Teoria evoluţiei chimice susţine că viaţa de pe pământ este rezultatul unor reacţii chimice spontane ce au avut loc cu miliarde de ani în urmă.

Această teorie nu spune că un accident a dus direct la transformarea materiei moarte în păsări, reptile sau alte forme complexe de viaţă. Dimpotrivă, ea susţine că o serie de reacţii chimice spontane au avut ca rezultat forme de viaţă foarte simple, cum ar fi algele şi alte organisme unicelulare.

Având în vedere ceea ce se cunoaşte până în prezent despre aceste organisme unicelulare, este raţional să presupunem că sunt atât de simple încât să fi putut apărea spontan? De exemplu, cât de simple sunt algele unicelulare? Să examinăm un anumit tip de algă: alga verde unicelulară din genul Dunaliella, aparţinând ordinului Volvocales.

Un organism unicelular unic

Celulele de Dunaliella au formă ovoidală, adică formă de ou, şi sunt foarte mici — măsurând aproximativ 10 microni în lungime. Ar fi necesare circa 1 000 de celule aşezate cap la cap pentru a forma un centimetru. Fiecare celulă are la un capăt doi flageli, nişte structuri în formă de bici, care îi permit să înoate. La fel ca plantele, celulele de Dunaliella folosesc fotosinteza pentru a-şi asigura necesarul de energie. Ele îşi produc hrana din bioxidul de carbon, din mineralele şi din alte substanţe nutritive absorbite şi se reproduc prin diviziune celulară.

Dunaliella poate trăi chiar şi într-o soluţie salină saturată. Este unul dintre foarte puţinele organisme care pot trăi şi se pot înmulţi în Marea Roşie, unde concentraţia de sare e de aproape 8 ori mai mare decât cea din apa de mare. Acest aşa-zis organism simplu poate supravieţui şi când au loc schimbări bruşte ale concentraţiei de sare în mediul în care trăieşte.

Să luăm, de exemplu, alga Dunaliella bardawil, pe care o putem găsi în mlaştinile sărăturoase puţin adânci din deşertul Sinai. Apa din aceste mlaştini este diluată rapid în timpul unei furtuni; în schimb, când în deşert se înregistrează temperaturi foarte ridicate, apa se evaporă, ajungându-se la o concentraţie maximă de sare. Graţie, într-o oarecare măsură, capacităţii ei de a produce şi de a acumula glicerol exact în cantitatea necesară, această micuţă algă poate suporta schimbările extreme ce au loc. Dunaliella bardawil poate sintetiza glicerolul foarte repede, procesul începând la numai câteva minute de la producerea schimbării în concentraţia de sare. Alga produce sau elimină cantitatea de glicerol necesară pentru a se putea adapta noilor condiţii. Acest lucru e important întrucât, în unele habitate, concentraţia de sare se poate schimba foarte mult în decurs de câteva ore.

Trăind în mlaştinile puţin adânci din deşert, Dunaliella bardawil este expusă unei lumini solare puternice. Dacă n-ar avea un pigment care să-i asigure un ecran protector, celula ar fi distrusă. Când creşte în condiţii  prielnice nutriţiei, mai precis când se găseşte azot din belşug, o cultură de Dunaliella are culoarea verde-deschis, culoare dată de clorofilă, adică de pigmentul verde, care îi asigură celulei ecranul protector. Când se înregistrează un deficit de azot şi o concentraţie ridicată de sare, temperaturi înalte şi o intensitate luminoasă mare, cultura de alge îşi schimbă culoarea din verde în portocaliu sau roşu. De ce? În aceste condiţii vitrege are loc un proces biochimic complex. Cantitatea de clorofilă ajunge la un nivel scăzut, fiind produs un alt pigment, beta-carotenul. Dacă n-ar avea capacitatea unică de a produce beta-caroten, celula ar muri. Schimbarea culorii se datorează producerii unei cantităţi mari de beta-caroten — de până la 10% din greutatea algei uscate în asemenea condiţii.

În Statele Unite şi în Australia, pentru a se obţine beta-caroten natural folosit la produsele alimentare de pe piaţă, Dunaliella este cultivată în scop comercial în iazuri mari. De exemplu, în sudul şi vestul Australiei există mari companii producătoare de beta-caroten. Beta-carotenul poate fi produs şi pe cale sintetică. Cu toate acestea, numai două companii dispun de centrale biochimice complexe şi foarte costisitoare cu ajutorul cărora se poate produce beta-caroten în cantităţi mari. Omul a avut nevoie de zeci de ani şi a trebuit să investească sume uriaşe în cercetare, dezvoltare şi producţie pentru a realiza un lucru pe care Dunaliella îl face cu multă uşurinţă. Această algă simplă reuşeşte să producă pigmentul respectiv folosindu-se de centrala sa miniaturală, mult prea mică pentru a putea fi văzută cu ochiul liber, şi aceasta în urma unei reacţii imediate la schimbarea condiţiilor de mediu.

O altă capacitate unică a genului Dunaliella se poate observa la una dintre specii (Dunaliella acidophila) care a fost izolată pentru prima oară în 1963 în izvoarele şi solurile bogate în sulf, unde mediul este acid. În aceste medii, concentraţia de acid sulfuric e foarte mare. Studiile de laborator au demonstrat că Dunaliella acidophila poate fi crescută într-o soluţie de acid sulfuric de aproape 100 de ori mai acidă decât sucul de lămâie. În schimb, Dunaliella bardawil poate trăi şi în medii foarte alcaline. Toate acestea demonstrează marea capacitate a algei Dunaliella de a se adapta la condiţii de mediu extreme.

Câteva lucruri care îndeamnă la reflecţie

Capacităţile unice ale algei Dunaliella sunt deosebite. Totuşi, ele sunt doar câteva dintre uluitoarele proprietăţi ale organismelor unicelulare care le ajută să supravieţuiască, ba chiar să le meargă bine, în tot felul de medii, uneori chiar ostile. Datorită acestor proprietăţi, alga Dunaliella poate să răspundă necesităţilor de creştere, să asimileze hrană în mod selectiv, să înlăture substanţele dăunătoare, să elimine produsele reziduale, să evite bolile sau să lupte cu ele, să scape de prădători, să se reproducă şi aşa mai departe. Omul foloseşte circa 100 de bilioane de celule ca să îndeplinească aceste funcţii!

Este raţional să afirmăm că această algă unicelulară e doar o formă de viaţă simplă, primitivă, care a apărut întâmplător din câţiva aminoacizi într-o supă organică? E logic să atribuim întâmplării oarbe meritul existenţei acestor minuni ale naturii? Ar fi cu mult mai raţional să-i atribuim meritul existenţei tuturor lucrurilor vii unui Proiectant desăvârşit, care a creat viaţa cu un scop! Pentru ca să existe această lume extrem de complexă, în care toate fiinţele vii interacţionează unele cu altele, au fost necesare o inteligenţă şi o măiestrie desăvârşite, ce depăşesc cu mult capacitatea noastră de înţelegere.

O examinare atentă a Bibliei, lăsând la o parte orice teorie religioasă sau ştiinţifică, ne ajută să găsim răspunsuri mulţumitoare la întrebările privind originea vieţii. Milioane de oameni, printre care mulţi având cunoştinţe vaste în domeniul ştiinţei, au simţit cum viaţa lor a devenit mai bogată în urma acestei examinări. *

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

În extremitatea stângă: producerea pe cale industrială a beta-carotenului cu ajutorul algei Dunaliella

În stânga: imaginea mărită a unei culturi de Dunaliella de culoare portocalie, ceea ce arată existenţa unei cantităţi mari de beta-caroten

[Provenienţa fotografiilor]

© AquaCarotene Limited (www.aquacarotene.com)

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Dunaliella

[Provenienţa fotografiei]

© F. J. Post/Visuals Unlimited

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Imagine văzută la un microscop electronic, în care se observă nucleul (N), cloroplastul (C) şi aparatul Golgi (G)

[Provenienţa fotografiei]

Image from www.cimc.cornell.edu/Pages/dunaLTSEM.htm. Used with permission