Tinerii se întreabă . . .

Cum să le predic colegilor de şcoală?

„Eram în predicare. La un moment dat am întâlnit pe cineva cunoscut. Pur şi simplu, am amuţit! Persoana cu care eram în lucrare a trebuit să intervină şi să vorbească în locul meu.“ — Alberto.

 „Ştiam că un coleg de clasă locuia chiar pe strada aceea, aşa că i-am zis fratelui meu să vorbească el la toate uşile. După un timp obosise şi m-a rugat să vorbesc eu la următoarea uşă. Am bătut la uşă, dar — oh, nu — a deschis chiar colegul meu! Eram atât de speriat!“ — James.

TINERII consideră, în general, că religia nu mai e un subiect la modă. Totuşi, în rândul adevăraţilor creştini, tinerii preţuiesc privilegiul dat de Dumnezeu de a le împărtăşi altora credinţa lor. Aşadar, mii de tineri Martori ai lui Iehova participă la lucrarea de predicare de la uşă la uşă. Unii însă o fac cu teama că vor întâlni pe cineva cunoscut de la şcoală. „Şi acum am emoţii când întâlnesc foşti colegi de şcoală“, spune Jennifer, chiar dacă a absolvit liceul în urmă cu câţiva ani.

Dacă eşti un tânăr creştin, s-ar putea ca uneori să te simţi şi tu la fel. Bineînţeles, toţi ne temem să nu fim respinşi şi, de aceea, este absolut normal să fii puţin îngrijorat când trebuie să-i vorbeşti despre religie unui coleg de şcoală. * Însă nu ai nici un motiv să te laşi paralizat de teamă. Îţi aminteşti de bărbatul numit în Biblie „Iosif din Arimateea“? El credea tot ceea ce învăţase de la Isus. Totuşi, Biblia îl descrie pe Iosif drept un „discipol al lui Isus, dar în secret, de teama iudeilor“ (Ioan 19:38). Ce ai simţi tu faţă de un prieten care ar vrea să ţină secretă prietenia voastră (Luca 12:8, 9)? Aşadar, nu ne miră faptul că Dumnezeu se aşteaptă ca toţi creştinii să facă „o declaraţie publică“ a credinţei lor (Romani 10:10). Asta înseamnă, printre altele, şi să le vorbeşti colegilor tăi de şcoală.

Iosif din Arimateea şi-a învins teama într-o oarecare măsură cerând permisiunea să-l îngroape pe Isus. Cum ai putea şi tu să-ţi învingi teama?

Cultivă o dorinţă înflăcărată de a predica

Cu siguranţă că apostolul Pavel nu era timid când le împărtăşea altora credinţa sa. În Romani 1:15, el vorbeşte despre sine ca fiind dornic să declare mesajul Bibliei. Cum a ajuns Pavel să aibă o asemenea dorinţă înflăcărată? Iată ce spune el în versetul 16: „Nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este, de fapt, puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă“. Ce se poate spune despre tine? Ai constatat într-adevăr tu însuţi care este adevărul (Romani 12:2)? Eşti tu personal convins că mesajul Bibliei constituie „puterea lui Dumnezeu pentru salvare“?

Nu este suficient să asişti la întrunirile creştine împreună cu părinţii tăi. „E uşor să mergi la întruniri doar pentru că părinţii îţi spun să mergi“, declară o tânără pe nume Deborah. „Dar, când oamenii îmi puneau întrebări despre subiecte biblice, nu ştiam cum să le răspund.“ O tânără pe nume Mi Young recunoaşte şi ea: „Trebuie să constatăm noi înşine că acesta este adevărul“.

Ce anume te-ar putea îndemna să le împărtăşeşti altora din cunoştinţele tale din Biblie? Studierea în mod individual a Bibliei. Un tânăr pe nume Sean spune: „Când începi să studiezi personal Biblia, începi să-ţi însuşeşti adevărul. Studiezi pentru tine“. E adevărat că nu toţi suntem studioşi din fire. „Nu-mi place să citesc“, recunoaşte Shevon. „Aşa că la început mi-a fost greu să citesc Turnul de veghere şi Treziţi-vă! sau să citesc zilnic din Biblie. Dar, cu timpul, am ajuns să-mi placă.“

Care este rezultatul unui asemenea studiu sârguincios? Apostolul Pavel a spus: „Credinţa urmează după lucrul auzit“ (Romani 10:17). Pe măsură ce credinţa ta creşte, iar convingerea ta se întăreşte, cu siguranţă că şi atitudinea ta se va schimba. O tânără braziliană pe nume Elisângela a ajuns la următoarea concluzie: „E o onoare să fii creştin; în nici un caz nu trebuie să-ţi fie ruşine de asta“. Într-adevăr, pe măsură ce vei creşte în credinţă, te vei simţi îndemnat să le vorbeşti şi altora despre ea — inclusiv colegilor de clasă. Iată ce a spus Pavel: „Noi exercităm credinţă şi de aceea vorbim“ (2 Corinteni 4:13). În plus, cum ai putea fi „curat de sângele“ altora dacă te reţii să le împărtăşeşti tinerilor cu care te întâlneşti zi de zi această cunoştinţă dătătoare de viaţă? — Faptele 20:26, 27.

Unii tineri creştini consideră însă că nu sunt bine pregătiţi pentru a le vorbi din Biblie oamenilor. „Când nu ştii ce să le spui, nu prea-ţi vine să le predici altora“, spune un tânăr pe nume Joshua. Şi în acest caz, o înţelegere mai profundă a Bibliei te va ajuta să expui adevărul în mod eficient (2 Timotei 2:15). În congregaţiile Martorilor lui Iehova, tinerii îi pot aborda pe bătrânii de congregaţie şi le pot cere ajutorul ca să-şi dezvolte capacitatea de a preda. Iată ce spune un tânăr pe nume Matthias, din Germania: „Când am început efectiv să vorbesc cu oamenii — nu doar să le ofer literatură biblică —, a început să-mi placă să predic“.

În sfârşit, i-ai putea cere lui Dumnezeu în rugăciune să te ajute să vorbeşti cu îndrăzneală (Faptele 4:29). Apostolul Pavel a simţit personal ajutorul lui Dumnezeu în această privinţă. El spune în 1 Tesaloniceni 2:2: „Am căpătat îndrăzneală cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă  spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte“. Potrivit unei lucrări de referinţă, această declaraţie poate fi redată astfel: „Dumnezeu a scos frica din inima noastră“. Prin urmare, ar fi bine să-i ceri lui Dumnezeu în rugăciune ‘să scoată frica din inima ta’!

Spune-le cine eşti

În armonie cu rugăciunea, poţi face un pas curajos. Iată ce sfat dă o tânără pe nume Chic, din Marea Britanie: „Spune-le colegilor tăi de şcoală că eşti creştin“. Nu trebuie să fii un ‘discipol secret’. O tânără pe nume Rebecca recunoaşte că mai demult fusese îngrozită la gândul că va întâlni în lucrarea de predicare pe cineva cunoscut. Mai târziu însă, ea a descoperit că, „atunci când le spui că eşti creştin şi că mergi de la uşă la uşă, uneori ei te întreabă: «Ei, şi la uşa mea când o să vii?»“.

Dar de ce să aştepţi să întâlneşti întâmplător vreun coleg de şcoală? Caută ocazii de a le împărtăşi credinţa ta la şcoală. Aminteşte-ţi întrebările pe care le-a pus apostolul Pavel: „Cum îşi vor pune credinţa în cel despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să predice?“ (Romani 10:14). Eşti cel mai în măsură să-i ajuţi pe colegii tăi de clasă să audă adevărul. O tânără pe nume Iraida spune următoarele: „Şcoala este un teritoriu unde numai noi putem ajunge“. Prin urmare, mulţi tineri au profitat de această situaţie şi au depus mărturie informală.

Uneori însă primeşti chiar teme care îţi oferă ocazia să le împărtăşeşti colegilor adevărul biblic. O tânără pe nume Jaimie, din Marea Britanie, povesteşte: „Eram la ora de biologie şi discutam despre evoluţie, iar eu am vorbit deschis despre convingerile mele. Un băiat a început să-şi bată joc de mine zicând că Martorii lui Iehova nu sunt prea deştepţi şi că nu merită să vină la şcoală. Însă imediat ceilalţi copii din clasă au sărit să-mi ia apărarea“. După cât se pare, reputaţia ei de creştină exemplară i-a fost de folos. Jaimie adaugă: „Prin urmare, am reuşit să-i ofer unei colege de clasă un exemplar al cărţii Există un Creator care se interesează de voi? *“.

O tânără de 14 ani din România, pe nume Roxana, a avut o experienţă asemănătoare: „Diriginta ne-a anunţat că vom avea o discuţie cu clasa despre alcool, tutun şi droguri. Aşa că am adus cu mine la oră revista Treziţi-vă! din 22 martie 2000, având titlul «Cum vă puteţi lăsa de fumat». O colegă a văzut revista, mi-a luat-o şi n-a mai vrut să mi-o dea înapoi. După ce a citit-o, a zis că era hotărâtă să se lase de fumat“.

Poate că nu vei întâlni întotdeauna o asemenea reacţie favorabilă. Însă în Eclesiastul 11:6 se dă următorul îndemn: „Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi“. Oricum ar sta lucrurile, împărtăşindu-le convingerile tale colegilor de şcoală, vei pune o bază pentru o discuţie mai plăcută în cazul în care vei întâlni vreodată un coleg în ministerul din casă în casă. Iată ce spune o tânără pe nume Jessica, din Marea Britanie: „De fapt, ţi-e mai uşor să le depui mărturie celor pe care îi cunoşti de la şcoală, deoarece eşti familiarizat deja cu ei“. S-ar putea să rămâi surprins văzând cât de curioşi sunt unii dintre colegii tăi de şcoală să afle care sunt convingerile tale.

E adevărat, nu toţi vor reacţiona frumos. Dar Isus ne-a dat următorul sfat practic: „Acolo unde cineva nu vă va primi sau nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa aceea . . . scuturaţi praful de pe picioarele voastre“ (Matei 10:14). Cu alte cuvinte, nu trebuie să priveşti ca pe un afront personal faptul că cineva te-a respins. Pur şi simplu, pleacă în mod paşnic şi du-te să cauţi pe cineva care e dispus să te asculte. Mai devreme sau mai târziu vei găsi oameni cu inima sinceră, care tânjesc după adevăr şi care doresc să audă ce ai de spus. N-ar fi o mare răsplată dacă unul dintre ei ar fi chiar un coleg de şcoală? Dacă se va întâmpla aşa, vei fi bucuros că ai depăşit teama de a le vorbi despre credinţa ta colegilor de clasă.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 12]

„Când începi să studiezi personal Biblia, începi să-ţi însuşeşti adevărul.“ — Sean

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Nu-ţi fie teamă să le spui că eşti creştin

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Temele de la şcoală îţi oferă adesea posibilitatea de a le vorbi colegilor despre adevărurile din Biblie