Grădinăritul: metoda organică

LUAŢI un pumn de pământ din grădina voastră de zarzavaturi. E cumva saturat de erbicide, insecticide, rodenticide şi fungicide şi pare aproape steril? Sau în el mişună râme, insecte şi microorganisme de tot felul? Dacă pământul din grădina voastră e plin de vietăţi, probabil că, intenţionat sau nu, aplicaţi principiile grădinăritului organic.

Grădinăritul organic include adesea o serie de metode de îmbunătăţire a calităţii solului din grădină cu ajutorul substanţelor biologice naturale. Printre altele, acest tip de grădinărit urmăreşte dezvoltarea unui ecosistem în care plantele să fie suficient de rezistente la dăunători şi boli. În ţările în care substanţele chimice sunt folosite pe scară largă în grădinărit, interesul faţă de grădinăritul organic este tot mai mare. De ce? Există mai multe motive.

 Mai întâi de toate, pesticidele rămase pe fructe şi pe legume au afectat uneori grav sănătatea consumatorilor. De exemplu, în cartea Pesticide Alert se arăta că, „în vara anului 1985, aproape 1 000 de oameni din mai multe state din vest [vestul Statelor Unite] şi din Canada s-au intoxicat din cauză că au consumat pepeni în care rămăseseră urme de pesticid Temik“.

În plus, mulţi consideră grădinăritul organic drept o modalitate de protecţie a mediului înconjurător. Unii dăunători au devenit imuni la pesticidele chimice după ce au fost aplicate de repetate ori, ceea ce i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să găsească noi substanţe toxice, care sunt şi mai periculoase. Aceste produse chimice puternice au pătruns în pânza de apă freatică şi au poluat preţioasele noastre surse de apă.

Alt avantaj al grădinăritului organic ar fi că în gropile pentru depozitarea deşeurilor se va arunca mai puţin gunoi. Cum aşa? Resturile de mâncare şi resturile din grădină reprezintă o mare parte din gunoiul nostru. În loc să fie aruncate, aceste resturi organice pot fi strânse şi lăsate să se descompună, obţinându-se compostul, un îngrăşământ natural. S-ar putea să nu fie prea plăcută ideea de a obţine un asemenea îngrăşământ, dar pentru o plantă el este un deliciu!

În sfârşit, unii consideră grădinăritul organic o ocazie de a face mişcare, de a se bucura de razele soarelui, de a munci pământul şi de a privi cum micuţele seminţe se transformă în plante sănătoase. Vi se pare atrăgătoare ideea de a face grădinărit organic? Atunci nu mai staţi pe gânduri şi apucaţi-vă de treabă! Pentru început, vom examina solul din grădina voastră.

Cum cresc plantele în grădina voastră?

Solul multor grădini este fie argilos, fie nisipos. Solul nisipos are granulaţie mare şi, prin urmare, apa şi substanţele nutritive se scurg prea repede, iar sistemul radicular al plantelor nu reuşeşte să le absoarbă. În schimb, solul argilos este alcătuit din straturi subţiri atât de bine legate între ele, încât apa fie nu poate trece de suprafaţa impermeabilă, şi deci curge mai departe, fie pătrunde în sol, rămânând aici, ceea ce duce însă la sufocarea rădăcinilor plantelor.

Rădăcinile plantelor se dezvoltă bine într-un sol cu structură echilibrată, adică un sol care reţine suficientă umezeală pentru ca rădăcinile să nu se usuce şi care permite totodată scurgerea excesului de apă. Grădinarii numesc acest amestec pământ fertil. Acest tip de sol lasă ca aerul să circule liber prin el, ceea ce permite microorganismelor să-şi facă treaba îmbunătăţind solul cu substanţe nutritive.

Pentru a se realiza echilibrul necesar, atât în cazul solului argilos, cât şi în cazul solului nisipos trebuie adăugate mari cantităţi de materie organică, adică de compost. Când este pus în pământ cu cazmaua, compostul asigură solului calitatea corespunzătoare. Întrucât reţine apa  asemenea unui burete, terenul trebuie udat mai puţin. Compostul conţine milioane de bacterii utile care vor continua să descompună materia fermentată, transformând-o în substanţe nutritive necesare creşterii unor plante sănătoase. Compostul ajută şi la realizarea unui echilibru în sol, astfel încât solul să nu fie nici prea acid, nici prea alcalin.

Când se cultivă plante cu rădăcini adânci, cum ar fi trifoiul sau lucerna, solul dur se fărâmiţează  şi se îmbogăţeşte în materie organică. Pentru schimbarea compoziţiei solului este util şi mulciul — de exemplu, pe suprafaţa solului se aşază un strat de rumeguş sau de iarbă tăiată.

Uluitoarea râmă joacă şi ea un rol important în îmbunătăţirea solului grădinii voastre. Întrucât sapă mici galerii până la adâncimi mari — chiar de 4 m —, râma afânează solul, aducând spre suprafaţă diverse minerale şi asigurând o scurgere mai bună a apei. În tot acest proces, râma lasă în urma ei şi excremente, care, potrivit cărţii Step by Step Organic Vegetable Gardening, sunt „de cinci ori mai bogate în azot, fosfor şi potasiu [decât] solul din jur“.

Broaştele râioase, păsările şi insectele: prietenii grădinii voastre

Poate că vă întrebaţi: Dar dacă în grădină apar dăunători? Cum aş putea scăpa de ei fără să apelez la pesticide? Nu uitaţi că pesticidele nu distrug numai dăunătorii nedoriţi. Ele distrug şi organismele folositoare, cum ar fi râmele şi ciupercile. Nu uitaţi nici că broaştele râioase pot aduce servicii utile grădinii voastre. O broască râioasă poate mânca în trei luni de zile până la 10 000 de insecte dăunătoare. Iar broaştele râioase nu sunt mofturoase. Alimentaţia lor include unii duşmani ai plantelor cum ar fi greierii, gândacii Anasa nistis, omizile din familia Lasiocampidae, moliile Pseudaletia unipuncta, omizile Lymantria dispar şi limacşii.

Păsările sunt şi ele eficiente pentru a ţine sub control dăunătorii din grădină. Un pănţăruş-de-casă a fost văzut aducându-i „puiului său [ca să mănânce] 500 de păianjeni şi omizi într-o singură după-amiază de vară“, se arată în cartea Gardening Without Poisons. Dacă doriţi să le faceţi o invitaţie în grădina voastră câtorva pănţăruşi sau altor păsări care se hrănesc cu insecte, atârnaţi la vedere puţină mâncare pentru păsări sau materiale pentru cuib. Nu peste mult timp, veţi vedea, probabil, că „invitaţia“ voastră a fost acceptată! Dar ce se poate spune despre insecte? Multe insecte utile grădinii se hrănesc cu insecte care distrug grădina. Dacă aduceţi nişte buburuze şi le daţi drumul în grădină, ele vor pleca imediat în căutarea hranei lor favorite, afidele. Mai puteţi aduce în grădină şi ouă de călugăriţă. După ce ies din ou, călugăriţele vor devora aproape toate insectele care îndrăznesc să le iasă-n cale.

Plantele şi combaterea dăunătorilor

Pentru a combate dăunătorii din grădină puteţi folosi şi anumite plante. Cultivaţi lângă plantele care au nevoie de protecţie plante pe care dăunătorii le evită. De exemplu, nematodele, care atacă rădăcinile multor plante, făcându-le să se usuce, sunt foarte atente să se ţină la distanţă de crăiţe. Iar fluturii-de-varză nu se mai apropie de varză când în preajmă s-a cultivat rozmarin, salvie sau cimbru. Se cuvine să facem o precizare: unele plante atrag dăunătorii de grădină.

O metodă practică pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor este rotaţia culturilor. În loc să cultivaţi an de an acelaşi tip de plantă în acelaşi loc, ar fi bine să faceţi o rotaţie a plantelor pe care le cultivaţi în grădină. În acest fel veţi întrerupe ciclul bolilor şi al infestării cu dăunători.

Grădinăritul organic poate fi o sarcină dificilă, care necesită timp şi răbdare. Pentru a aduce solul într-o stare sănătoasă apelând la mijloace organice, sunt necesare multe luni. S-ar putea să întâmpinaţi probleme, iar în acest caz aţi putea fi tentaţi să apelaţi la un spray chimic. Dar, înainte de a face acest lucru, opriţi-vă o clipă şi încercaţi să vedeţi care sunt foloasele pe termen lung ale evitării substanţelor chimice toxice. Dacă aveţi însă răbdare, nu peste mult timp veţi putea avea o grădină care va produce legume şi zarzavaturi gustoase, cultivate după metoda organică, acestea nefiind, probabil, atât de afectate de boli şi de dăunători ca alte legume. E adevărat că grădina voastră nu va fi ocolită de probleme, dar rezultatele obţinute v-ar putea aduce satisfacţii. Prin urmare, dacă vă place grădinăritul, de ce să nu încercaţi să vă cultivaţi grădina după metoda organică?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Sol argilos

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Sol nisipos

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Pământ fertil

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Prietenii grădinii voastre

O broască râioasă poate mânca în trei luni de zile până la 10 000 de insecte dăunătoare

Un pănţăruş-de-casă a fost văzut aducându-i „puiului său 500 de păianjeni şi omizi într-o singură după-amiază de vară“

Râma afânează solul, aducând spre suprafaţă diverse minerale

Hrana favorită a buburuzei sunt afidele, nişte insecte dăunătoare

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Când este pus în pământ cu cazmaua, compostul asigură solului calitatea corespunzătoare