De la cititorii noştri

Sindromul de stres posttraumatic (PTSD) Când am primit revista Treziţi-vă! din 22 august 2001, intitulată „Cum se poate face faţă stresului posttraumatic“, am fost aşa de uimită, încât efectiv nu mi-am putut reţine lacrimile. Mă rugasem mereu lui Iehova să mă înveţe cum să fac faţă PTSD-ului de care sufăr. Mă gândeam că nu sunt bună de nimic şi începusem să-mi pierd respectul de sine. Azi am primit răspuns la rugăciunile mele. Nu vă pot spune ce au însemnat aceste articole pentru mine atât pe plan spiritual, cât şi pe plan emoţional!

C. K., Japonia

Am 40 de ani şi sufăr de sindromul de stres posttraumatic din cauza unor întâmplări din copilărie. Articolele au constituit răspunsul la rugăciunile mele. Au fost încurajatoare şi utile. Vă mulţumesc pentru aceste articole atât de ziditoare. Continuaţi să scrieţi astfel de articole!

R. D. M., Statele Unite

E foarte greu de descris durerea care te apasă când trăieşti cu acest sindrom. Tata a fost alcoolic, iar în copilărie am fost victima mâniei lui şi a actelor lui de violenţă. Am fost chiar şi victima unor abuzuri sexuale. Cât de fericită am fost când am văzut că în articole se arăta că cei ce suferă de PTSD tind să se condamne pentru cele întâmplate şi au nevoie de multă încurajare! Îi mulţumesc din tot sufletul lui Iehova şi vă mulţumesc şi vouă pentru aceste articole minunate.

Y. S., Japonia

Astfel de articole ne ajută să depăşim problemele emoţionale şi, în plus, ne întăresc, făcându-ne să ne simţim mai bine. Vă rog să continuaţi să scrieţi asemenea articole, de care avem atâta nevoie şi care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine!

C. L., Statele Unite

Mi s-a pus diagnosticul de PTSD, dar singurul lucru pe care-l ştiam despre această tulburare era că retrăieşti trauma respectivă. Articolele voastre au dat mai multe detalii despre simptomele bolii. Obişnuiam să mă învinovăţesc, gândindu-mă că am slăbit mult pe plan spiritual. Dar ideea sugerată în articole de a ne gândi cum ne vede Iehova, nu cum ne vedem noi mi-a fost de un real ajutor.

J. S., Japonia

Mi-a fost greu să citesc aceste articole pentru că de-abia puteam vedea rândurile printre lacrimi. În ultimii doi ani am tot avut coşmaruri şi am retrăit mereu seara când bunicul a murit în braţele mele în urma unui infarct. De multe ori la întrunirile creştine plângeam. Informaţiile prezentate m-au ajutat să înţeleg de ce sufăr încă atât de mult. Acum ştiu unde să mă îndrept pentru a primi ajutor — spre Tatăl meu ceresc, cel mai iubitor şi mai grijuliu tată, şi spre organizaţia sa.

P. T., Australia

Cu 5 ani în urmă, soţul meu a murit într-un accident de maşină, iar după un an de la accident am început să am unele simptome fizice neobişnuite. Când am primit aceste articole, am simţit că, într-adevăr, aceia care înţeleg cel mai bine problemele mele sunt Iehova şi organizaţia sa. Acest sentiment m-a ajutat să-mi recapăt forţele pentru a putea merge mai departe. Mii de mulţumiri pentru toate eforturile voastre!

A. K., Japonia

Citirea Bibliei Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Ce să fac pentru ca citirea Bibliei să fie mai plăcută?“ (22 august 2001). Am 17 ani. Până acum mereu am întrerupt citirea Bibliei pe la jumătate. Uneori mă opream deoarece consideram că eram prea ocupată, iar alteori deoarece nu prea vedeam foloasele celor citite. Însă am văzut că tinerilor menţionaţi în articol chiar le făcea plăcere să citească din Biblie şi că le-a fost util tot ce au citit. Acest lucru pur şi simplu m-a făcut să-mi doresc să citesc şi eu din Biblie. Acum vreau să nu mai întrerup citirea şi să nu mai renunţ.

Y. T., Japonia