Lumea în obiectiv

Tărăgănarea şi sănătatea

Potrivit unui studiu publicat în ziarul Vancouver Sun, „tărăgănarea poate avea efecte negative asupra sănătăţii“. Un alt studiu efectuat pe 200 de studenţi canadieni şi prezentat la o conferinţă ţinută recent la Toronto de Societatea Americană de Psihologie „a dezvăluit că persoanele care trag de timp amânând anumite lucruri se expun unui stres atât de mare, încât suferă mai mult decât alţii de boli cauzate de stres. . . . În pragul examenelor, nivelul stresului în rândul celor care tărăgănau lucrurile creştea foarte mult. Atitudinea lor lipsită de griji era înlocuită de frecvente dureri de cap şi de spate, de răceli, de insomnii şi de alergii. Ei aveau mai multe probleme respiratorii, infecţii şi migrene“.

 Peşte alpinist!

O echipă de ihtiologi brazilieni, specialişti în studierea peştilor, a observat un peşte sud-american din specia Characidae ce reuşeşte cu regularitate, deşi pare imposibil, să se caţere pe o stâncă umedă, alunecoasă, înaltă cât o clădire cu patru etaje, de la baza unei cascade, se spune în revista Natural History. „Cercetătorii i-au observat pe aceşti alpinişti iscusiţi, de 4 cm, în apele dulci şi repezi ale statului Espírito Santo, din estul Braziliei.“ Folosindu-şi cele două perechi de înotătoare mari, peştele se prinde de suprafaţa stâncoasă de la baza cascadei şi urcă încet stânca înaltă de 15 metri, „cu puternice mişcări laterale“, odihnindu-se la intervale regulate. „Cercetătorii sunt de părere că acest comportament contribuie la păstrarea populaţiei de peşti în regiunile muntoase izolate“, se spune în aceeaşi revistă. Totuşi, peştii din specia Characidae nu sunt singurii care pot urca stânci; mai sunt şi alţi peşti, printre care cei din familia guvizilor şi a ciprinidelor.

Roşii rezistente la sare

„Cercetătorii au obţinut prin inginerie genetică prima roşie din lume care poate creşte în apă sărată — progres ce ar putea contribui la rezolvarea uneia dintre cele mai mari probleme din agricultură“, se spune în washingtonpost.com. Roşia care tolerează sarea a fost obţinută cu ajutorul unei gene provenite de la o plantă înrudită cu varza. Gena inserată permite roşiei „să depoziteze sarea în anumite cavităţi, dându-i astfel posibilitatea să crească în locuri care pentru majoritatea culturilor ar fi neprielnice“. Potrivit articolului, „roşia modificată genetic poate creşte într-un sol irigat cu apă a cărei salinitate depăşeşte de 50 de ori limita normală“. Se speră ca aceste plante rezistente la sare să poată fi cultivate în zone cu precipitaţii reduse. În articol se mai spune că „roşiile modificate genetic (sau alte culturi de plante rezistente la sare) ar putea fi folosite şi pentru ameliorarea solurilor distruse de sare, absorbind sarea din ele“.

Copii sinucigaşi

În perioada 1998/1999, apelurile telefonice ale unor copii cu tendinţe sinucigaşe la serviciile de asistenţă telefonică ale instituţiei de caritate ChildLine din Marea Britanie aproape că s-au dublat, de la 346, câte s-au înregistrat în 1990/1991, la 701, se spune în ziarul londonez The Guardian. „Stările grave de disperare“ erau „cauzate de intimidări din partea colegilor, de abuzuri fizice şi sexuale, de pierderea unei persoane dragi şi de stresul de dinaintea unui examen“. Potrivit acestei instituţii de caritate, „concepţia larg răspândită că tentativele de suicid sunt doar o încercare de a atrage atenţia asupra propriei persoane este periculoasă. Nu există nici o fărâmă de adevăr în concepţia că cei ce vorbesc despre sinucidere nu se vor sinucide. Mulţi copii cu tendinţe sinucigaşe care au sunat la ChildLine au spus că suferinţa lor era accentuată de lipsa de interes a părinţilor sau a îngrijitorilor lor faţă de ei“. După o primă tentativă de sinucidere, „familiile se simt atât de uşurate că, în urma acesteia, copilul lor a supravieţuit . . ., încât cred că problema a trecut. Apoi, din nefericire, apare din nou“, de obicei la câteva luni de la prima tentativă. Deşi numărul fetelor cu tendinţe sinucigaşe depăşea numărul băieţilor, proporţia fiind de 4 la 1, băieţii ocupau primul loc în ce priveşte finalizarea sinuciderii. Majoritatea copiilor cu tendinţe sinucigaşe care au sunat aveau între 13 şi 18 ani, cel mai mic fiind însă de numai 6 ani.

Capcană pentru ţânţari

O companie din Singapore produce un aparat care omoară ţânţari fără să folosească insecticide. Este vorba de o cutie de plastic neagră, înaltă de 38 cm, care „degajă căldură şi dioxid de carbon la fel ca organismul uman“, anunţă ziarul londonez The Economist. Întrucât ţânţarii îşi localizează victimele după căldura corpului acestora şi dioxidul de carbon degajat de ele, dispozitivul „îi păcăleşte pe ţânţari făcându-i să creadă că îi aşteaptă o masă copioasă“. Cutia este încălzită electric şi degajă dioxid de carbon printr-un mic tub. Insecta este atrasă de lumină într-o fantă din cutie. Apoi un ventilator o trage într-un vas cu apă, unde se îneacă. Aparatul poate prinde 1 200 de ţânţari pe noapte şi poate fi adaptat la ţânţarii nocturni Anopheles, care transmit malaria, sau la ţânţarii diurni Aedes, care transmit febra galbenă şi denga. Un alt avantaj este că insectele inofensive, cum ar fi fluturii, nu sunt ucise.

Bărbaţii sunt încurajaţi să consume peşte

Bărbaţii care consumă mari cantităţi de peşte gras, cum ar fi somonul, heringul şi macroul, sunt de două, trei ori mai puţin expuşi riscului de a se îmbolnăvi de cancer de prostată decât bărbaţii care consumă rar peşte, au spus cercetătorii de la Institutul Karolinska, din Stockholm. Studiul, care a durat 30 de ani şi a fost efectuat pe un lot de 6 272 de bărbaţi, a luat în considerare şi factori de risc cum ar fi fumatul. Cercetătorii au ajuns la concluzia că „acizii graşi omega-3 [care se găsesc îndeosebi în peştele gras] împiedică, după cât se pare, evoluţia cancerului de prostată“. Aceiaşi acizi „reduc totodată riscul apariţiei infarctului“, se spune în raport. Prin urmare, specialiştii îi sfătuiesc pe oameni să consume peşte „o dată sau de două ori pe săptămână“.

Tărâţa de orez salvează copaci

Tărâţa de orez, un înlocuitor de combustibil folosit în fabricile de cărămidă din nordul statului Peru, salvează numeroşi roşcovi, aflaţi pe cale de dispariţie, de la tăierea şi folosirea lor ca lemne de foc, se spune în ziarul peruan El Comercio. Utilizarea tărâţei de orez, un produs agricol secundar, de către 21 de fabricanţi de cărămidă a contribuit şi la reducerea emisiilor de dioxid de carbon. În plus, prin căptuşirea pereţilor cu o pastă obţinută din nisip, lut şi melasă — ceea ce asigură o mai bună izolare şi, astfel, reduce pierderile de căldură —, eficienţa cuptoarelor a crescut cu 15%. Totodată se fac experimente în ce priveşte adăugarea de cenuşă rezultată în urma arderii tărâţei de orez, pentru a asigura cărămizilor o mai bună rezistenţă. „Folosirea tărâţei de orez reduce, de asemenea, poluarea şi problemele de depozitare a produselor secundare“, se spune în El Comercio.

Sănătatea mintală şi copiii

„Statisticile arată că unul din cinci copii va suferi de o problemă mintală până la vârsta de 11 ani“, se arată în ziarul The Gazette din Montreal (Canada). „O sănătate mintală bună înseamnă realizarea unui echilibru între aspectele sociale, fizice, spirituale şi afective ale vieţii.“ Potrivit opiniei lui Sandy Bray, coordonatoarea programului de educare a comunităţii iniţiat de Asociaţia Canadiană pentru Sănătate Mintală, ar trebui să fim preocupaţi de sănătatea noastră mintală aşa cum suntem preocupaţi de sănătatea noastră fizică. Sandy Bray a spus: „Dacă continuăm să lăsăm sănătatea mintală la urmă pe lista priorităţilor, vom ajunge deprimaţi, neliniştiţi şi stresaţi peste măsură“. Părinţii sunt îndemnaţi să facă mai mult în ce priveşte păstrarea sănătăţii mintale a copiilor lor, petrecând timp cu ei şi luând mesele împreună. Alte sugestii care îi ajută pe toţi să-şi păstreze o bună sănătate mintală sunt somnul suficient, o alimentaţie corespunzătoare, îngrijirea sănătăţii, rezervarea unui anumit timp pentru a face lucrurile care ne plac şi faptul de a petrece unele momente cu prietenii, de a râde, de a face voluntariat, de a adresa şi a primi complimente, de a fi buni ascultători şi de a nu fi prea exigenţi cu noi înşine când facem greşeli.

Preţul mare al pescuitului excesiv

„Potrivit unui studiu, oamenii au adus un adevărat apocalips marin de proporţii imposibil de închipuit, în care mii de specii de peşti au dispărut din cauza pescuitului excesiv“, se afirmă în ziarul londonez The Times. Conform proiectului de cercetare, „eficienţa cu care oamenii vânează animale marine uriaşe şi moluşte a însemnat distrugerea lanţului trofic şi a ecosistemelor într-o măsură aşa de mare, încât mările s-au schimbat pentru totdeauna“. Articolul menţionează că, atunci când căpitanul John Smith a navigat în apele golfului Chesapeake de-a lungul coastei estice a Statelor Unite în 1607, un tun care a căzut peste bord „se vedea clar la mai bine de 9 metri în apă“. Cercetătorii sunt de părere că limpezimea de odinioară a apei se datora „imenselor aglomerări de stridii, [care] filtrau toată apa din golf din trei în trei zile, ţinând sub control nivelul de microbi şi de alge“. Pe atunci, în această regiune „exista un număr foarte mare de balene gri, delfini, lamantini, vidre, broaşte ţestoase marine, aligatori şi sturioni gigantici“. Acum golful adăposteşte „un mic număr de specii“ dintre cele care au existat odinioară.