Salt la conţinut

Salt la cuprins

Numeroasele îndatoriri ale unei mame

Numeroasele îndatoriri ale unei mame

Numeroasele îndatoriri ale unei mame

4.50 Micuţul Alex, plângând şi pe jumătate adormit, îşi întinde mânuţele spre Helen, mama lui, ca să-l ia în braţe. Ceilalţi doi copii — Penny (5 ani) şi Joanna (12 ani) — şi soţul ei, Nick, dorm. Helen îl ia pe Alex din pătuţ şi îl alăptează. Nu se mai poate întoarce la culcare.

5.45 Helen merge în vârful picioarelor în bucătărie, pregăteşte cafeaua şi se-apucă să citească.

6.15–7.20 Se scoală Nick. Helen îi trezeşte pe Penny şi pe Joanna, pregăteşte micul dejun şi face unele treburi prin casă. La 7.15, Nick pleacă la serviciu, iar în drum spre locul de muncă o lasă pe Joanna la şcoală. Soseşte mama lui Helen ca să aibă grijă de Alex.

7.30 Helen îl duce pe Penny la grădiniţă. În drum spre serviciu, Helen reflectează la ce înseamnă să fii mamă. „E cea mai grea meserie pe care am avut-o vreodată“, îşi spune ea.

8.10 La serviciu, Helen are o groază de lucru. Este îngrijorată că o altă sarcină ar putea însemna pierderea locului de muncă. Familia are nevoie de un venit suplimentar.

10.43 După o discuţie purtată de Helen la telefon în legătură cu copiii ei, colega ei Nancy o consolează spunându-i: „Te descurci foarte bine cu ei“. Pe obrajii lui Helen se rostogolesc câteva lacrimi.

12.05 Helen mănâncă în grabă un sandviş şi îşi aminteşte că, înainte de naşterea primului copil, se gândea cum să-şi petreacă timpul „liber“. „Ce glumă!“, îşi zice ea.

15.10 După câteva telefoane primite de acasă, în urma cărora află de năzbâtiile lui Alex, Helen vorbeşte despre legătura specială dintre ea şi micuţii ei. „Nu se compară cu nici un sentiment de dragoste pe care l-am avut faţă de vreo persoană.“ Profunzimea acestor sentimente a ajutat-o să depăşească dificultăţile neaşteptate apărute la început.

17.10 După ce o ia pe Joanna de la şcoală, Helen face câteva comisioane. Apoi îl sună pe Nick şi îi aminteşte că e rândul lui să-l ia pe Penny de la grădiniţă.

18.00–19.30 Întoarsă acasă, Helen îi spune mamei ei că poate pleca, face câteva treburi gospodăreşti şi pregăteşte cina. Întrebată despre necesităţile pe care le are un bebeluş, Helen spune oftând: „Un bebeluş are nevoie cu disperare de întreaga fiinţă a mamei sale: braţele, corpul şi laptele ei, luându-i chiar şi somnul“.

20.30–22.00 Helen o ajută pe Joanna să-şi facă temele pentru a doua zi şi îl alăptează pe Alex. În jumătatea de oră în care Nick îi citeşte lui Penny, Helen mai face ceva treabă prin casă.

23.15 Penny şi Joanna s-au dus la culcare. Alex este încă treaz în braţele mamei, dar în cele din urmă adoarme. „Cred că îl putem pune în pătuţ“, îi spune Helen lui Nick, care e pe jumătate adormit.