De ce părăsesc oamenii religiile tradiţionale?

RELIGIILE CARE PRETIND că au la bază învăţăturile lui Isus Cristos numără aproximativ 1,7 miliarde de adepţi. Creştinătatea este considerată prima religie din lume, depăşind numeric chiar şi unele religii larg răspândite cum ar fi budismul, hinduismul şi islamismul. Însă rapoartele dezvăluie că, în multe ţări care se declară creştine, creştinătatea pierde controlul asupra maselor.

 Oamenii din toate mediile sociale părăsesc bisericile. Ronald F. Inglehart, cercetător la Universitatea din Michigan şi director al World Values Survey, a declarat că, în ţările dezvoltate, religia joacă un rol tot mai neînsemnat în viaţa oamenilor. Revista Bible Review consemnează următoarea declaraţie a acestuia: „Pe lângă faptul că numărul celor ce asistă la slujbele săptămânale din biserici a scăzut foarte mult, ţările din America Latină au ajuns în prezent să trimită misionari pentru a salva sufletele celor din ţările care în trecut le-au colonizat“. El susţine că acest „colaps al religiei“ este deosebit de evident în unele ţări din nordul Europei. În Norvegia şi în Danemarca numai 5% din populaţie mai merge cu regularitate la biserică. În Suedia, cifra a ajuns la 4%, iar în Rusia la 2%.

Rapoartele din Germania arată că, în perioada 1984–1993, numărul catolicilor înregistraţi oficial care mergeau cu regularitate la biserică a scăzut de la 25,3% la 19%. În 1992, doar 4% dintre protestanţi mai asistau cu regularitate la slujbele de duminică. În 1999, revista Christianity Today făcea următoarea precizare: „Doar 1 german din 10 merge la biserică în fiecare săptămână“.

Referitor la scăderea numărului de credincioşi din Marea Britanie, ziarul The Guardian declara: „Niciodată creştinismul nu s-a aflat într-o stare atât de jalnică cum e în prezent“. Articolul mai preciza că „perioada 1950–2000 a fost cea mai nefavorabilă pentru preoţi şi prezbiteri“. Comentând pe marginea unui raport special privind religia din Marea Britanie, ziarul arăta că nu numai tinerii, ci şi persoanele vârstnice îşi pierd încrederea în religia organizată. Iată ce se spunea în ziar: „Vârstnicii îşi pierd credinţa în Dumnezeu pe măsură ce înaintează în vârstă. Noile studii ce confirmă această tendinţă vor şoca bisericile britanice aflate în criză, care până acum îi considerau pe vârstnici pilonul principal în congregaţiile lor tot mai puţine la număr“.

Tendinţe asemănătoare se observă şi în afara Europei. De exemplu, revista canadiană Alberta Report precizează că şi Canada înregistrează un „colaps al închinării şi al credinţei instituţionale“ şi că „de trei ori mai mulţi canadieni preferă să-şi urmeze propriile idei bazate pe modul în care îl văd ei pe Dumnezeu decât să accepte un crez anume“.

Mulţi oameni efectiv nu se simt iluminaţi sau mai bogaţi spiritualiceşte în urma asistării la slujbele ţinute în biserică. După cum se arată în revista canadiană Maclean’s, atât evreii, cât şi catolicii intervievaţi la un ashram din Himalaya, adică într-un loc unde oamenii se retrag pentru a primi instruire în religia hindusă, s-au exprimat astfel: „Ritualurile reci nu ne mai impresionează şi nici nu ne mai emoţionează“. De fapt, chiar şi după mulţi ani în care au mers cu fidelitate la biserică, unii au ajuns să se întrebe: „În fond, ce am învăţat eu la biserică? Mă simt acum mai aproape de Dumnezeu?“ Nu este de mirare că, „în Occident, sărăcia pe plan spiritual a luat locul sărăciei pe plan material, fiind principala lipsă a epocii noastre“, după cum s-a exprimat scriitorul Gregg Easterbrook.

Bineînţeles, există multe ţări în care numărul celor ce merg la biserică este mai mare. Cu toate acestea, faptul că oamenii merg la biserică nu înseamnă neapărat că şi aderă cu loialitate la învăţăturile bisericii. De exemplu, ziarul australian The Age arată că, în Occident, „numărul creştinilor care îşi practică religia scade vertiginos. În majoritatea ţărilor din Africa, America Latină şi Asia, creştinismul este o mască în spatele căreia mulţi oameni continuă să practice credinţe tribale sau sectare mai mult sau mai puţin neobişnuite, care au fost abandonate oficial cu mulţi ani în urmă şi care n-au nimic în comun cu învăţăturile creştine tradiţionale, fiind de multe ori chiar opuse lor“.

De ce atât de mulţi oameni, tineri şi vârstnici, părăsesc bisericile? Se pare că o cauză importantă este dezamăgirea.

Religia şi întunecata ei istorie

Ziarul The Guardian făcea următoarea observaţie: „Faptele Bisericii Romano-Catolice sunt lamentabile, pe parcursul secolului al XX-lea ea conspirând cu fascismul: de la felicitările adresate generalului Franco după încheierea războiului civil din Spania până la recentele eforturi depuse în favoarea generalului Pinochet“. The Guardian mai preciza că papa Pius al XII-lea, pontiful din perioada războiului, „a fost deosebit de încântat să cadă la înţelegere cu [Hitler] şi s-a sustras de la unele sarcini mai delicate, cum ar fi condamnarea Holocaustului“.

 Ziarul The Age afirmă: „Crezurile creştinismului au sunat fals de prea multe ori. Creştinii nu au reuşit să-şi apere pacea şi unitatea internă. . . . Dovadă în acest sens stau numeroasele războaie de jaf şi de cucerire justificate prin convertirea oamenilor la Cristos. E adevărat că iubirea, credinţa şi speranţa sunt cele mai importante virtuţi creştine, însă cei despre care se spune că aspiră la aceste virtuţi sunt, probabil, la fel de sceptici şi tind să fie la fel de deznădăjduiţi ca şi necreştinii, nefiind, după cât se pare, cu nimic mai buni decât ei. . . . Răspunzătoare de Holocaust este o ţară creştină, iar ororile războiului atomic purtat împotriva Japoniei au pornit tot de la o ţară creştină“.

Unii s-ar putea să vină cu argumentul că creştinătatea a promovat mult timp virtuţi precum dreptatea, cumpătarea, tăria morală şi moderaţia. Totuşi, The Age face următorul comentariu: „În general, creştinii din Europa, America de Nord şi Australia consumă mult mai mult decât li se cuvine din resursele pământului şi continuă să tolereze exploatarea şi oprimarea ţărilor vecine mai slabe din punct de vedere politic şi degradarea mediului acestora doar pentru a-şi satisface dorinţele“.

În ce priveşte viitorul creştinătăţii, The Age spune în continuare: „Neavând o structură organizată stabilă, creştinismul nu mai poate spera să-şi recapete puterea socială exercitată de-a lungul secolelor trecute. Acest lucru poate fi bun sau rău, în funcţie de perspectiva din care privim situaţia. Însă este o realitate cu care creştinismul va fi nevoit să se confrunte în următorii ani“.

Din cauza acestui declin din lumea religiei organizate, mulţi întorc spatele bisericilor tradiţionale. Însă le satisface necesităţile alternativa pe care au ales-o ei? Este aceasta soluţia?

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Mulţi oameni nu se simt satisfăcuţi pe plan spiritual de ceremoniile fastuoase

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Mulţi întorc spatele religiilor tradiţionale din cauza rolului pe care l-au avut acestea în sprijinirea războaielor şi a regimurilor politice opresive

[Provenienţa fotografiei]

Foto: age fotostock