Uluitoarea guanabana

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

IMAGINAŢI-VĂ un fruct al cărui gust să vă amintească de delicioasele căpşune, scorţişoară, mango şi ananas! Aşa descriu unii guanabana (se pronunţă guanábana). Dacă nu trăiţi la tropice, probabil că nu aţi gustat niciodată acest fruct. Guanabana este fructul arborelui tropical anona (Annona muricata). El are formă ovală şi coaja de culoare verde; prezintă protuberanţe ţepoase, iar miezul alb şi zemos este plin de seminţe lucioase, de culoare maroniu-închis.

Anona este un arbore cu frunze persistente, care nu rezistă la ger. Florile lui sunt polenizate de insecte mici, cum ar fi furnicile şi unii gândaci. Neavând nectar şi nici culori vii, florile nu atrag multe insecte, care să vină şi să le polenizeze. În plus, florile sunt dihogame, adică pistilul şi staminele nu ajung la maturare deodată. Astfel, dacă se urmăreşte comercializarea fructelor, polenizarea trebuie să se efectueze manual. Altfel arborele va face numai între 12 şi 20 de fructe pe an. Guanabanas sunt culese când ajung aproape de maturitate, întrucât fructele se coc foarte repede şi, prin urmare, se trec foarte repede.

Guanabana atinge o greutate de până la 5 kg, fiind bogată în vitamina PP, vitamina B2 şi vitamina C şi având un conţinut în zahăr de aproximativ 12%. Totuşi pentru mulţi fructul este puţin prea aspru la gust dacă nu e îndulcit cu ceva. Din pulpa comestibilă a fructului se face o pastă, care este strecurată şi folosită apoi la prepararea de răcoritoare şi şerbeturi. Ceaiul din frunze de anona se bea de obicei pentru dizenterie, răceală şi indigestie. În Mexic, el se foloseşte şi ca antispasmodic şi astringent. Rădăcinile arborelui sunt utilizate ca vermifug, pentru a distruge sau a elimina viermii intestinali, iar seminţele se folosesc împotriva paraziţilor sau ca insecticid.

Dacă în zona în care locuiţi se găseşte guanabana, aţi putea gusta să vedeţi cum este. În mod sigur, va fi o plăcere pentru papilele voastre gustative!

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 15]

Şerbet de guanabana

2 pahare de pastă de guanabana

o lingură de zeamă de lămâie

200 g zahăr

1 pahar de apă

1 pahar de smântână dulce

1) Pentru a obţine pasta, se trece pulpa de guanabana printr-o strecurătoare sau printr-o sită ori se stoarce printr-o bucată de tifon.

2) Se amestecă zahărul cu apa, după care se pune la fiert timp de 5 minute. Se lasă să se răcească puţin.

3) Se adaugă pasta, smântâna şi zeama de lămâie.

4) Se toarnă compoziţia într-o tavă, se acoperă şi se pune la rece în frigider până când compoziţia aproape se întăreşte. Apoi se bate bine, după care se pune din nou la frigider şi se lasă până când se întăreşte complet.

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 14, 15]

Pagina 14, sus: Geo Coppens, CIRAD-FLHOR/IPGRI; pagina 15, dreapta, sus: IPGRI-Americas