Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sarea — un produs preţios

Sarea — un produs preţios

Sarea — un produs preţios

„VOI sunteţi sarea pământului“, le-a zis Isus discipolilor săi (Matei 5:13). Datorită proprietăţilor de conservare pe care le are sarea, cuvântul „sare“ a ajuns să fie asociat cu stima şi onoarea, atât în limbile vorbite în antichitate, cât şi în cele moderne.

Sarea a devenit şi un simbol al stabilităţii şi al permanenţei. Prin urmare, în Biblie, unui legământ permanent i se spunea „legământul sării“, iar persoanele care încheiau un legământ luau adesea masa împreună, mâncând sare pentru a-l pecetlui (Numeri 18:19). Sub Legea mozaică trebuia să se pună sare pe jertfele oferite pe altar, fără îndoială ca simbol al absenţei corupţiei sau al descompunerii.

Date istorice semnificative

De-a lungul istoriei, sarea (clorura de sodiu) a fost un produs foarte preţios, pentru care s-au purtat chiar războaie. Una dintre cauzele declanşării Revoluţiei Franceze a fost taxa prea mare pe sare cerută de Ludovic al XVI-lea. De asemenea, sarea a fost folosită şi ca mijloc de schimb, şi încă unul foarte valoros. Negustorii mauri dădeau sare în schimbul aurului (un gram de sare pentru un gram de aur), iar unele triburi din centrul Africii foloseau plăcuţe de sare gemă în loc de bani. Cuvântul românesc „salariu“ provine din latinescul salarium (cu rădăcina sal, adică sare), făcând referire la solda primită de soldaţii romani din antichitate, o parte din ea fiind sub formă de sare. Când cumpărau sclavi, grecii foloseau sare pentru a plăti, ceea ce a dat naştere expresiei „nu şi-a meritat sarea“.

În evul mediu au apărut unele superstiţii în legătură cu sarea. Dacă vărsau sare, oamenii credeau că asupra lor avea să se abată nenorocirea. De exemplu, în tabloul „Cina cea de Taină“ de Leonardo da Vinci, Iuda Iscarioteanul are în faţă o solniţă răsturnată. În schimb, până în secolul al XVIII-lea, la banchete, poziţia socială a unei persoane era indicată şi prin locul pe care aceasta îl ocupa la masă în raport cu solniţa, locurile de onoare aflându-se între solniţă şi capul mesei.

Încă din antichitate, omul a învăţat să extragă sarea din apele natural sărăturoase, din apa de mare şi din sarea gemă. Un vechi tratat chinezesc de farmacologie prezintă peste 40 de tipuri de sare şi descrie două metode de extragere a ei uluitor de asemănătoare cu cele folosite în prezent. De exemplu, la cea mai mare fabrică de sare din lume, aflată pe ţărmul peninsulei Baja California Sur udat de apele golfului Bahía Sebastián Vizcaíno (Mexic), se foloseşte energia solară pentru a extrage sarea din apa de mare.

Un fapt interesant este că, dacă apa tuturor oceanelor s-ar evapora, „s-ar obţine [potrivit unor estimări] cel puţin 19 milioane de kilometri cubi de sare gemă, adică aproape de 14,5 ori volumul întregului continent european măsurat deasupra cotei maxime a apei“, se arată în Encyclopædia Britannica. La fel de interesant este şi faptul că Marea Moartă e de aproape 9 ori mai sărată decât oceanul!

Utilizări moderne ale sării

Sarea a rămas şi azi un produs preţios, fiind folosită la condimentarea mâncărurilor, la conservarea cărnii şi la fabricarea săpunului şi a sticlei, acestea fiind doar câteva dintre utilizările ei. Însă un alt domeniu important în care este folosită sarea îl constituie sănătatea publică. De exemplu, în multe ţări de pe glob, sarea este îmbogăţită cu iod cu scopul de a combate lipsa de iod din anumite regiuni; această carenţă poate duce la apariţia guşii (mărirea glandei tiroide), iar în cazuri grave chiar la retardare mintală. În alte ţări, în sare se adaugă fluor pentru prevenirea cariilor dentare.

Deşi sarea este esenţială pentru o sănătate bună, ea reglând volumul sanguin şi presiunea sângelui, între aportul de sare şi hipertensiune există o legătură controversată. Medicii le recomandă, în general, bolnavilor hipertensivi să consume cât mai puţină sare şi sodiu. Cam 30–50% dintre hipertensivi sunt sensibili la sare. În cazul acestora s-a putut observa că un consum redus de sare duce la scăderea presiunii sanguine.

Cu siguranţă că sarea dă gust mâncării, lucru de altfel remarcat şi de Iov când a întrebat: „Ce-i fără gust se poate mânca fără sare?“ (Iov 6:6). Putem fi într-adevăr recunoscători Creatorului nostru, „care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră“, inclusiv acest produs preţios, sarea. — 1 Timotei 6:17.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Câteva dintre variatele tipuri de sare (în sensul acelor de ceasornic, începând de sus): 1) sare de mare Alaea, Hawaii; 2) fleur de sel, Franţa; 3) sare organică de mare, neprelucrată; 4) sel gris (sare gri), Franţa; 5) sare de mare obişnuită; 6) sare neagră de salină, India