Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sclavia: un flagel neeradicat

Sclavia: un flagel neeradicat

Sclavia: un flagel neeradicat

A DISPĂRUT sclavia? Majoritatea oamenilor ar fi încântaţi dacă lucrurile ar sta aşa. Cuvântul sclavie trezeşte în mintea oamenilor imagini înfiorătoare ale unor acte opresive, pline de cruzime. Însă în mintea multora aceste imagini sunt de domeniul trecutului. De exemplu, unii îşi imaginează corăbiile de lemn pline cu sclavi din vremuri de mult apuse, în ale căror cale scârţâind din toate încheieturile stau înghesuiţi oameni înspăimântaţi, într-o mizerie de nedescris.

Este adevărat, asemenea corăbii cu sclavi nu mai cutreieră mările, iar în prezent convenţiile internaţionale interzic această formă de sclavie. Totuşi, nu putem spune că sclavia a dispărut complet. Potrivit estimărilor făcute de organizaţia Anti-Slavery International, care militează pentru drepturile omului, 200 de milioane de persoane sunt încă într-un fel sau altul sclavi. Aceste persoane muncesc în condiţii care sunt, probabil, mai grele decât cele îndurate de sclavii secolelor trecute. De fapt, unii analişti au ajuns la concluzia că „în prezent există mai mulţi oameni deveniţi sclavi decât în oricare altă perioadă din istoria omenirii“.

Relatările despre aceşti sclavi moderni sunt cutremurătoare. Kanji *, care nu are decât 10 ani, stă cu vitele pe câmp muncind zi de zi pentru nişte stăpâni cruzi, care îl bat tot timpul. „Dacă am noroc să găsesc o bucată de pâine veche n-o să rămân nemâncat toată ziua“, spune el. „Nu primesc nici un ban pentru munca mea fiindcă sunt sclav, sunt proprietatea lor. . . . Copiii de vârsta mea se joacă cu alţi copii. Mai bine aş muri decât să trăiesc într-un astfel de chin.“

Sclavii zilelor noastre sunt în cele mai multe cazuri femei sau copii, asemenea lui Kanji. Ei sunt obligaţi să trudească la confecţionarea de covoare, la construirea de drumuri, la tăiatul trestiei-de-zahăr, ba chiar sunt puşi să se prostitueze. Şi pot fi vânduţi cu numai 10 dolari! Unii copii ajung sclavi fiind vânduţi chiar de propriii lor părinţi ca să-şi poată plăti datoriile împovărătoare.

Ţi se par revoltătoare aceste realităţi? Nu eşti singurul care gândeşte aşa. În cartea sa Disposable People (Oameni de unică folosinţă), Kevin Bales declară următoarele: „Sclavia este o josnicie. Nu e vorba că unei persoane i se fură munca; pur şi simplu i se fură întreaga viaţă“. Văzând cât de inuman se poartă oamenii cu semenii lor, ce motive am avea să credem că flagelul sclaviei va lua vreodată sfârşit? Această întrebare s-ar putea să ne privească mai personal decât ar putea părea la prima vedere.

După cum vom vedea în continuare, sclavia îmbracă mai multe forme. Ele sunt foarte variate, unele afectându-ne în mod direct pe fiecare dintre noi. Prin urmare, cu toţii ar trebui să ştim dacă va veni vreodată timpul când omenirea se va bucura de o adevărată libertate. Dar, pentru început, să facem un scurt istoric al traficului cu fiinţe vii.

[Notă de subsol]

^ par. 4 Nu este numele lui adevărat.

[Legenda fotografiilor de la pagina 3]

Femeile şi copiii săraci sunt de mult timp victimele comerţului cu sclavi

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografia de sus: UN PHOTO 148000/Jean Pierre Laffont

Foto: U.S. National Archives