Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sclavia va lua sfârşit!

Sclavia va lua sfârşit!

Sclavia va lua sfârşit!

LIBERTATE! Puţine cuvinte aduc mai multă bucurie inimii omului ca acesta. Oamenii au luptat şi au suferit, au trăit şi au murit pentru a fi liberi. Din nefericire însă, mulţi dintre ei nu au reuşit să vadă vreun real progres în atingerea obiectivului lor. Există oare speranţa ca oamenii să se elibereze din sclavie, speranţă care să nu se risipească, lăsând în urma ei frustrare şi dezamăgire? Da, există!

Iată ce a fost inspirat apostolul Pavel să scrie despre una dintre promisiunile lui Dumnezeu: „Creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21). Dar cum putem fi siguri că Dumnezeu va aduce într-adevăr o asemenea ‘libertate glorioasă’? O modalitate ar fi să vedem cum a tratat Dumnezeu cu oamenii de-a lungul istoriei.

„Unde este spiritul lui Iehova, acolo este libertate“, spune Biblia (2 Corinteni 3:17). Spiritul lui Dumnezeu, adică forţa sa activă, este cu adevărat extrem de puternic. De-a lungul timpului, Dumnezeu s-a folosit de spiritul său pentru a elibera. În ce mod? Ei bine, nu trebuie să uităm că există o mulţime de forme de sclavie. Am discutat deja despre una dintre cele mai sălbatice, când cei puternici îi subjugă pe cei slabi folosindu-se de forţă şi violenţă. Dar să analizăm şi alte forme ale sclaviei.

Oamenii pot deveni sclavii propriilor lor vicii, o sclavie din care este foarte greu să se elibereze. În plus, ei ajung sclavi ai minciunilor şi ai înşelătoriilor, fiind amăgiţi să trăiască în sclavia învăţăturilor false. Pe lângă aceste forme, cea mai subtilă dintre toate este o sclavie care — indiferent că ne dăm sau nu seama — apasă asupra fiecăruia dintre noi şi duce la moarte. Dorim să precizăm că, deşi în analiza noastră am grupat unele forme de sclavie, nu le considerăm în nici un caz egale. Ele diferă foarte mult. Există însă un aspect comun important. Dumnezeul libertăţii se va îngriji ca, în cele din urmă, povara tuturor acestor forme de sclavie ce apasă asupra omenirii să fie înlăturată.

Sclavi ai viciilor

Să remarcăm cum este descrisă patima jocurilor de noroc în cartea When Luck Runs Out (Când nu mai ai noroc): „O maladie din cauza căreia individul este condus de un impuls puternic şi nestăpânit de a juca. Impulsul persistă şi creşte în intensitate, devenind tot mai presant, . . . până când, în cele din urmă, preia controlul asupra lui, îl macină şi adesea distruge tot ce e valoros în viaţa lui“. Nimeni nu ştie cu exactitate câţi oameni au devenit sclavi ai jocurilor de noroc. Numai într-o singură ţară (în Statele Unite), există, potrivit unor date estimative, aproximativ 6 milioane de jucători.

Dependenţa de alcool poate fi la fel de distructivă, dacă nu chiar mai distructivă decât jocurile de noroc, iar în multe ţări este mult mai răspândită. Într-o ţară mare, nu mai puţin de jumătate dintre bărbaţii adulţi sunt, într-o oarecare măsură, alcoolici. Ricardo, care a devenit alcoolic cu 20 de ani în urmă, explică cum este să ai acest viciu: „Încă de când te trezeşti, tot corpul îţi cere cu insistenţă alcool — ca să te calmezi, ca să uiţi de probleme sau doar ca să ai destulă încredere în tine pentru a înfrunta încă o zi din viaţă. Nu te gândeşti decât cum să faci rost de băutură şi în tot acest timp încerci să te convingi pe tine însuţi şi să-i convingi şi pe cei din jur că te porţi cât se poate de normal“.

Dar nu numai alcoolul creează dependenţă, înrobindu-i pe oameni. La nivel mondial, milioane de persoane consumă droguri. În plus, aproximativ 1,1 miliarde de oameni fumează, tutunul conţinând una dintre substanţele care creează cea mai mare dependenţă. Mulţi oameni şi-ar dori să se lase de acest viciu, dar se simt sclavii lui. S-a dovedit oare Iehova un Eliberator eficient, ajutându-i pe oameni să se elibereze din aceste forme de sclavie ce îi ţin încătuşaţi? *

Să luăm cazul lui Ricardo. „Cu vreo 10 ani în urmă mi-am dat seama că alcoolul îmi controla viaţa“, povesteşte Ricardo. „Îmi distrugea căsnicia, familia şi serviciul şi ştiam că n-o să-mi rezolv niciodată problemele dacă nu scăpam de sub influenţa lui. Studiind Biblia, am aflat că cel ce bea în exces va ajunge sărac — atât pe plan material, cât şi pe plan spiritual (Proverbele 23:20, 21). Mi-am dorit să fiu în relaţii bune cu Dumnezeu, iar rugăciunile mele sincere, în care imploram sprijin divin, m-au ajutat să fiu sincer cu mine însumi. Bărbatul cu care am studiat Biblia s-a dovedit un prieten foarte valoros. Când s-a întâmplat să mă îmbăt o dată, el nu m-a abandonat, ci, plin de răbdare, dar şi cu fermitate, mi-a arătat calea pe care trebuie s-o urmeze adevăraţii creştini.“

În prezent, Ricardo s-a eliberat din sclavia băuturii — chiar dacă nu în sens absolut. El recunoaşte deschis că la început a mai căzut de câteva ori pradă viciului. „Însă, în ciuda acestor căderi, spune el, am reuşit să ţin sub control situaţia deoarece am dorit să-i slujesc lui Iehova cu fidelitate şi am avut parte de sprijinul soţiei mele şi al altor colaboratori creştini. Aştept cu nerăbdare să vină acele timpuri promise de Dumnezeu când «nimeni nu va mai zice: „Sunt bolnav!“», iar alcoolismul va aparţine trecutului. Până atunci, voi continua să lupt în fiecare zi pentru a-mi prezenta corpul ca «o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu».“ — Isaia 33:24; Romani 12:1.

Mii de oameni de pe întregul glob au simţit personal ajutorul lui Dumnezeu când s-au luptat să se elibereze de diferite vicii. Este adevărat, ei sunt principalii vinovaţi pentru că au ajuns sclavii viciilor, cedând, probabil, mai multor presiuni sau tentaţii. Cu toate acestea, ei au aflat că Iehova este un Eliberator care are multă răbdare. El este dispus să-i ajute şi să le dea putere tuturor celor care doresc cu sinceritate să-i slujească.

„Adevărul vă va elibera“

Ce se poate spune despre cei ce sunt sclavi ai minciunilor şi ai înşelătoriilor? Isus Cristos ne dă asigurarea că oamenii se pot elibera şi de acestea. „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, a zis el, sunteţi într-adevăr discipolii mei, şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:31, 32). Când a rostit aceste cuvinte, mulţi dintre ascultătorii săi erau sclavii regulilor rigide impuse de tradiţia fariseilor. De fapt, Isus spusese despre conducătorii religioşi din zilele sale următoarele: „Ei leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nu vor să le clintească nici măcar cu degetul“ (Matei 23:4). Învăţăturile lui Isus i-au eliberat pe oameni din această sclavie. El a demascat minciunile religioase, identificând chiar sursa lor (Ioan 8:44). El a înlocuit minciunile cu adevărul, dezvăluind cu claritate ceea ce pretinde Dumnezeu în mod rezonabil de la oameni. — Matei 11:28–30.

Ca şi discipolii lui Isus, în prezent mii de oameni descoperă că, având parte de ajutorul lui Dumnezeu, se pot elibera din sclavia minciunilor religioase şi a tradiţiilor false. După ce învaţă adevărurile înviorătoare din Biblie, ei se eliberează de teama apăsătoare de morţi, de groaza chinului veşnic într-un iad de foc şi de presiunile exercitate pentru a plăti bani câştigaţi cu trudă în schimbul serviciilor religioase îndeplinite de preoţi. Aceştia pretind că îl reprezintă pe Cristos, care a zis de fapt: „Gratis aţi primit, gratis daţi“ (Matei 10:8). În plus, în curând vom avea parte de o eliberare şi mai mare.

Cea mai subtilă sclavie

Remarcaţi cum a descris Isus o formă de sclavie subtilă, de care am amintit mai înainte, sclavie în care se află toţi bărbaţii, femeile şi copiii de pe pământ: „Foarte adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este un sclav al păcatului“ (Ioan 8:34). Cine poate pretinde că nu păcătuieşte? Chiar şi apostolul Pavel a recunoscut: „Binele pe care îl vreau nu îl fac, ci răul pe care nu îl vreau, aceea practic“ (Romani 7:19). Deşi nimeni nu se poate elibera singur din lanţurile păcatului, situaţia nu este fără ieşire.

Iată ce asigurare le-a dat Isus discipolilor săi: „Dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8:36). Împlinirea acestei promisiuni va însemna în mod categoric eliberare din cea mai distrugătoare formă de sclavie din câte există. Ca să înţelegem cum putem scăpa de ea, trebuie mai întâi să vedem cum am ajuns în această sclavie.

Biblia dezvăluie că Dumnezeu a creat omul ca fiinţă cu liber arbitru, fără înclinaţii spre păcat. Însă un fiu spiritual invizibil al lui Dumnezeu a dorit în mod egoist să deţină autoritatea asupra omenirii, indiferent cât de mult ar fi avut oamenii de suferit. Pentru a-şi atinge obiectivul, acest înger răzvrătit, care mai târziu a ajuns să fie numit Satan Diavolul, i-a îndepărtat de Dumnezeu pe Adam şi Eva, primii noştri părinţi. Încălcând în mod deliberat porunca dată de Dumnezeu, Adam nu a devenit doar el păcătos, ci a transmis imperfecţiunea şi moartea la toţi descendenţii săi (Romani 5:12). În cele din urmă, Satan a devenit ‘conducătorul lumii’, iar ‘păcatul a domnit peste omenire ca rege împreună cu moartea’. — Ioan 12:31; Romani 5:21; Revelaţia 12:9.

Dar cum putem fi eliberaţi? Devenind discipoli ai lui Cristos, putem beneficia de foloasele pe care le aduce moartea sa de jertfă, ce are puterea „să-l reducă la nimic pe cel care are mijloacele de a cauza moartea, adică pe Diavolul“, şi „să-i elibereze pe toţi cei care, de teama morţii, erau supuşi sclaviei toată viaţa“ (Evrei 2:14, 15). Să ne imaginăm: eliberare din sclavia păcatului şi a morţii! Nu este atrăgătoare perspectiva de a avea parte de o asemenea libertate?

Dar ce se poate spune despre forma de sclavie pe care am menţionat-o în primul articol? Se va sfârşi vreodată înrobirea oamenilor împotriva voinţei lor?

O bază sigură pentru speranţă

Da, putem fi siguri că o asemenea formă de sclavie dezgustătoare va dispărea. De ce spunem aceasta? Să ne gândim: Lui Iehova Dumnezeu îi revine meritul pentru cel mai măreţ marş al libertăţii din întreaga istorie a omenirii. Poate că îţi este cunoscută consemnarea istorică despre acest eveniment.

Naţiunea Israel se afla în robie în Egipt, iar poporul era pus la o muncă de corvoadă, fiind supus unui tratament brutal. Israeliţii au strigat către Dumnezeu după ajutor, iar El, în marea sa îndurare, i-a auzit şi a trecut la acţiune. Folosindu-i pe Moise şi pe Aaron ca purtători de cuvânt, Iehova i-a cerut faraonului egiptean să-i elibereze pe israeliţi. Mândrul rege a refuzat de mai multe ori să satisfacă această cerere, chiar şi după ce Iehova a adus asupra ţării o serie de plăgi devastatoare. În cele din urmă, Dumnezeu l-a făcut pe Faraon să cedeze. Israeliţii au fost în sfârşit eliberaţi! — Exodul 12:29–32.

Nu este o relatare emoţionantă? Poate că te întrebi de ce nu acţionează Dumnezeu la fel şi în epoca modernă. De ce nu intervine în problemele oamenilor şi nu pune capăt sclaviei? Să ne aducem aminte că nu Iehova este ‘conducătorul lumii’, ci Satan. Din cauza controverselor apărute în Eden, Iehova i-a permis acestui Adversar rău să guverneze un timp limitat. Sclavia, opresiunea şi cruzimea sunt caracteristicile clare ale domniei lui Satan. Sub influenţa lui, istoria guvernării umane s-a dovedit a fi o serie întreagă de eşecuri lamentabile. Biblia rezumă acest lucru în câteva cuvinte: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“. — Eclesiastul 8:9.

Dar pentru cât timp va mai stăpâni un om peste alt om? Biblia arată că trăim în „ultimele zile“, o perioadă în care egoismul şi lăcomia sunt larg răspândite (2 Timotei 3:1, 2). Aceasta înseamnă că, în curând, Regatul lui Dumnezeu, pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm, va instaura o societate dreaptă, în care sclavia va fi interzisă (Matei 6:9, 10). Isus Cristos, Regele numit de Dumnezeu, va trece la acţiune şi va elimina complet sclavia, chiar şi ultimul duşman, moartea, care va fi redus la nimic. — 1 Corinteni 15:25, 26.

Când în sfârşit va veni această zi, oamenii fideli vor vedea că relatarea despre eliberarea poporului lui Dumnezeu din sclavia egipteană nu a fost decât o mică anticipare a acestei eliberări de proporţii mult mai mari. De fapt, cu trecerea timpului, „creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii“. În cele din urmă, toţi se vor putea bucura în mod deplin de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“. — Romani 8:21

[Notă de subsol]

^ par. 9 În secolul I, romanii obişnuiau ca la marile ospeţe să mănânce şi să bea în exces. Prin urmare, creştinilor li s-a atras atenţia să nu permită mâncării sau vreunui alt lucru asemănător să-i înrobească. — Romani 6:16; 1 Corinteni 6:12, 13; Tit 2:3.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Se estimează că, numai în Statele Unite, 6 milioane de oameni sunt sclavi ai patimii jocurilor de noroc

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Sute de milioane de oameni sunt sclavi ai drogurilor, ai alcoolului şi ai tutunului

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Asemenea lui Ricardo, mii de oameni au simţit ajutorul dat de Dumnezeu pentru a se elibera de viciile lor

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Aşa cum în antichitate israeliţii au fost eliberaţi din sclavie, în curând adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu se vor bucura de o eliberare şi mai mare