Vía Crucis — o sărbătoare din Mexic

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

PENTRU a comemora moartea lui Isus, în Mexic se organizează anual aproximativ 300 de sărbători religioase. Una dintre cele mai mari este sărbătoarea Vía Crucis, cu procesiuni şi puneri în scenă a ultimelor zile din viaţa lui Isus. Expresia Vía Crucis vine din latină şi înseamnă „Calea Crucii“. Directorul casei de cultură a cartierului Iztapalapa din Ciudad de Mexico a explicat care sunt originile acestei sărbători: „În 1833, în Iztapalapa a izbucnit o epidemie de holeră. În încercarea de a reduce ravagiile cauzate de epidemie, membrii comunităţii au început să pună în scenă patimile lui Isus“.

Iată cum se desfăşoară, în general, o sărbătoare Vía Crucis. Mulţimi de oameni se strâng să-i vadă pe actorii care interpretează diverse roluri: conducători iudei, centurioni, apostolii lui Isus şi femeile ce îl urmau, printre care şi Maria. Un tânăr joacă rolul lui Isus. El învaţă pe de rost pasaje din Biblie, pe care le citează pe măsură ce se derulează evenimentele. Actorii poartă perucă, barbă şi mustaţă şi se îmbracă în robe din pânză aspră. „Isus“ e urmat şi de „nazarineni“ în picioarele goale sau încălţaţi cu sandale de piele, având pe cap coroane de spini pentru a arăta suferinţa lui Isus. Uneori, la procesiune iau parte până la 2 500 de „nazarineni“. În timpul zilei, ei duc în spate cruci până la Cerro de la Estrella (Dealul Stelei), locul ales pentru „crucificarea lui Isus“.

Se aud strigătele vânzătorilor ambulanţi care vor să vândă pălării, băuturi, abţibilduri cu personaje biblice, care se imprimă pe obraz sau pe braţ, baloane, bomboane pentru copii şi tot felul de alte lucruri. Cu această ocazie se deschide chiar şi un parc de distracţii.

În oraşul Querétaro, penitenţii încearcă să umble cu lanţuri la picioare. În oraşul Taxco, bărbaţii poartă în spate timp de aproape 5 ore legături de spini cântărind 40–50 kg. Alţii urmează procesiunea flagelându-se. Adesea, mulţi dintre participanţii la sărbătoare ajung la spital.

Acest mod de închinare ne aminteşte, probabil, de cuvintele lui Pavel, care a criticat ceea ce constituie o „formă de închinare autoimpusă şi o falsă umilinţă, o tratare severă a corpului“ (Coloseni 2:23). Desigur, adevăraţii creştini comemorează moartea lui Cristos, însă ei evită tradiţiile care au la bază falsităţi şi care vin în contradicţie cu principiile biblice.