Acacia — vestitorul primăverii la antipozi

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

FLOAREA care împodobeşte aceste pagini nu este obişnuită. E o floare renumită şi foarte îndrăgită în Australia. De fapt, din 1912 ea împodobeşte stema Australiei, iar în 1988 a fost declarată simbolul floral oficial al acestei ţări, fiind imprimată pe monedele şi timbrele australiene. Cărui fapt se datorează această popularitate?

Răspunsul poate fi găsit, în parte, într-un poem scris de Veronica Mason, publicat în 1929. După ce vorbeşte despre tristele culori „verde-oliv, maroniu şi gri“ care domină peisajul unei ierni târzii, poemul anunţă pe un ton vesel: „Dar iată c-a sosit primăvara / Cu flori de acacia“.

Se pare că aproape toată lumea se bucură de sosirea iminentă a primăverii. În Australia, primăvara începe când în emisfera nordică vine toamna. Pe continentul de la antipozi, primăvara este anunţată de un vestitor: înflorirea dintr-o dată a acaciei. Astfel, în fiecare an, în luna august, copiii sunt auziţi recitând poemul Veronicăi Mason. În 1992, guvernatorul general al Australiei a declarat ziua de 1 septembrie drept Ziua Naţională a Acaciei.

Bineînţeles, acacia nu este un simplu vestitor al primăverii, ci un vestitor plin de graţie şi frumuseţe. Versurile poemului Veronicăi Mason vorbesc despre „plecăciunile graţioasei acacia“, referindu-se la modul în care ramurile încărcate cu flori se pleacă şi se leagănă în bătaia brizelor de primăvară. Acacia face parte dintr-o familie deosebită, des întâlnită în zonele cu climă caldă.

O familie rezistentă şi renumită

Numele botanic al acaciei este Acacia pycnantha. Fiind un arbust, sau un copăcel, acacia atinge înălţimi cuprinse între 4 şi 8 metri. În Australia există între 600 şi 1 000 de specii de acacia. De fapt, mai bine de jumătate dintre speciile de acacia cunoscute în lume se găsesc în Australia. În Europa şi America, acacia este adesea numită mimoză. O altă specie este menţionată frecvent în Biblie. Dumnezeu  a poruncit ca arca legământului şi unele părţi ale tabernacolului să fie făcute din lemn de acacia. — Exodul 25:10; 26:15, 26, NW.

Un membru renumit al familiei acaciei este o specie în formă de umbrelă care creşte în Africa. Frunzele acesteia sunt preferate de girafe, care ar fi în stare să lase arbustul complet desfrunzit dacă între el şi o specie de furnici nu ar exista un parteneriat special. Arbustul le asigură furnicilor adăpost şi hrană, nectarul florilor. Furnicile, la rândul lor, le înţeapă pe lacomele, dar blândele girafe, determinându-le să meargă să mănânce din alt copac. Acest parteneriat este o dovadă grăitoare a existenţei unui proiect inteligent, nu-i aşa?

Speciile de acacia australiene nu sunt ameninţate de girafe. Totuşi, ele pot fi ameninţate de alţi factori, cum ar fi seceta, dar şi împotriva acesteia acacia are un mijloc de apărare eficient. Învelişul seminţelor ei este atât de dur, încât trebuie să fie crăpat pentru ca apa să poată pătrunde în ele, făcându-le să germineze. Când plantează acacia, grădinarii înmoaie mai întâi păstăile în apă fierbinte ca să se umfle, permiţându-le seminţelor să germineze. În sălbăticie, o sămânţă de acacia poate trăi în stare latentă zeci de ani! În cele din urmă, când are loc un incendiu de tufăriş, sămânţa mică şi tare va germina. Aşadar, chiar şi în timpul celor mai mari secete există o „bancă de seminţe“ de acacia aflată în siguranţă în pământ, unde seminţele aşteaptă să germineze.

Cu câţiva ani în urmă, Africa a importat câteva specii de acacia din Australia pentru a fi folosite ca sursă de hrană în caz de secetă.  Acacia prezintă marele avantaj că poate supravieţui în soluri neprielnice şi nefertile. Anumite soiuri pot să crească chiar şi în dune de nisip. Arbuştii împiedică alunecările de teren, fixează azotul în sol şi servesc drept adăposturi împotriva vântului, îmbunătăţind, aşadar, habitatul altor plante.

Acacia — un arbust cu multe întrebuinţări

Remarcând conţinutul ridicat de proteine şi comparând, sub aspectul valorii nutritive, seminţele unor specii de acacia cu seminţele unor cereale, unii oameni de ştiinţă consideră că anumite seminţe de acacia ar putea fi folosite ca hrană. Prăjite, seminţele au un gust plăcut, asemănător celui de nucă. Unele specii, când sunt fierte, seamănă la gust cu lintea. Din seminţele de acacia măcinate se poate face făină pentru pâine sau pentru paste făinoase. Unele specii de acacia dau o producţie de până la 10 kilograme de seminţe pe an.

Înmiresmatele flori de acacia sunt folosite la prepararea parfumurilor. În plus, acacia este folosită pe scară largă ca nutreţ pentru animale şi ca mijloc de ţinere sub control a eroziunii solului. Dar nu am menţionat încă toate întrebuinţările lemnului de acacia.

Aborigenii australieni confecţionau din lemn de acacia bumeranguri. O specie de acacia, Acacia acuminata, a fost numită gem de zmeură, deoarece, când lemnul ei este proaspăt tăiat, emană un parfum asemănător celui de zmeură zdrobită. Coloniştii australieni foloseau acacia pentru a-şi construi case de chirpici. Chirpiciul era aplicat pe o împletitură de crengi pentru a ridica zidurile.

E uimitor câte utilizări se pot da acestui arbust, nu-i aşa? Totuşi, când în Australia vine primăvara, oamenii nu se gândesc la multiplele întrebuinţări ale acaciei, ci la florile pufoase ce îmbracă dealurile în aur, făcându-i să tresalte de bucurie în timp ce ascultă versuri. Atât frumuseţea, cât şi utilitatea acaciei le amintesc multor admiratori de ingeniozitatea şi inteligenţa celui care „a construit toate lucrurile“, Dumnezeu. — Evrei 3:4.

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Flori de acacia şi păstăi cu seminţe

[Provenienţa fotografiilor]

© Australian Tourist Commission

[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]

Acacia: © Copyright CSIRO Land and Water; timbru: National Philatelic Collection, Australia Post; stema Australiei: Cu permisiunea Department of the Prime Minister and Cabinet