O societate de tipul „foloseşte şi aruncă“

LOCUITORII ţărilor dezvoltate aruncă la gunoi o grămadă de lucruri. Să ne gândim, de exemplu, la „producţia“ anuală de gunoi a Statelor Unite. S-a spus că „echivalentul în apă a greutăţii [gunoaielor] ar putea umple 68 000 de bazine olimpice de înot“. Cu câţiva ani în urmă se estima că locuitorii oraşului New York produceau anual o cantitate de gunoi ce putea îngropa sub 4 metri de deşeuri cel mai mare parc din oraş, Central Park *!

Nu e de mirare că Statele Unite sunt considerate „un exemplu avertizator pentru tot restul lumii“ când e vorba de „societatea de consum de tipul «foloseşte şi arunc㻓. Dar Statele Unite nu reprezintă un caz singular. Se estimează că gunoiul produs anual de locuitorii Germaniei ar putea umple cu uşurinţă un tren de marfă lung de 1 800 de kilometri, care să aibă un capăt în capitala ţării, Berlin, iar celălalt pe coasta Africii. Cât despre o familie britanică obişnuită, compusă din patru membri, se spune că aruncă într-un an echivalentul hârtiei obţinute din şase arbori.

 Şi ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu problema gunoaielor. Într-o revistă bine cunoscută se spunea: „O veste cu adevărat rea este că majoritatea celor 6 miliarde de locuitori ai planetei încep să calce pe urmele locuitorilor Statelor Unite şi ai celorlalte ţări industrializate, producând mari cantităţi de gunoaie“. Într-adevăr, indiferent că ne place sau nu, cei mai mulţi dintre noi facem parte dintr-o societate de tipul „foloseşte şi aruncă“.

E adevărat că oamenii au avut mereu ceva de aruncat la gunoi. Însă în prezent alimentele şi produsele ambalate, fie în cutii de metal, fie în alt fel de ambalaje, se găsesc într-un număr mult mai mare decât se găseau cu câţiva ani în urmă şi deci pretutindeni există ambalaje de aruncat. De asemenea, au apărut o mulţime de noi ziare, reviste, pliante publicitare şi alte materiale tipărite.

Societatea noastră, asupra căreia industria şi ştiinţa şi-au pus puternic amprenta, a creat noi tipuri de gunoaie. Ziarul german Die Welt arată că, „în Uniunea Europeană, în fiecare an sunt aruncate la fier vechi aproximativ 9 milioane de automobile“. Nu e uşor să te debarasezi de ele. O sarcină mult mai dificilă o reprezintă debarasarea de deşeurile nucleare şi chimice. Unde ar putea fi ele depozitate fără să prezinte vreun pericol? Potrivit rapoartelor, încă din 1991, Statele Unite au avut „munţi de deşeuri radioactive, însă nici un loc unde să le depoziteze definitiv“. Se spunea că 1 milion de butoaie cu substanţe letale erau depozitate temporar, existând în permanenţă „pericolul de a fi pierdute sau furate ori ca mediul înconjurător  să fie distrus din cauza unei manevrări greşite a lor“. Numai în 1999, aproximativ 20 000 de întreprinderi şi societăţi comerciale americane au produs peste 40 de milioane de tone de deşeuri periculoase.

Un alt aspect al problemei îl constituie populaţia lumii, care pe parcursul secolului trecut a crescut vertiginos. Mai mulţi oameni înseamnă mai multe gunoaie! Iar o mare parte din populaţia lumii este orientată spre consum. Iată la ce concluzie a ajuns recent Worldwatch Institute: „Din 1950 încoace am folosit mai multe produse şi servicii decât de-a lungul întregii existenţe a omului“.

Este adevărat că puţini dintre cei ce trăiesc în ţări dezvoltate sunt dispuşi să se dispenseze de toate aceste „produse şi servicii“. De exemplu, gândiţi-vă cât de convenabil este să mergi la magazin şi să cumperi produse alimentare gata ambalate, pe care le aduci acasă în pungile de plastic sau de hârtie oferite de magazin. Dacă ar fi privaţi dintr-o dată de toate aceste ambalaje moderne, oamenii şi-ar da imediat seama cât de mult au ajuns să depindă de ele. Şi, întrucât sunt mult mai igienice, ambalajele contribuie, cel puţin indirect, la o sănătate mai bună a consumatorilor.

Dar, în pofida avantajelor prezentate, avem oare motive să ne îngrijorăm că actuala societate de tipul „foloseşte şi aruncă“ a depăşit limita? Se pare că da, deoarece diversele soluţii menite să rezolve problema gunoaielor n-au redus decât puţin din avalanşa de deşeuri produse de oameni. Dar, ceea ce este şi mai îngrijorător, atitudinea ce stă la baza societăţii de acest tip are implicaţii mult mai serioase.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Depozitarea fără riscuri a deşeurilor periculoase este o sarcină dificilă