Salt la conţinut

Salt la cuprins

Celacantinii, peşti greu de prins

Celacantinii, peşti greu de prins

Celacantinii, peşti greu de prins

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA

ÎN APRILIE 2001, o femelă din subordinul celacantinilor * a fost pescuită în apropierea coastelor Kenyei. Peştele măsura 1,7 metri în lungime şi cântărea 77 de kilograme. Celacantinii sunt recunoscuţi după coada lor trilobată şi după culoare, fiind albaştri cu puncte albe.

Cândva se credea că celacantinii dispăruseră cu mult timp în urmă. Dar, în 1938, în apropierea coastelor Africii de Sud a fost prins un exemplar. Aceasta a fost una dintre cele mai uluitoare descoperiri din domeniul zoologic făcute în secolul al XX-lea. Până atunci se ştia de existenţa acestui peşte doar din documentele fosile. După prinderea primului exemplar, au fost văzute şi alte exemplare în apropierea ţărmului Mozambicului şi al Madagascarului. De asemenea, populaţii destul de numeroase s-au mai găsit în apropierea insulelor Comore.

Femelele din subordinul celacantinilor nu depun icrele în apă. Ele sunt ovovivipare, adică produc icre care se dezvoltă în interiorul corpului lor, iar puii ies prin ecloziune aici sau imediat după ce icrele au fost expulzate în apă. În femela prinsă anul trecut s-au găsit 17 icre — fiecare având mărimea unei mingi de tenis de câmp.

Vietăţile marine de tipul celacantinilor îi aduc laude Creatorului lor, Iehova Dumnezeu, pentru înţelepciunea lui şi diversitatea formelor de viaţă create de el. — Psalmul 148:7.

[Notă de subsol]

^ par. 3 Denumirea „celacantin“ provine din cuvintele greceşti koilos (gol) şi akantha (şira spinării), care descrie vertebrele goale de la înotătoarea peştelui.

[Provenienţa fotografiei/ilustraţiei de la pagina 23]

Fotografia şi desenele: departamentul de ihtiologie / MUZEUL NAŢIONAL AL KENYEI