Lumea în obiectiv

‘Cea mai mică din lume’

„Cea mai mică şopârlă din lume“ are o lungime de numai 2 cm şi a fost descoperită în peşterile din Parcul Naţional Jaragua, din Republica Dominicană. „Pericolul cel mai mare la care este expusă e deshidratarea, întrucât suprafaţa corpului ei este foarte mare în comparaţie cu masa ei“, se spune în ziarul The Times din Londra. „Această vietate nu e doar cea mai mică şopârlă, ci şi cea mai mică dintre amniote, clasă care cuprinde toate cele 23 000 de specii de reptile, păsări şi mamifere.“ Singurul rival în ce priveşte mărimea este o şopârlă care trăieşte în Insulele Virgine Britanice, din apropiere. În ziar se mai spune: „Caraibii se mândresc cu cea mai mică pasăre din lume, albina cubaneză, care are o lungime de 5 cm, şi cu cel mai subţire şarpe, Leptotyphlops bilineatus, care s-ar putea strecura printr-un creion dacă i s-ar scoate mina“.

 Preziceri complet eronate

„Pentru prezicători, astrologi şi vizionari, anul 2001 a fost un alt mare eşec“, se spune în ziarul german Süddeutsche Zeitung. Specialiştii de la Forumul German pentru Paraştiinţe au ajuns la această concluzie după ce au analizat prezicerile anului. Un motiv a fost acela că nici unul dintre vizionari nu a prezis atacurile de la 11 septembrie sau războiul din Afghanistan. Ei nu au prezis nici recesiunea economică din Germania. Dimpotrivă, ei au fost foarte optimişti în privinţa viitorului. O clarvăzătoare a profeţit cu îndrăzneală că în 2001 va începe în lume „o perioadă de pace“. Chiar dacă uneori se întâmplă ca prezicerile omeneşti să se adeverească, nimeni nu poate să prevadă cu exactitate care dintre ele se va împlini, se spune în ziar, care adaugă: „În schimb, există suficiente dovezi că a greşi e omeneşte“.

Minele antipersonal, o adevărată nebunie

„În întreaga lume există peste 110 [milioane] de mine antipersonal îngropate în pământ. Scoaterea lor va costa 33 [de miliarde] de dolari şi, avându-se în vedere rata actuală a deminării, va dura 1 100 de ani“, se spune în ziarul britanic The Guardian. „Minele se plantează de 25 de ori mai repede decât se scot“ şi, din 1975, peste un milion de oameni, printre care 300 000 de copii, au fost mutilaţi sau ucişi de ele. Jumătate din totalul adulţilor şi peste jumătate din numărul copiilor care calcă pe o mină mor înainte de a ajunge la spital. „Nu ne putem baza pe soldaţi în privinţa consemnării şi păstrării datelor privind locurile unde sunt plantate minele antipersonal“, se spune în ziar, iar multe „mine sunt pur şi simplu scoase din pământ şi depozitate în altă parte, deseori în locuri în care înainte nu erau mine“. Deşi comerţul internaţional cu mine antipersonal a încetat, practic, în întreaga lume sunt încă stocate între 230 şi 245 de milioane de mine. Potrivit Campaniei internaţionale pentru interzicerea minelor, 15 guverne şi circa 30 de organizaţii teroriste şi grupuri de gherilă continuă să le folosească.

Distrugerea fluturilor-monarh

Din cauza unei vijelii puternice care a avut loc în luna ianuarie, urmată de scăderi drastice de temperatură, cele două colonii de fluturi-monarh din Mexic cu cel mai mare efectiv de fluturi au fost distruse. Aşa cum s-a arătat în ziarul The New York Times, cercetătorii au estimat că „au murit 74% dintre fluturii-monarh din colonia aflată în Sierra Chincua şi 80% dintre cei din colonia din Rosario. Pe lângă câteva colonii mai mici, . . . fluturii din aceste colonii mari asigurau stocul de larve de fluturi-monarh pentru estul Statelor Unite şi Canada“. Între 220 şi 270 de milioane de fluturi au îngheţat şi au căzut din adăposturile lor de pe ramurile copacilor în care trăiau, acoperind pământul cu un strat gros ce ajungea în unele locuri la 30 cm. Deşi se crede că această pierdere nu duce la dispariţia speciei, cercetătorii au spus că, din cauza numărului redus, fluturii sunt vulnerabili la eventualele fenomene atmosferice şi boli. Fluturii-monarh sunt cunoscuţi pentru migrările lor în grup din Mexic spre nord, în fiecare primăvară. Ei îşi depun ouăle în sudul Statelor Unite, unde îşi măresc rândurile, după care migrează spre nord, ajungând vara în Canada.

„Poetic, dar exact“

Biblia are „mai puţine ficţiuni şi mai multe fapte reale decât se credea“, se afirmă în revista franceză Terre sauvage. Naturaliştii din Israel au remarcat că, deşi este o carte religioasă, Biblia conţine „informaţii zoologice exacte“. Susţinând că „Psalmii şi Proverbele sunt surse preţioase de informaţii“ pentru naturalişti, articolul adaugă: „Cartea lui Iov . . . descrie poetic, dar exact, perioada de gestaţie a caprei ibex, precum şi habitatul natural al măgarului sălbatic şi al hipopotamului“.

Un „cuplu neobişnuit“

„Orice relaţie dintre o leoaică şi puiul unei antilope sud-africane ar fi de aşteptat să fie atât scurtă, cât şi fatală pentru puiul de antilopă“, se spunea în The Economist. Cu toate acestea, fotografia care însoţea articolul înfăţişa o leoaică şi un pui de antilopă stând liniştiţi unul lângă altul. Articolul adăuga: „Acest cuplu neobişnuit a fost văzut din întâmplare în rezervaţia naturală Samburu, din Kenya, la 21 decembrie, şi a fost urmărit şi fotografiat de . . . doi fotografi, până când un alt leu a ucis puiul de antilopă la 6 ianuarie“. A fost acesta un caz de „ataşament social primar“, în care o mamă-surogat acceptă un alt animal ca pe propriul ei pui după ce tocmai a născut? Dovezile nu confirmă acest lucru, se spune în The Economist. „Cazul este cu totul neobişnuit deoarece mama puiului de antilopă era în viaţă şi îl alăpta, iar leoaica era tânără, neexistând nici un indiciu că ar fi născut vreodată.“ În plus, „leoaica era cea care mergea după pui (de exemplu, când acesta se întorcea la mama lui ca să sugă), nu invers“. Articolul spunea în încheiere: „Rămâne un mister motivul pentru care a ales ea să adopte un animal ce ar fi trebuit să-i stârnească instinctul de ucidere şi de hrănire“.

Animale de companie abandonate

„În Australia există mai multe animale de companie pe cap de locuitor decât în oricare altă ţară“, a spus Hugh Wirth, preşedintele Societăţii Regale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Animalelor. Cu toate acestea, ziarul The Australian afirmă că „în anul financiar 2000–2001 au fost abandonate 135 000 de animale de companie“, iar „circa 60% dintre ele au fost ucise“. De ce atât de multe animale abandonate? Un motiv ar fi că oamenii continuă să aleagă rase de animale nepotrivite pentru situaţia lor. Părinţii fac mereu greşeala de a le cumpăra copiilor câini de pază — câini care necesită mult dresaj, exerciţiu şi îngrijire. Totuşi, s-au înregistrat nenumărate cazuri când aceşti câini au muşcat. Despre alegerea unui animal de companie, The Australian spune: „Nu alegeţi un animal de companie după criteriul sentimentelor. Luaţi în calcul spaţiul de care dispuneţi, situaţia financiară şi familială. Nu neglijaţi să vă învăţaţi câinele să fie ascultător. Cu cât amânaţi mai mult acest lucru, cu atât mai înrădăcinat va deveni comportamentul neascultător. Nu uitaţi că achiziţionarea unui animal implică obligaţii pe termen lung“.

Sindromul „maşinii noi“

„Specialiştii . . . au constatat că în maşinile noi există un nivel ridicat de substanţe toxice, care persistă peste şase luni de la cumpărare“, a anunţat Australia’s Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO). Printre substanţele toxice existente într-o maşină nouă se numără benzenul, acetona, etil-benzenul, hexanul normal, toluenul şi izomerii de xilen — toate substanţe periculoase pentru om. Inhalarea acestor substanţe chimice poate da dureri de cap, poate crea stări de moleşeală şi de confuzie şi poate cauza iritare la ochi, nas şi gât. Potrivit afirmaţiilor dr. Steve Brown, directorul centrului de control al calităţii aerului (de la CSIRO), „nivelul de emanaţii toxice la care este expusă o persoană ce stă în maşină depăşeşte de câteva ori limita stabilită de Consiliul Naţional al Australiei pentru Sănătate şi Cercetări Medicale“. Pentru reducerea eventualelor pericole, dr. Brown recomandă ca posesorii de maşini noi „să se asigure, pe cât posibil, că cel puţin şase luni după cumpărarea vehiculului în maşină intră suficient aer de afară în timp ce conduc“.