Un adăpost pentru tipărirea Bibliilor

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BELGIA

Cu aproximativ 500 de ani în urmă, în Anvers (Belgia) s-au tipărit unele dintre primele ediţii complete ale Bibliei. Ce anume i-a atras pe tipografii de Biblii spre acest oraş? La ce pericole s-au expus ei tipărind Biblii? Ca să aflăm răspunsul la aceste întrebări, trebuie să ne întoarcem în timp, pe la începutul secolului al XVI-lea.

ANVERSUL este situat în apropierea estuarului fluviului Escaut, la 89 de kilometri de Marea Nordului. În secolul al XVI-lea, el a cunoscut o perioadă de prosperitate economică fără precedent, o adevărată „epocă de aur“. De fapt, oraşul s-a extins rapid şi a devenit cel mai mare port european, fiind unul dintre puţinele oraşe din Europa Occidentală cu peste 100 000 de locuitori.

Dezvoltarea Anversului a atras negustori din toată Europa. Venirea negustorilor şi prosperitatea tot mai mare a oraşului au generat un spirit mai tolerant din partea autorităţilor de aici, ceea ce a făcut din Anvers o „pepinieră“ de idei noi. Climatul tolerant i-a atras pe tipografii care au considerat că puteau tipări şi răspândi în siguranţă lucrările ce conţineau aceste idei noi. La scurt timp, în Anvers existau 271 de tipografi, editori şi librari. Magistraţii secolului al XVI-lea se lăudau că oraşul lor era „un adăpost şi o seră pentru orice artă, ştiinţă, naţiune şi virtute“.

Cărţi şi călugări aruncaţi în foc

Printre noile idei ieşite de sub tipar şi puse în circulaţie se numărau şi cele ale lui Martin Luther (1483–1546). El s-a aflat în  fruntea Reformei, o mişcare religioasă care a dus la naşterea protestantismului. La numai şase luni de la începerea Reformei, lucrările lui Luther se găseau deja în librăriile din Anvers. Nu e de mirare că Biserica Catolică n-a fost încântată de acest lucru. În iulie 1521, Biserica i-a îndemnat pe locuitorii Anversului să ardă 400 de cărţi „eretice“. După doi ani, doi călugări augustini din Anvers, care arătaseră interes faţă de ideile lui Luther, au fost arşi de vii pe rug.

Aceste acţiuni însă n-au constituit un impediment pentru unii tipografi curajoşi din Anvers. Datorită curajului lor, Biblia a ajuns la oamenii de rând. Dar care au fost unii dintre aceşti tipografi?

Din tipograf, martir

Adriaen van Berghen era tipograf şi librar. În 1522, el a fost pus în butuci pentru că a vândut cărţi luterane, iar la scurt timp a fost condamnat la închisoare. Apoi a beneficiat de o graţiere şi s-a întors imediat la munca sa. A început să tipărească din nou — de data aceasta o traducere parţială în olandeză a „Noului Testament“ tradus de Luther. Ea a fost publicată în 1523, la numai un an de la publicarea „Noului Testament“ tradus de Luther în limba germană.

Dar în 1542, când în casa lui din Delft (Ţările de Jos) s-au găsit multe cărţi interzise, A. van Berghen a fost arestat din nou. Iniţial, un judecător i-a dat o pedeapsă uşoară: să stea două ore pe eşafod cu „câteva cărţi interzise legate de gât“. Însă, mai târziu, pedeapsa a fost schimbată, fiind condamnat la moarte, iar curajosului tipograf i s-a tăiat capul cu o sabie.

O notă marginală care l-a costat viaţa

În acele vremuri, tipograful care a tipărit cele mai multe Biblii în limba olandeză a fost Jacob van Liesvelt. El a publicat, în total, 18 ediţii în olandeză. În 1526 a tipărit o Biblie completă în limba olandeză. Această Biblie a apărut cu patru ani înaintea tipăririi primei Biblii complete în franceză şi cu nouă ani înaintea tipăririi primei Biblii complete în limba engleză! Biblia lui J. van Liesvelt se baza în mare parte pe Biblia în germană a lui Luther, care la data aceea nu era încă terminată.

Ultima ediţie în limba olandeză a lui J. van Liesvelt, cea din 1542, conţinea xilogravuri şi noi note marginale. De exemplu, la textul din Matei 4:3 era o xilogravură care îl înfăţişa pe Diavol drept un călugăr bărbos, cu un rozariu şi cu picioare de capră. Însă mânia Bisericii Catolice a fost stârnită îndeosebi de notele marginale. Una dintre ele — în care se spunea „salvarea vine numai prin Isus Cristos“ — a fost folosită ca motiv pentru a-l condamna la moarte pe J. van Liesvelt. Deşi în apărarea sa a argumentat că Biblia fusese tipărită cu imprimaturul ecleziastic Cum gratia et privilegio, J. van Liesvelt a fost decapitat în 1545 la Anvers.

 Mai întâi aprobată, apoi interzisă

Între timp, în Franţa, binecunoscutul umanist catolic Jacques Lefèvre d’Étaples era ocupat din plin cu traducerea Bibliei din latină în franceză, consultând şi textul grecesc originar. D’Étaples dorea ca Biblia să ajungă în posesia omului de rând. Iată ce a scris el: „Va veni timpul când se va predica despre Cristos în mod pur, fără nici o urmă de tradiţie omenească, ceea ce nu se întâmplă încă“. În 1523, el a publicat la Paris traducerea în franceză a „Noului Testament“. Teologii de la prestigioasa Universitate Sorbona au respins traducerea sa, pe motiv că era scrisă în limba maternă. În faţa acestor atacuri, d’Étaples a fugit din Paris, ducându-se la Strasbourg, în nord-estul Franţei.

Din cauza opoziţiei teologilor, tipografii din Franţa nu au mai avut curajul să tipărească Biblia în franceză. Aşadar, unde îşi putea tipări d’Étaples Biblia? Răspunsul logic a fost: la Anvers. Biblia d’Étaples, ediţia din 1530, tipărită la Anvers de către Merten de Keyser, a fost prima traducere în franceză a Bibliei complete. Este interesant că M. de Keyser a tipărit această traducere cu aprobarea Universităţii Catolice din Louvain, cea mai veche universitate din Belgia, precum şi cu aprobarea lui Carol al V-lea, însuşi împăratul Sfântului Imperiu Roman! Cu toate acestea, în 1546, traducerea lui d’Étaples a ajuns şi ea pe lista cărţilor interzise cititorilor catolici.

„Episcopul a rămas cu cărţile, . . . iar Tyndale, cu banii“

În aceeaşi perioadă, în Anglia, preotul ordinat William Tyndale îşi dorea să traducă Biblia în engleză. Însă episcopul de Londra, Cuthbert Tunstall, l-a criticat cu asprime. Când şi-a dat seama că nu putea să traducă Biblia în Anglia, Tyndale a fugit în Germania. În cele din urmă, în februarie 1526, el a reuşit să intre în posesia primei ediţii tipărite a traducerii sale complete în engleză a „Noului Testament“. N-a trecut decât o lună, şi primele exemplare ale acestei traduceri au şi apărut în Anglia.

Însă episcopul Tunstall era hotărât să nu permită ca oamenii de rând să citească Biblia. Prin urmare, a ars toate exemplarele versiunii lui Tyndale pe care le-a putut găsi. Cu toate acestea, unele exemplare continuau să circule prin ţară. Pentru a împiedica acest lucru, episcopul a aranjat ca un negustor pe nume Packington să cumpere întregul stoc de Biblii Tyndale înainte ca ele să părăsească continentul şi să ajungă în Anglia. Tyndale a acceptat oferta negustorului şi a folosit banii primiţi la îmbunătăţirea traducerii sale şi la tipărirea unei ediţii revizuite. „Şi uite aşa, târgul a dus la progres“, spunea un cronicar al vremii. „Episcopul a rămas cu cărţile, Packington, cu mulţumirile, iar  Tyndale, cu banii.“ Astfel, episcopul de Londra l-a finanţat, fără să vrea, pe Tyndale pentru a traduce Biblia!

Tyndale şi Anversul

Dar, chiar şi după ce toate aceste exemplare au fost cumpărate şi arse, în Anglia continuau să intre un număr mare de exemplare ale „Noului Testament“ al lui Tyndale. În ce mod? Doi tipografi curajoşi din Anvers, Hans şi Christopher van Ruremond, au tipărit câteva ediţii clandestine ale „Noului Testament“ al lui Tyndale. Deşi aceste Biblii conţineau multe greşeli de tipar, locuitorii Angliei erau foarte dornici să le cumpere.

Însă, în 1528, Hans a fost întemniţat într-o închisoare din Londra, deoarece tipărise 1 500 de exemplare ale „Noului Testament“ al lui Tyndale şi adusese în Anglia 500 de exemplare. Se pare că el a murit într-o închisoare din Anglia. În 1531, Christopher, fratele lui Hans, a fost şi el închis în Anglia pentru că vânduse exemplare ale „Noului Testament“. Probabil că şi Christopher a murit în închisoare.

„Cea mai nobilă lucrare lăsată de Tyndale“ — tipărită la Anvers

În perioada 1529–1535, Tyndale şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Anvers, unde climatul era mai favorabil muncii sale. Aici, în 1530, Merten de Keyser a tipărit traducerea lui Tyndale a Pentateuhului, în care apărea pentru prima oară în limba engleză numele Iehova.

În mai 1535, când se afla la Anvers, Tyndale a fost arestat. În timp ce zăcea în închisoare, unul dintre elevii săi, Miles Coverdale, a terminat traducerea Scripturilor ebraice pe care o începuse el. La 6 octombrie 1536, în oraşul Vilvoorde (Belgia), Tyndale a fost legat pe un stâlp, strangulat şi ars. Ultimele lui cuvinte au fost: „Doamne, deschide-i ochii regelui Angliei“.

Moştenirea lăsată de Tyndale

La scurt timp după execuţia lui Tyndale, regele Henric al VIII-lea al Angliei a autorizat citirea în biserici a unei traduceri a Bibliei tipărite de Matthias Crom, alt tipograf din Anvers. Această Biblie, cunoscută în general ca Biblia lui Matthew (după numele lui Thomas Matthew *), conţine în cea mai mare parte traducerea lui Tyndale. Ce paradox! Episcopii foloseau acum traducerea pe care cu câţiva ani în urmă o arseseră şi pentru care Tyndale fusese omorât.

O mare parte din traducerea lui Tyndale s-a păstrat în King James Version. Astfel, multe expresii din King James Version care şi-au lăsat puternic amprenta asupra limbii engleze au fost create de Tyndale, fiind tipărite pentru prima oară la Anvers. Profesorul Latré consideră că Tyndale a influenţat limba engleză într-o măsură chiar mai mare decât Shakespeare!

În cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Anversul nu s-a mai bucurat de acel climat de toleranţă religioasă de la început şi nu a mai fost un adăpost pentru tipărirea Bibliilor. Schimbarea a fost determinată îndeosebi de persecuţiile dezlănţuite odată cu Contrareforma pornită de Biserica Catolică. Cu toate acestea, prin curajul şi sacrificiul lor, acei primi tipografi din Anvers care au tipărit Biblii au contribuit într-o mare măsură la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, făcând posibil ca azi, în întreaga lume, oamenii să poată citi Biblia.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 19]

Sus: culegerea manuală a corpurilor de literă; Martin Luther traducând Biblia; hartă a vechiului oraş Anvers

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Librăria lui Jacob van Liesvelt

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 21]

Jacques Lefèvre d’Étaples şi pagina de titlu a Bibliei sale, ediţia din 1530, tipărită la Anvers

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Arderea în public a Bibliilor în limba engleză la Londra

[Legenda fotografiilor de la pagina 22]

William Tyndale, o pagină din Biblia sa şi Miles Coverdale

[Provenienţa ilustraţiilor de la paginile 19–22]

Pagina 19: persoană care culege corpuri de literă: Printer’s Ornaments/de Carol Belanger Grafton/Dover Publications, Inc.; Luther: din cartea Bildersaal deutscher Geschichte; hartă: prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen; pagina 21: portret: din cartea Histoire de la Bible en France; pagină din Biblie: © Cliché Bibliothèque nationale de France, Paris; arderea Bibliilor: din cartea The Parallel Bible, The Holy Bible, 1885; pagina 22: Tyndale: din cartea The Evolution of the English Bible; Coverdale: din cartea Our English Bible: Its Translations and Translators