Armele invizibile: Cât de reală este ameninţarea lor?

FOLOSIREA bolilor ca arme în timp de război nu este de dată recentă. În secolul al XIV-lea, peste zidurile unei cetăţi asediate din Europa Răsăriteană au fost catapultate cadavrele unor bolnavi de ciumă. Cu 400 de ani mai târziu, cu ocazia unor tratative de pace din timpul războiului francezilor şi indienilor împotriva englezilor, ofiţerii britanici le-au trimis cu bună ştiinţă indienilor nord-americani pături contaminate cu variolă. A izbucnit o epidemie, iar indienii au fost nevoiţi să se predea. Cu toate acestea, doar la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a descoperit că bolile infecţioase erau cauzate de microbi. Această descoperire a deschis noi şi înspăimântătoare posibilităţi de a transforma bolile în arme.

Bineînţeles, progresele înregistrate în medicină şi în ştiinţă au dus şi la producerea de medicamente şi vaccinuri. Ele s-au dovedit foarte eficiente în tratarea şi prevenirea bolilor. Totuşi, în pofida acestor progrese, bolile infecţioase continuă să fie un duşman crunt, secerând anual peste 17 milioane de vieţi omeneşti — aproximativ 50 000 de oameni pe zi! Paradoxal, în timp ce unii oameni cu minţi sclipitoare şi-au dedicat întreaga viaţă cuceririi bolilor ce fac ravagii în rândul omenirii, alţii, cu aceeaşi pasiune şi dibăcie, s-au străduit să cucerească oamenii cu ajutorul bolilor.

Încercări de interzicere a armelor biologice

Timp de mai bine de 25 de ani, Statele Unite, fosta Uniune Sovietică şi alte câteva ţări au depus eforturi asidue ca să fabrice arme biologice. Însă, în 1972, naţiunile au fost de acord să interzică acest tip de arme. Unele ţări au continuat totuşi să facă cercetări în laboratoare secrete, să producă şi să stocheze în cantităţi mari agenţi biologici ucigători şi să găsească mijloace prin care să-i răspândească.

Dar de ce s-a ajuns la interzicerea în mod oficial a acestor arme? Pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, agenţii biologici, chiar dacă puteau ucide foarte mulţi oameni, nu erau consideraţi  nişte arme eficiente pe câmpul de luptă. Un motiv a fost că ei nu aveau efect imediat — era nevoie de ceva timp până când să apară simptomele. Alt motiv a fost că eficienţa lor depindea de schimbările de vreme şi de vânt. Mai mult decât atât, naţiunile înţeleseseră că, în cazul în care o ţară folosea arme biologice împotriva altei ţări, aceasta din urmă avea să riposteze, probabil, fie cu propriul arsenal de arme biologice, fie cu arme nucleare. Şi, nu în ultimul rând, mulţi oameni au considerat că este inacceptabil din punct de vedere moral să se răspândească deliberat organisme vii cu scopul mutilării sau omorârii semenilor.

Dar nici unul dintre aceste motive nu pare a fi o piedică în calea unora în care mocneşte ura şi care sunt gata să încalce orice normă morală tradiţională. Pentru cei ce caută să ucidă fără discriminare, armele biologice par a fi foarte „tentante“. Ele pot fi fabricate şi răspândite în secret. Autorul atacului îşi poate ascunde identitatea, iar, în cazul în care e descoperit, este foarte greu să se ia măsuri împotriva unei reţele teroriste ale cărei grupări acţionează în mai multe ţări. În plus, un atac cu arme biologice ucigătoare, invizibile, cu efect lent poate fi un factor destabilizator chiar şi numai prin panica pe care o generează în rândul populaţiei unei ţări. Apoi, prin atacarea recoltelor sau a animalelor se poate ajunge fie la penurie de alimente, fie la dezastru economic.

Costul relativ scăzut al fabricării armelor biologice este alt motiv pentru care se apelează la acest tip de arme. O analiză comparativă a costurilor folosirii a diverse arme pentru a ucide civili lipsiţi de apărare pe o suprafaţă de un kilometru pătrat a arătat că pentru armele convenţionale costul estimativ era de 2 000 $, pentru armele nucleare, de 800 $, pentru armele cu gaz neurotoxic, de 600 $, iar pentru armele biologice, de 1 $.

Obstacole de ordin tehnologic în calea teroriştilor

Potrivit ştirilor mass-media, unele grupări teroriste au făcut teste cu arme biologice. Totuşi, între a testa armele biologice şi a porni un atac eficient cu aceste arme este o diferenţă uriaşă.

Pentru a asigura succesul atacului, un terorist sau o organizaţie teroristă trebuie să depăşească unele obstacole de ordin tehnic imense. Mai întâi, teroristul trebuie să intre în posesia unei tulpini suficient de agresive a unui agent patogen. Apoi, trebuie să ştie cum să manevreze şi să depoziteze acest agent patogen în mod corect şi în siguranţă. În plus, trebuie să ştie cum să-l producă în cantităţi mari. Unele microorganisme, chiar şi în cantităţi mici, pot avea un efect letal suficient de puternic pentru a face ravagii pe un teren cultivat, într-o turmă de animale sau într-un oraş, aceasta dacă agentul patogen este eliberat exact asupra ţintei. Totuşi, în afara laboratorului, agenţii biologici nu prea supravieţuiesc. De fapt, doar o mică parte din agentul biologic va ajunge la populaţia-ţintă şi, prin urmare, pentru a porni un atac catastrofal ar fi necesară o cantitate uriaşă de agenţi patogeni.

Mai sunt şi alte obstacole. Teroristul trebuie să ştie cum să păstreze viu agentul patogen când îl transportă de la locul unde a fost ţinut până la locul unde îl va împrăştia. Şi, în sfârşit, trebuie să ştie cum să-l răspândească pentru a obţine rezultatul scontat. Aceasta înseamnă să se asigure că agentul patogen este eliberat asupra ţintei pe o suprafaţă suficient de mare şi când are mărimea corespunzătoare şi se găseşte în concentraţia optimă pentru a cauza o infectare în masă. Unei echipe de cercetători americani specializaţi în războiul biologic i-a trebuit mai mult de 10 ani ca să pună la punct un sistem sigur de răspândire a agenţilor biologici. Când e dispersat în atmosferă, agentul biologic este expus luminii solare şi variaţiilor de temperatură, ceea ce poate duce la moartea microorganismului. Aşadar,  transformarea unui agent biologic în armă pretinde cunoştinţe amănunţite despre modul cum se comportă microorganismele în atmosferă.

Având în vedere numeroasele obstacole de ordin tehnologic, nu e surprinzător că au avut loc puţine atacuri bioteroriste. În plus, numărul victimelor în aceste atacuri a fost mic. Recent, scrisorile cu antrax au făcut cinci victime în Statele Unite. Este un lucru destul de tragic, însă numărul victimelor a fost mai mic decât dacă ar fi avut loc o mică explozie sau dacă s-ar fi tras cu un pistol. Cercetătorii au calculat că, din 1975 încoace, în 96% dintre atacurile cu agenţi chimici sau biologici înregistrate pe glob nu au fost ucise ori rănite mai mult de trei persoane.

Sesizând dificultăţile implicate în lansarea unui atac biologic eficient, British American Security Information Council a făcut următoarea declaraţie: „Deşi guvernele se confruntă cu o mulţime de ameninţări cu atacuri chimice sau biologice din partea teroriştilor, majoritatea analiştilor sunt de părere că e foarte puţin probabil ca scenariile-catastrofă imaginând uciderea în masă a oamenilor să devină realitate, chiar dacă acest lucru ar fi totuşi posibil“. Dar, deşi probabilitatea e mică, consecinţele unui asemenea atac ar putea fi cutremurătoare.

Vestea cea rea

Până acum am vorbit despre vestea cea bună: Atât problemele de ordin tehnologic, cât şi istoria ne arată că e puţin probabil să aibă loc atacuri biologice catastrofale. Vestea cea rea, spusă fără ocolişuri, este următoarea: Istoria nu e un ghid de încredere pentru viitor. Deşi atacurile din trecut au eşuat în mare măsură, nu e exclus ca în viitor asemenea atacuri să aibă succes.

Există şi motive de îngrijorare. Tot mai mulţi terorişti par hotărâţi să ucidă cât mai mulţi oameni. Grupările teroriste dispun nu numai de aparatură tot mai sofisticată, ci şi de resurse financiare şi tehnice comparabile cu cele ale unor guverne.

Experţii nu par să-şi facă griji că ţările le-ar putea furniza grupărilor teroriste arme biologice. Iată ce a declarat un analist: „Guvernele, oricât de nemiloase, de ambiţioase sau de radicale ca ideologie ar fi, nu le vor furniza grupărilor teroriste arme neconvenţionale asupra cărora să nu poată avea un control deplin; mai degrabă ar putea fi tentate să folosească ele însele astfel de arme la un prim atac. Totuşi, e mult mai probabil ca guvernele să le folosească pentru a şantaja, nu pentru a lupta efectiv“. Ceea ce îi îngrijorează însă pe experţi este că grupările teroriste ar putea racola oameni de ştiinţă bine pregătiţi, oferindu-le bani mulţi ca să lucreze pentru ele.

Boli „proiectate“

Progresele înregistrate în domeniul biotehnologiei constituie şi ele un motiv de îngrijorare. Oamenii de ştiinţă posedă cunoştinţele necesare pentru a modifica agenţii patogeni existenţi şi a-i face deosebit de agresivi şi totodată mai uşor de manipulat. Ei pot modifica genetic microorganisme inofensive, făcându-le să producă toxine. Organismele pot fi manipulate genetic şi pentru a nu fi detectate prin metodele obişnuite. Mai mult decât atât, ele pot fi „proiectate“ să reziste  la antibiotice şi la vaccinurile şi tratamentele obişnuite. De exemplu, oamenii de ştiinţă care au părăsit fosta Uniune Sovietică au declarat că au obţinut o formă de ciumă ce rezistă la 16 antibiotice.

Potrivit previziunilor, viitoarele progrese ce se vor înregistra în biotehnologie şi în ingineria genetică le vor oferi teroriştilor mai multe posibilităţi de alegere. Oamenii de ştiinţă pot să reconfigureze structura genetică a organismelor pentru a reproiecta sau a adapta o mulţime de arme biologice, făcându-le mai ucigătoare, mai rezistente şi mai uşor de produs şi de răspândit. Ele ar putea fi modificate în aşa fel încât efectele lor să fie mai uşor de prevăzut şi de controlat. Agenţii patogeni ar putea fi proiectaţi să moară după un anumit număr de diviziuni celulare — ar ucide, după care ar dispărea.

 În viitor ar putea fi fabricate noi arme invizibile cu capacităţi nebănuite. De exemplu, arme foarte precise ar putea slăbi sistemul imunitar şi, în loc ca victima să fie infectată cu un virus care provoacă o anumită boală, ea va fi vulnerabilă la mai multe boli. Dacă apare un asemenea virus ucigător, de tip SIDA, cine va şti dacă sursa a fost o mutaţie naturală sau o manipulare genetică făcută în laboratorul vreunui duşman?

Progresele înregistrate în domeniul tehnologiei au schimbat gândirea personalului militar. Iată ce a scris un ofiţer din marina americană: „Proiectanţii de arme au întreprins doar primii paşi în explorarea posibilităţilor oferite de revoluţia din biotehnologie. Înţelegerea faptului că ceea ce urmează să se facă în viitor depăşeşte cu mult tot ce s-a făcut până acum te pune pe gânduri“.

[Chenarul de la pagina 6]

Ce este un război biologic?

Termenul „război biologic“ se referă la răspândirea în mod deliberat a unor boli în rândul oamenilor, al animalelor şi al plantelor. Bolile apar când populaţia-ţintă este infectată cu microorganisme vii. Aceste microorganisme se multiplică (unele producând toxine), iar în timp simptomele bolii devin evidente. Unele arme biologice provoacă infirmităţi, altele moartea. Există şi arme care pot fi folosite pentru a ataca şi a distruge recoltele.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 8, 9]

Date Despre Armele Biologice

Antraxul: Este o boală infecţioasă provocată de o bacterie ce formează spori. În cazul inhalării, primele simptome pot fi similare cu cele ale unei banale răceli. După câteva zile, situaţia se agravează, apărând probleme grave de respiraţie, iar victima intrând chiar în comă. Această formă de antrax este adesea mortală.

În cazul celor expuşi unei contaminări cu antrax, infectarea poate fi prevenită cu antibiotice. Este vital să se aplice un tratament chiar în prima fază a bolii; orice întârziere reduce şansele de supravieţuire.

Este improbabil, dacă nu chiar imposibil, ca antraxul să se răspândească prin contactul direct cu persoanele infectate.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, antraxul a fost transformat în armă de câteva ţări, printre care Statele Unite şi fosta Uniune Sovietică. Numărul statelor despre care se crede că au programe de fabricare a armelor biologice a crescut de la 10, câte erau în 1989, la 17, în 1995. Nu se ştie exact câte dintre aceste state efectuează teste cu antrax. Potrivit unor evaluări făcute de Guvernul American, răspândirea a 100 de kilograme de antrax sub formă de aerosoli deasupra unui oraş mare ar putea avea un efect letal la fel de puternic ca o bombă cu hidrogen.

Botulismul: Este o boală care paralizează muşchii, fiind provocată de o bacterie ce produce toxine. Printre simptomele formei de botulism alimentar putem aminti vedere înceţoşată sau dublă, senzaţie de greutate a pleoapelor, dificultăţi de vorbire, dificultăţi de deglutiţie şi uscăciunea gurii. Muşchii încep să slăbească de la umeri în jos. Paralizia muşchilor respiratori poate cauza moartea. Botulismul nu se transmite prin contactul cu o persoană infectată.

Dacă se administrează suficient de repede o antitoxină, se poate reduce intensitatea simptomelor şi scade riscul mortalităţii.

Toxina botulinică este un agent patogen preferat ca armă biologică nu numai pentru că este una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute, ci şi pentru că este relativ uşor de produs şi de transportat. În plus, persoanele infectate necesită o îngrijire medicală mai îndelungată. Se crede că unele state ar fi produs arme biologice din toxina botulinică.

Ciuma: Este o boală infecţioasă care se transmite foarte uşor, fiind cauzată de o bacterie. Primele simptome ale formei ei pulmonare, care e mortală, sunt febră, dureri de cap, stare de slăbiciune şi tuse. Urmează şocul septic şi, dacă nu s-au administrat antibiotice în prima fază a bolii, moartea este aproape sigură.

Boala se transmite de la o persoană la alta prin stropii de salivă.

În secolul al XIV-lea, ciuma a provocat în decurs de cinci ani moartea a aproximativ 13 milioane de oameni în China şi a 20–30 de milioane de oameni în Europa.

În anii ’50 şi ’60 ai secolului trecut, atât Statele Unite, cât şi fosta Uniune Sovietică au elaborat tehnici pentru răspândirea formei pulmonare a ciumei. Se crede că la realizarea acestui tip de armă au lucrat mii de oameni de ştiinţă.

Variola: Este o boală infecţioasă care se transmite foarte uşor, fiind cauzată de un virus. Printre primele simptome amintim febră mare, oboseală şi dureri de cap şi de spate. Mai târziu apar leziuni cutanate dureroase, care se transformă în pustule. Una din trei victime moare.

Variola a fost eradicată la nivel mondial în 1977. Pe la mijlocul anilor ’70 s-a încheiat orice program de vaccinare împotriva variolei. Şi nici nu e sigur dacă cei vaccinaţi înainte de acea dată mai sunt azi imuni la boală. Nu există un tratament verificat împotriva variolei.

Boala se transmite de la o persoană la alta prin stropii de salivă infectată. De asemenea, hainele sau aşternutul de pat contaminate pot constitui o cale de răspândire a virusului.

În 1980, Uniunea Sovietică a iniţiat un program eficient pentru producerea unor mari cantităţi de viruşi ai variolei şi adaptarea lor astfel încât să poată fi răspândiţi cu ajutorul rachetelor balistice intercontinentale. S-au depus eforturi şi pentru a obţine noi tulpini de virus mai agresive şi mai contagioase.

[Legenda unei fotografii]

Bacteria care provoacă antraxul şi sporul sferic produs de ea

[Provenienţa fotografiilor]

Surse: Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor şi Centrul pentru Studii de Apărare Civilă în Caz de Atac Bioterorist al Universităţii Johns Hopkins.

Victimă a antraxului: CDC, Atlanta, Ga.; bacteria care provoacă antrax: ©Dr. Gary Gaugler, Photo Researchers; bacteria care provoacă botulism: CDC/Courtesy of Larry Stauffer, Oregon State Public Health Laboratory

Bacteria care provoacă ciumă: Copyright Dennis Kunkel Microscopy, Inc.; virusul variolei: ©Meckes, Gelderblom, Eye of Science, Photo Researchers; victimă a variolei: CDC/NIP/Barbara Rice

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Recent, scrisorile cu antrax au generat teamă în întreaga lume

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/Axel Seidemann

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Bombe chimice şi biologice distruse după Războiul din Golf

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/MOD