Salt la conţinut

Salt la cuprins

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

Ziua nunţii Mi-a plăcut foarte mult seria „Ziua nunţii — Cum să daţi un început fericit vieţii în doi“ (8 februarie 2002). Sunt tânăr şi mă gândesc la importantul pas al căsătoriei. Aceste articole m-au ajutat să înţeleg cum să fac toate pregătirile necesare evitând stresul prin care trec multe cupluri tinere şi, de asemenea, cum să păstrăm fericirea în căsnicie. Vă rog să nu încetaţi niciodată să vă îngrijiţi de aceia dintre noi care se străduiesc să aplice ceea ce aşteaptă Iehova de la slujitorii săi.

F. C., Italia

Întotdeauna am fost uimită de felul cum îmi oferă Iehova îndrumare exact când am cel mai mult nevoie de ea. Numărul din 8 februarie 2002 al revistei Treziţi-vă! nu e o excepţie de la regulă. Eu şi logodnicul meu am început de câteva luni pregătirile de nuntă şi putem spune că ne simţim stresaţi. Articolele introductive ne-au amintit că aceste luni de pregătiri sunt într-adevăr minunate şi că stresul nu face decât să producă dureri de cap.

H. M., Australia

Din cele spuse la pagina 10 a revistei s-ar putea înţelege că un soţ poate să-şi abandoneze familia dacă el consideră că are motive valide de separare. Eu şi soţia mea nu am găsit nici un argument biblic care să susţină acest lucru. De fapt, se pare că Biblia spune exact invers: soţia poate să plece, dar soţul nu. În Geneza 2:24 se arată că bărbatul trebuie să se ‘lipească de soţia sa’, iar în 1 Corinteni 7:11 se spune: „Dacă [ea] într-adevăr se separă“, dar apoi versetul adaugă: „Soţul să nu-şi părăsească soţia“.

K. L., Australia

„Treziţi-vă!“ răspunde: Textul din Geneza 2:24 trebuie analizat în context. Porunca divină consemnată aici nu a fost dată ca îndrumare într-un posibil caz de separare. Scrisoarea lui Pavel către corinteni arată cu claritate că Iehova preţuieşte nespus de mult instituţia căsătoriei, iar o pereche căsătorită ar trebui să depună toate eforturile pentru a-şi păstra căsnicia. Totuşi, după cât se pare, Pavel nu a intenţionat să stabilească două norme: una pentru soţie şi alta pentru soţ. Versetele 10 şi 11 îi sfătuiesc pe ambii parteneri de căsătorie ca, pe cât posibil, să nu se despartă. Este logic deci ca principiile ce se aplică în cazul soţiei să se aplice şi în cazul soţului.

Kea „Kea — bufonii munţilor“ (8 februarie 2002) a fost un articol atât de amuzant, încât am râs în hohote. Iehova trebuie să fie, într-adevăr, un Dumnezeu fericit! Numai un Dumnezeu cu adevărat iubitor putea crea ceva ce să le procure atâta plăcere oamenilor. Aştept cu nerăbdare ziua când o să fac personal cunoştinţă cu această pasăre nostimă. Vă mulţumesc foarte mult nu numai pentru acest articol, ci şi pentru multe alte articole interesante care ne întăresc credinţa.

R. R., Germania

La puţin timp după ce soţul meu m-a părăsit, am primit numărul din 8 februarie 2002 al revistei Treziţi-vă! Mi-a fost foarte greu când am citit titlul revistei: „Ziua nunţii“ şi mi-am zis: „De ce eu şi soţul meu nu am putut fi fericiţi, asemenea perechii de pe copertă?“ Totuşi, când am citit articolul despre kea, am râs cu poftă. N-am ştiut că există o pasăre atât de isteaţă. M-am simţit înviorată. M-am simţit ca şi cum Iehova m-ar fi încurajat, spunându-mi: „Bucură-te de viaţă!“ Vă mulţumesc foarte mult.

M. Y., Japonia