Lumea în obiectiv

Ochi de insecte artificiali

„O echipă de cercetători australieni a realizat ochi de insecte robotizaţi, pe care NASA i-a achiziţionat pentru a-i folosi la o sondă ce va fi trimisă pe Marte“, anunţă ziarul The Australian. Cercetătorii de la Universitatea Naţională din Australia au realizat aceşti senzori artificiali studiind ochii lăcustei. Articolul din ziar precizează că „în laboratorul de vedere biorobotică al universităţii s-a studiat timp de mai mulţi ani modul în care lăcustele, albinele şi libelulele se folosesc de văz pentru a-şi controla zborul. Cercetătorii au dedus legile care guvernează zborul acestor insecte şi au creat algoritmi matematici pentru a le reproduce“. NASA doreşte să ataşeze aceşti ochi de lăcustă artificiali la o micuţă sondă care se va „deplasa rapid chiar pe deasupra terenului accidentat al planetei Marte, fără să se lovească de vreun obstacol, exact cum se deplasează o insectă“. Dacă proiectul va avea succes, sonda va putea „examina straturile de rocă ale celui mai mare canion din sistemul nostru solar — Valles Marineris, cu o lungime de 4 000 km şi o adâncime de 7 km —, obiectivul fiind aflarea istoriei geologice a planetei roşii“.

 Balene ucigaşe atrase de „dialecte“

„Cum reuşesc balenele ucigaşe să evite consangvinizarea, având în vedere că ele trăiesc în grupuri mici întreaga lor viaţă?“, se punea întrebarea în ziarul canadian The Vancouver Sun. „După şapte ani de cercetări genetice, incluzând şi 340 de mostre de ADN prelevate de la unele exemplare aflate în largul coastelor B. C. [Columbia Britanică] şi ale Alaskăi, Lance Barrett-Lennard, reputat cercetător la Vancouver Aquarium, a descoperit că femelele se împerechează numai cu masculi din alte grupuri“, dar nu din afara populaţiei locale. „Nu există nici o dovadă că au loc împerecheri incestuoase“, spune Barrett-Lennard. „Aproape toate împerecherile se fac între exemplare din grupuri cu «dialecte» foarte diferite.“ Articolul spunea în continuare că „balenele ucigaşe îşi aleg partenerul dintre rudele lor cele mai îndepărtate, ascultând, probabil, sunetele, adică «dialectele», scoase de alte balene şi alegându-le pe cele al căror «dialect» este foarte diferit de al lor“.

Urmărirea marelui rechin alb

„Marele rechin alb, cel mai mare peşte răpitor, a fost urmărit cu ajutorul sateliţilor şi s-a descoperit că migrează la distanţe de mii de kilometri, traversând chiar oceanul“, se arată în ziarul londonez The Daily Telegraph. Această descoperire, apărută în paginile revistei Nature, a spulberat tot ce se credea înainte despre marele rechin alb. Deşi poate fi întâlnit pe tot globul, se credea că acest rechin trăieşte numai în apropierea coastelor, vânând foci şi lei-de-mare, fără să se depărteze vreodată de teritoriul lui. Recent însă, câţiva cercetători din California au marcat patru masculi şi două femele şi au descoperit că unul dintre rechini a ajuns până în insulele Hawaii (la 3 700 km de coasta californiană), parcurgând cel puţin 70 km pe zi. Studiul a mai scos la iveală că marele rechin alb, care în apropierea coastelor rareori se scufundă la adâncimi de peste 30 m, în largul oceanului ajunge uneori la adâncimi foarte mari.

Problemele economice se răsfrâng asupra policlinicilor

Problemele economice generate de brusca devalorizare a monedei argentiniene au făcut ca spitalele şi policlinicile să fie suprasolicitate, fiind luate cu asalt de o mulţime de argentinieni cu probleme de sănătate asociate stresului, anunţă ziarul Clarín. E vorba de „dureri de cap, hipertensiune, ulcere, gastrite, insomnie şi anxietate“. Unii oameni îşi pierd cunoştinţa „fără să existe vreo cauză de natură neurologică“, declară un specialist din domeniul sănătăţii. Într-o policlinică, numărul consultaţiilor pentru cazuri de stres, depresie şi frică a crescut cu 300% în doar câteva zile. Pe lângă faptul că sălile de aşteptare au devenit neîncăpătoare, medicii şi asistentele au de înfruntat şi pacienţi furioşi din cauza crizei financiare. Unii chiar îi agresează fizic pe medici şi pe asistente. O asistentă a fost lovită în cap.

Cel mai rapid montagne russe

„În parcul de distracţii Highland din Fujikyu a fost dat în folosinţă cel mai rapid montagne russe din lume“, anunţă ziarul japonez IHT Asahi Shimbun. „Deoarece atinge o viteză de 172 km/h în mai puţin de două secunde de la pornirea de pe loc, acest montagne russe nu este pentru cei slabi de inimă. E ca şi cum ai fi lansat dintr-o rachetă. Pasagerii sunt supuşi la forţe G (G, forţă gravitaţională) care, de obicei, sunt simţite doar de piloţii avioanelor de luptă.“ Heith Robertson, directorul tehnic al companiei care a construit acest montagne russe, a declarat: „La decolare, un avion poate atinge o forţă de 2,5 G [de 2,5 ori forţa gravitaţională]. Aici se atinge 3,6 G“. Trenuleţul se deplasează pe „nişte roţi asemănătoare roţilor unor avioane mici“ şi este acţionat de trei compresoare cu aer care generează o putere de 50 000 CP, „comparabilă cu cea a unei mici rachete“.

Boli de inimă cauzate de tutun în India

„Cardiologii de renume [din India] declară că se înregistrează o creştere a numărului de cazuri de boli coronariene“, precizează ziarul Newsline din Mumbai. „Potrivit dr. Ashwin Mehta, directorul secţiei de cardiologie a Jaslok Hospital, indienii au o predispoziţie genetică la bolile de inimă.“ Deosebit de îngrijorător este faptul că tot mai mulţi tineri au „probleme de inimă deoarece creşte numărul de fumători“. Dr. P. L. Tiwari, cardiolog la Bombay Hospital, este de părere că, dacă nu se întreprinde o acţiune radicală, India va fi într-o bună zi pe primul loc în lume în ce priveşte numărul bolnavilor de inimă. În ţara vecină Bangladesh, peste 70% dintre bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 35 şi 49 de ani sunt fumători, iar „numărul de fumători creşte pe măsură ce venitul scade“, precizează The Times of India. În medie, fiecare fumător „cheltuieşte pe ţigări de peste două ori mai mult decât se cheltuieşte pe cap de locuitor pe îmbrăcăminte, locuinţă, sănătate şi educaţie la un loc“. Se estimează că 10,5 milioane de persoane care suferă de malnutriţie în această ţară săracă ar putea beneficia de o alimentaţie corespunzătoare dacă banii cheltuiţi pe tutun s-ar folosi pentru asigurarea hranei.

Clădirile înalte nu şi-au găsit încă sfârşitul

„Prăbuşirea turnurilor gemene i-a înspăimântat pe arhitecţi şi pe ingineri, făcându-i conştienţi de o altă realitate înspăimântătoare“, se spune în U.S.News and World Report. „Deşi pentru un timp se constată o oarecare teamă, cererea pentru clădiri înalte nu va lua sfârşit.“ Un motiv ar fi că în unele zone există puţine terenuri de construcţie, iar preţul lor este foarte mare. În plus, oraşele doresc să aibă cu ce să se laude. Clădirile foarte înalte sunt construite „pentru prestigiu, pentru a fi în pas cu tendinţele moderne sau din cu totul alte motive“, spune William Mitchell, decanul facultăţii de arhitectură şi urbanizare a Institutului de Tehnologie din Massachusetts. Totuşi arhitecţii caută modalităţi de a proiecta clădiri mai sigure. Clădirile pot fi consolidate ca să reziste la atacuri, construindu-se ziduri şi ferestre rezistente la explozii, însă acest lucru duce la creşterea greutăţii clădirii şi la costuri excesiv de mari. În China, normativele din domeniul construcţiilor impun realizarea unui „etaj de refugiu“, deschis şi gol, la fiecare 15 etaje. Potrivit acestor normative, unele clădiri trebuie să fie dotate cu un lift care să ajungă până pe acoperiş şi care să fie folosit doar de pompieri, precum şi cu case ale scărilor presurizate care să nu permită pătrunderea fumului. Cei ce proiectează Shanghai World Financial Center, care ar putea fi cea mai înaltă clădire din lume, au introdus deja în proiectele lor elemente suplimentare de protecţie.

Zgomotul din jur şi tulburările de auz

„În Polonia, unu din cinci copii de vârstă şcolară şi unu din trei adulţi au probleme cu auzul“, semnalează săptămânalul polonez Polityka. Sondajele au dezvăluit că cele mai mari probleme sunt create de zgomotul produs de trafic, de echipamentele audio/video date la volum mare şi de aparatura electrocasnică zgomotoasă. Potrivit unui raport privind starea mediului, intensificarea traficului în Varşovia a dus deja la creşterea nivelului de zgomot de pe una dintre arterele principale ale oraşului, ajungând la 100 de decibeli. Ţipetele copiilor care se joacă ating acelaşi nivel. Echipamentul de sonorizare din discoteci poate atinge un nivel de zgomot de până la 120 de decibeli, foarte aproape de pragul de 130–140 de decibeli peste care se instalează durerea. Specialiştii sunt de părere că aceste zgomote puternice constituie o cauză directă a tulburărilor de auz. Profesorul Henryk Skarżyński, otolaringolog la Institutul de Fiziologie şi Patologie a Auzului, declară: „Tulburările de auz duc la grave probleme sociale. Oamenii afectaţi de aceste tulburări sunt mai iritabili, au probleme de învăţat [şi] învaţă mai greu o limbă străină“.