Lumea în obiectiv

Nu număraţi oi!

Insomnia cronică reprezintă o problemă mondială care afectează una din zece persoane, anunţă revista New Scientist. Oamenii de ştiinţă estimează că, în Statele Unite, insomnia aduce economiei pagube anuale în valoare de 35 de miliarde de dolari plătiţi pentru accidente şi concedii medicale. Ce pot face persoanele care suferă de insomnie pentru a adormi? Cercetătorii de la Universitatea Oxford au studiat trei grupuri de persoane care sufereau de insomnie. Primului grup i s-a cerut să se gândească la ceva plăcut, relaxant, de exemplu, o cascadă sau un loc de vacanţă preferat. Celui de-al doilea grup i s-a cerut să numere oi, iar cei din ultimul grup puteau să se gândească la orice voiau ei. Subiecţii din grupul al doilea şi al treilea au adormit puţin mai târziu decât de obicei; în schimb, cei din primul grup au adormit, în medie, cu peste 20 de minute mai devreme decât de obicei. Allison Harvey, care făcea parte din echipa de cercetători, a spus că număratul oilor nu este eficient, întrucât „e un lucru mult prea neinteresant ca să poată alunga îngrijorările“.

 Păduri care adună apa din nori

În zonele tropicale umede, pădurile care cresc la o altitudine mai mare de 900 m pot aduna „din nori apă, cu până la 40% mai multă decât cea care cade sub formă de precipitaţii“, declară cercetătorii australieni dr. Paul Reddell şi dr. David McJannet. Potrivit cu Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation, „ceaţa fină, ceaţa deasă şi norii joşi aduşi de vânt în mod constant deasupra pădurii se condensează la contactul cu arborii şi apa coboară pe trunchiul arborelui până la nivelul solului“, ceea ce înseamnă că debitul râurilor tropicale creşte cu milioane de litri de apă. Însă, „când pădurile tropicale sunt tăiate, cantitatea de umiditate care ajunge la sol se reduce considerabil“.

Consum inegal

În prezent, 20% din populaţia lumii consumă 86% din bunurile şi serviciile existente în lume, semnalează The State of World Population 2001. Raportul, întocmit de Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, atrage atenţia asupra „unei uriaşe «diferenţe de consum»“ între cei care trăiesc în ţările industrializate şi cei din ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, „un copil care se naşte azi într-o ţară industrializată va consuma pe parcursul vieţii mai multe lucruri şi va polua mai mult decât vor consuma şi vor polua 30 până la 50 de copii născuţi în ţările în curs de dezvoltare. În mod obişnuit, o cincime din populaţia lumii care trăieşte în ţările industrializate produce peste jumătate din bioxidul de carbon degajat în atmosferă, în timp ce o cincime din populaţia celor mai sărace ţări produce doar 3%“, se menţionează în raport. În plus, suprafaţa de mare sau de pământ productiv necesară pentru susţinerea stilului de viaţă al unei persoane din ţările bogate este de aproape patru ori mai mare decât cea necesară în ţările în curs de dezvoltare.

Gândaci ingenioşi

Recent, cercetătorii au descoperit cum îşi fac rost de apă de băut gândacii din specia Stenocara în mijlocul deşertului Namib, din sud-vestul Africii. Ca să supravieţuiască în deşert, unde, în general, precipitaţiile sunt de circa 10 mm/an, gândacii îşi adună apă de băut din ceaţa deasă adusă de vânt în interiorul continentului dinspre Oceanul Atlantic. Cum reuşesc ei să adune apă? Potrivit revistei Natural History, „spatele gândacilor este plin de mici umflături“, care, văzute la microscop, „seamănă cu o zonă cu munţi şi văi“. Vârfurile atrag apa, în timp ce „văile“, căptuşite cu ceară, o resping. „Aşezându-se cu faţa spre vânt, gândacii se înclină înainte, iar ceaţa se adună pe umflături. Când picătura de apă se măreşte, ajungând destul de grea, ea o porneşte în jos, spre gura insectei“, precizează revista.

Primele semne ale anorexiei

„Părinţii pot identifica anorexia sau bulimia încă din primele faze urmărind obiceiurile de alimentaţie ale copiilor lor“, anunţă ziarul londonez The Times. EDA (Eating Disorders Association) a publicat o broşură care îi ajută pe părinţi şi pe cei ce au copii în grijă să recunoască problemele de alimentaţie înainte ca ele să devină prea grave. Printre primele semne se pot aminti tăierea obsedantă a alimentelor în bucăţi foarte mici sau pauze de până la cinci minute între două îmbucături. Unii tineri care au tulburări de alimentaţie folosesc trucuri, de exemplu, ei poartă haine foarte largi ca să poată ascunde sub ele mâncarea pe care nu au mâncat-o. De asemenea, pot cere să fie luate de la vedere fotografiile în care arată sănătoşi, având o greutate normală. Broşura publicată de EDA îi sfătuieşte pe părinţi să nu ignore aceste semne şi să fie sinceri în legătură cu ceea ce observă.

Otravă din termometre

„Mercurul dintr-un singur termometru poate contamina un lac de 11 acri, iar din termometrele sparte circa 17 tone de mercur ajung în apele reziduale din Statele Unite“, semnalează revista National Geographic. Peştii asimilează mercurul, iar oamenii care consumă aceşti peşti ingerează metalul, ceea ce le poate afecta sistemul nervos. Termometrele cu mercur au fost deja interzise în numeroase oraşe, inclusiv în Boston, unde unele magazine oferă în schimbul termometrelor cu mercur termometre digitale şi alte instrumente mai puţin periculoase.

Exerciţii cu moderaţie

„Este bine să faceţi exerciţii de rezistenţă (jogging, ciclism sau înot) de trei ori pe săptămână, între 30 de minute şi o oră“, se spune în revista franceză L’Express. Dar, dacă nu vreţi să aveţi probleme grave de sănătate, nu trebuie să exageraţi cu exerciţiile. Activităţile sportive în exces pot avea ca rezultat slăbirea articulaţiilor, măcinarea cartilajelor, hernie de disc, microfracturi datorate presiunii, hipertensiune, afecţiuni digestive, reducerea prematură a masei osoase şi chiar infarct. „În Franţa, efortul fizic provoacă anual moartea subită a 1 500 de sportivi aflaţi în cea mai bună formă“, precizează L’Express. Dr. Stéphane Cascua, specialist în medicină sportivă la spitalul Pitié-Salpêtrière, din Paris, îi sfătuieşte pe numeroşii „sportivi de duminică“ ce ajung la spital: Faceţi exerciţii cu regularitate, folosindu-vă însă numai aproximativ 75% din capacitatea sistemului cardiovascular.

Trufe, arbori şi şobolani-canguri

În prezent se crede că existenţa unora dintre cele mai impresionante păduri de eucalipt din Australia se datorează în mod indirect şobolanilor-canguri, marsupiale rare asemănătoare unui şobolan, se arată în revista The Bulletin din Sydney. Şobolanii-canguri trăiesc în falnicele păduri din Gippsland (statul Victoria). Cel puţin 90% din alimentaţia lor constă în trufele ce cresc în solul acestor păduri. Ciupercile şi arborii din jurul lor au încheiat un „parteneriat“: ciupercile formează un fel de înveliş în jurul rădăcinilor arborilor întinzându-şi reţeaua deasă de filamente în sol, astfel încât să se poată aduna apă şi substanţe nutritive. La rândul lor, arborii le furnizează ciupercilor zaharurile produse în urma fotosintezei. Ce rol au însă şobolanii-canguri? După ce devorează trufele, care au un miros puternic, animalele împrăştie sporii nedigeraţi lăsând excremente prin toată pădurea. Astfel, trufele, arborii şi şobolanii-canguri continuă să prospere cu toţii.

Zgomotul din mări e periculos

„Oamenii sunt tot mai îngrijoraţi din cauză că oceanul a devenit un loc în care balenele, delfinii şi alte mamifere marine sunt derutaţi de sunetul sonarelor şi al motoarelor bărcilor“, anunţă ziarul londonez The Independent. Cercetătorii care investighează moartea a şase balene şi a unui delfin găsiţi pe coasta insulei Bahamas au descoperit că animalele au murit din cauza unei grave hemoragii cerebrale. Ei cred că hemoragia a fost produsă de undele emise de sonarele unor nave aflate în apropiere. Navele comerciale, construcţiile de lângă coastă şi bărcile cu motor şi cele folosite la schiul nautic contribuie şi ele la suferinţa provocată mamiferelor marine, care sunt afectate de o gamă mai largă de sunete decât omul. „Când balenele şi delfinii se scufundă, aerul din plămâni este împins în cavităţile corpului“, se arată în ziar. „Bulele de aer din cavităţi pot amplifica undele sonore de până la 25 de ori, ceea ce provoacă . . . distrugerea masivă a ţesuturilor la sunete mult mai joase şi pe o suprafaţă a mării mult mai mare decât se credea.“ În plus, zgomotul din oceane „reduce nivelul comunicaţiilor, ceea ce înseamnă că balenele şi delfinii vor trebui să «strige» mai tare“, declară cercetătorul Doug Nowacek. „Acest lucru i-ar putea împiedica să se întâlnească şi să se împerecheze şi, dacă nu vor mai putea auzi, nici nu vor mai putea naviga.“