Tot mai multe familii monoparentale

„De multe ori mă rugam noaptea lui Dumnezeu şi îi spuneam cu ochii plini de lacrimi: «Nu ştiu ce-am să fac mâine».“ — GLORIA, MAMĂ FĂRĂ PARTENER, CARE ARE TREI COPII.

ÎN PREZENT, familiile monoparentale au devenit o caracteristică permanentă şi evidentă a multor societăţi. * Întrucât s-a observat că familia tradiţională, şi anume cea formată din soţ, soţie şi copii, este înlocuită de alte forme de viaţă familială, demografii şi sociologii din multe ţări caută să afle cauza acestui fenomen.

Simon Duncan şi Rosalind Edwards, profesori de sociologie, au remarcat că „în sistemele familiale şi în relaţiile dintre bărbaţi şi femei se înregistrează schimbări pe termen lung“. Care e motivul? Unii analişti susţin că acest fenomen se datorează modului în care oamenii aleg să-şi trăiască viaţa într-un climat economic, cultural şi social schimbător.

Să analizăm câteva dintre schimbările ce au loc, precum şi alegerile pe care le fac oamenii. Presiunile vieţii constituie un factor principal care îi afectează pe toţi oamenii. Lumea de afară ne influenţează de când ne trezim dimineaţa până când mergem seara la culcare. Înainte oamenii îşi petreceau timpul cu activităţi la care lua parte întreaga familie; acum ei navighează pe Internet, stau în faţa televizorului, vorbesc la telefon, merg cu maşina ori fug dintr-un loc într-altul să-şi rezolve unele treburi.

Şi presiunile economice îi afectează mult pe oameni. Confortul de azi înseamnă cheltuieli în plus şi, prin urmare, mult mai mulţi părinţi au un loc de muncă. Trăind într-o societate caracterizată prin mobilitatea forţei de muncă, în multe familii unii membri au ajuns să locuiască şi să muncească departe de familia lor extinsă, care le poate oferi un  sprijin, iar în unele cazuri departe chiar de propriul partener conjugal. În multe ţări, filmele, muzica şi distracţiile la modă nu fac decât să înrăutăţească lucrurile, întrucât de multe ori tratează cu dispreţ instituţiile care conferă un sentiment de stabilitate, cum ar fi căsătoria şi familia. *

Mamele fără partener de azi

În prezent, mamele fără partener nu mai corespund neapărat vechiului tipar, adică nu mai sunt nişte adolescente necăsătorite care trăiesc din ajutorul social. Statutul de mamă necăsătorită nu mai poartă stigmatul de altădată, fiind chiar prezentat într-o lumină foarte favorabilă de celebrităţi, pe care publicul larg le consideră modele demne de urmat. În plus, multe femei sunt mai instruite, fiind capabile să se întreţină singure, şi, prin urmare, căsătoria nu mai e o condiţie necesară din punct de vedere financiar pentru a creşte un copil.

Unele mame fără partener, mai ales cele ce provin din familii în care părinţii au divorţat, nu se căsătoresc pentru că nu vor ca şi copiii lor să sufere văzând cum unul dintre părinţi îşi părăseşte familia. Alte femei ajung mame fără partener nu pentru că aşa au decis ele, ci pentru că sunt abandonate. „În general, femeile ajung să-şi crească copilul fără ajutorul unui partener nu în urma unei alegeri deliberate, egoiste“, declară Joseph Rowntree, de la Fundaţia Britanică, „iar copiii crescuţi în familii monoparentale nu sunt neglijaţi sau nedisciplinaţi“.

Cu toate acestea, numărul tot mai mare de familii monoparentale reprezintă un motiv de îngrijorare, întrucât părinţii fără partener şi copiii lor se confruntă, probabil, cu stres emoţional, cu necesităţi economice şi cu dezavantaje sociale. Unii se întreabă dacă este posibil ca un părinte să-şi crească singur copiii cu succes. Care sunt câteva dintre problemele deosebite cu care se confruntă familiile monoparentale? Cum poate un creştin să facă faţă dificultăţii de a-şi creşte copiii fără ajutorul unui partener?

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 4]

Câteva definiţii

În întreaga lume se folosesc diverse expresii referitoare la mamele care îşi cresc singure copiii. În unele ţări, expresia „mame fără partener“ se referă la mamele care nu au fost niciodată căsătorite, în timp ce, în alte ţări, „mame singure“ este o expresie mai cuprinzătoare, care face referire la toate mamele ce-şi cresc copiii fără ajutorul unui bărbat. Aceste mame pot fi divorţate, separate, văduve sau femei care nu au fost niciodată căsătorite.

În această serie de articole folosim expresiile „părinte fără partener“ şi „mamă fără partener“ cu referire la părinţii care îşi cresc copiii fără ajutorul unui partener conjugal.

[Chenarul/Harta de la paginile 4, 5]

 PĂRINŢI FĂRĂ PARTENER — O CARACTERISTICĂ EVIDENTĂ ÎN MULTE ŢĂRI

Statele Unite: „Între anii 1970 şi 2000, numărul mamelor fără partener a crescut de la 3 milioane la 10 milioane; în aceeaşi perioadă a crescut şi numărul taţilor fără partener, de la 393 000 la 2 milioane“. — Biroul American de Recensământ.

Mexic: Potrivit ziarului La Jornada, în această ţară, aproximativ 27% din numărul total al femeilor însărcinate sunt adolescente.

Irlanda: Proporţia familiilor monoparentale a crescut de la 5,7% (1981) la 7,9% (1991). „Destrămarea căsniciilor continuă să constituie o cauză importantă a numărului mare de mame fără partener.“ — Single Mothers in an International Context, 1997.

Marea Britanie: „Proporţia familiilor cu un singur părinte a depăşit pentru prima oară 25%, ceea ce indică o creştere foarte mare a numărului de mame care nu au fost niciodată căsătorite şi o creştere importantă a ratei divorţurilor în ultimii 30 de ani“. — The Times, Londra, 2 martie 2000.

Franţa: „De la sfârşitul anilor ’70, proporţia familiilor monoparentale a crescut cu peste 50%“. — Single Mothers in an International Context, 1997.

Germania: „Numărul părinţilor fără partener s-a dublat în ultimele două decenii. În aproape toate familiile cu un singur părinte . . . capul familiei este mama“. — Single Mothers in an International Context, 1997.

Grecia: „Din 1980, numărul mamelor necăsătorite [din Grecia] a crescut cu 29,8%. Şi, potrivit datelor furnizate de Uniunea Europeană, în 1997, proporţia copiilor născuţi în afara căsătoriei era de 3,3%, faţă de numai 1,1% cât era în 1980“. — Ziarul Ta Nea, Atena, 4 septembrie 1998.

Japonia: ‘Din anii ’70, numărul mamelor fără partener a crescut’. În 1997, familiile monoparentale în care mama era capul familiei reprezentau 17% din totalul familiilor. — Single Mothers in an International Context, 1997; The World’s Women 2000: Trends and Statistics.

Australia: Aproximativ un copil din patru locuieşte numai cu unul dintre părinţii lui naturali. Aceasta este, în general, o consecinţă a destrămării căsniciei părinţilor sau a ruperii relaţiilor dintre ei. S-a estimat că numărul familiilor monoparentale va creşte cu 30–66% pe parcursul unei perioade de 25 de ani. — Biroul Australian de Statistică.