La Assisi, religiile au căutat pacea

„Violenţă niciodată! Război niciodată! Terorism niciodată! În numele lui Dumnezeu, fie ca toate religiile să aducă pe pământ dreptate şi pace, iertare şi viaţă, iubire!“ — Papa Ioan Paul al II-lea.

ASSISI (Italia), 24 ianuarie 2002. Reprezentanţii religiilor organizate din întreaga lume s-au adunat să se roage pentru pace — pace care în prezent este ameninţată de terorism, intoleranţă şi nedreptate. Întâlnirea a fost anunţată de papă la aproximativ două luni de la prăbuşirea turnurilor gemene din New York. Mulţi lideri religioşi au acceptat cu entuziasm invitaţia Vaticanului.

Papa mai invitase religiile lumii în două ocazii — în 1986 şi în 1993 — pentru o zi de rugăciune în acelaşi oraş italian. * La întâlnirea din 2002 au sosit din toate colţurile lumii peste o mie de ziarişti pentru a urmări desfăşurarea programului. Au fost rostite rugăciuni pentru pace de către reprezentanţii multor religii: cele ale creştinătăţii (printre care amintim reprezentanţi catolici, luterani, anglicani, ortodocşi, metodişti, baptişti, penticostali, menoniţi, quakeri şi alţii), islamismul, hinduismul, confucianismul, sikhismul, jainismul, tenrikyo, budismul, iudaismul, religiile africane tradiţionale, shintoismul şi zoroastrismul. Au fost prezente şi delegaţii ale altor religii, precum şi un reprezentant al Consiliului Mondial al Bisericilor.

Declaraţii în favoarea păcii

Programul zilei a început la 8.40, când „trenul păcii“ a pornit din micuţa gară a Vaticanului. Trenul, compus din şapte vagoane dotate cu tot confortul, a fost escortat de două elicoptere care asigurau paza. După o călătorie de două ore, papa  şi alţi lideri religioşi au ajuns la Assisi. S-au luat foarte multe măsuri de securitate. Aproximativ o mie de poliţişti s-au aflat permanent în stare de alertă.

Liderii religioşi s-au adunat pe esplanada bazilicii, sub o copertină uriaşă. Pe esplanadă s-a înălţat un podium mare de culoare roşie, în formă de V, unde s-au aşezat scaune pentru reprezentanţii religiilor lumii, scaunul papei aflându-se chiar în mijloc. Lângă podium a fost adus un măslin, ca simbol al păcii. În faţa podiumului s-a aflat un auditoriu format din peste 2 000 de oaspeţi selectaţi cu multă grijă. Primul rând a fost ocupat de câteva oficialităţi de marcă ale Italiei. Între discursuri, corurile, impresionant de mari, au înălţat imnuri de pace. În alte părţi ale oraşului, mii de oameni, majoritatea tineri, au manifestat împotriva războiului, purtând sloganuri scrise în mai multe limbi şi cântând cântece de pace. Mulţi aveau ramuri de măslin.

După ce şi-a ocupat locul pe podium, papa le-a urat bun venit membrilor diverselor delegaţii religioase. Apoi, după intonarea unui imn în latină bazat pe textul din Isaia 2:4 — unde se profeţeşte un timp când „nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia“ —, doisprezece delegaţi, fiecare în veşmântul specific religiei sale, au făcut declaraţii solemne pentru pace. Iată câteva fragmente din aceste declaraţii:

„În acest moment istoric, omenirea are nevoie să vadă gesturi de pace şi să audă cuvinte de speranţă“. — Cardinalul François Xavier Nguyên Van Thuân.

Dumnezeu „nu este un Dumnezeu al războiului şi al luptei, ci un Dumnezeu al păcii“. — Patriarhul ecumenic Bartolomeu I.

„Diferenţele religioase nu trebuie să-i facă [pe oameni] să-i ignore, ba chiar să-i urască pe cei care sunt diferiţi de ei.“ — Dr. Setri Nyomi, Alianţa Mondială a Bisericilor Reformate.

„Dreptatea şi dragostea frăţească sunt două elemente indispensabile ale păcii autentice între popoare.“ — Amadou Gasseto, reprezentantul religiilor africane tradiţionale.

„Numai pacea e sfântă; războiul nu e niciodată sfânt!“ — Andrea Riccardi, reprezentantul Bisericii Catolice.

Unii delegaţi au recunoscut că religiile poartă o grea vină pentru incitarea la intoleranţă şi la război. Reprezentantul Federaţiei Mondiale Luterane a declarat că lumea a fost „zguduită de ura feroce stârnită de fundamentalism“. Reprezentantul iudaismului a afirmat: „Religiile au  contribuit la instigarea oamenilor la multe războaie oribile, sângeroase“. O delegată hindusă a spus: „Istoria a dezvăluit de repetate ori cazuri când cei ce s-au autoproclamat «salvatori ai religiei» s-au folosit de religie pentru a-i subjuga şi a-i dezbina pe oameni“.

După ce au condamnat cu tărie terorismul şi războiul, delegaţii s-au retras la locurile rezervate fiecărei religii ca să se roage divinităţilor lor pentru pace.

Rugăciuni pentru pace

Reprezentanţii religiilor creştine s-au rugat împreună în partea aflată la sud de Bazilica Sf. Francisc, în apropiere de mormântul Sfântului Francisc. Serviciul religios a început cu o „invocare trinitariană“ rostită de papă şi de alţi trei delegaţi. Printre rugăciuni au fost intercalate imnuri şi invocări care preamăreau pacea, precum şi pasaje din Biblie pe aceeaşi temă. Într-una din rugăciuni se cerea instituirea unei „credinţe neîmpărţite“. În încheierea ceremoniei, participanţii au cântat Tatăl nostru în latină, bazat pe Matei capitolul 6, versetele de la 9 la 13.

În tot acest timp, delegaţii celorlalte grupări religioase s-au rugat în alte locuri. Într-o sală cu faţa spre Mecca, musulmanii îngenuncheaţi pe covoare se rugau la Allah. Delegaţii zoroastrismului, care se rugau în apropiere de delegaţia jainistă şi de cea confucianistă, au aprins un foc sacru. Membrii delegaţiei religiilor africane tradiţionale s-au rugat spiritelor strămoşilor lor. Hinduşii s-au rugat pentru pace zeilor lor. Cu toţii şi-au implorat divinităţile potrivit ritualurilor lor.

Un angajament comun pentru pace

Delegaţii s-au întors pe esplanada bazilicii pentru ceremonia de încheiere. Ei au primit de la călugări câte o candelă aprinsă, înmânată în mod solemn, ca simbol al speranţei păcii. Esplanada oferea o privelişte într-adevăr deosebită. Apoi unii membri ai delegaţiilor au citit un angajament comun pentru pace, urmat de o declaraţie făcută de fiecare în parte.

„Pentru construirea păcii este necesară iubirea de aproapele.“ — Patriarhul ecumenic Bartolomeu I.

„Violenţa şi terorismul sunt incompatibile cu spiritul autentic al religiei.“ — Dr. Konrad Raiser, delegatul Consiliului Mondial al Bisericilor.

„Ne angajăm să educăm oamenii în spiritul respectului şi al stimei reciproce.“ — Bhai Sahibji Mohinder Singh, reprezentantul sikh.

„Pacea fără dreptate nu este o pace adevărată.“ — Episcopul ortodox Vasilios.

În final, papa a citit cuvintele prezentate la începutul articolului. La încheierea acestei întruniri interconfesionale, delegaţii s-au îmbrăţişat în semn de pace. S-au rostit cuvinte elocvente, bine alese, într-un cadru fastuos, ceremonial. Însă care a fost reacţia la acest eveniment impresionant?

„Dacă cuvintele vor fi transpuse în fapte“

Ziarele şi televiziunile au salutat iniţiativa papei. Unele chiar l-au numit pe papă „purtătorul de cuvânt al întregii creştinătăţi“. Ziarul Vaticanului L’Osservatore Romano a numit ziua de la Assisi o „piatră de hotar pe drumul construirii civilizaţiei păcii“. În ziarul Corriere dell’Umbria a apărut titlul „Assisi luminează pacea“.

Însă nu toţi observatorii au fost la fel de entuziasmaţi. Unii şi-au exprimat scepticismul spunând că, deşi s-au organizat şi în anii 1986 şi 1993 zile de rugăciune pentru pace, omenirea a continuat să sufere din cauza războaielor purtate în numele religiei. Ura religioasă a alimentat nemiloasele vărsări de sânge din Uganda, din fosta Iugoslavie, din Indonezia, din Pakistan, din Orientul Mijlociu şi din Irlanda de Nord.

Ziarul italian La Repubblica a precizat că unii critici au considerat întrunirea drept „un simplu spectacol“. Un membru al Parlamentului European a declarat că, dacă vor să promoveze pacea, oamenii religioşi trebuie „să practice Evanghelia“, adică să respecte cuvintele „iubeşte-ţi duşmanul, întoarce celălalt obraz“. În opinia sa, „nimeni nu face“ aşa ceva.

Preşedintele Comunităţii Evreieşti din Italia a declarat că „ar fi interesant de văzut ce se va întâmpla de-acum încolo, adică dacă cuvintele vor fi transpuse în fapte şi dacă va avea loc cu adevărat o schimbare“. Reprezentanta budiştilor italieni s-a exprimat în mod asemănător, afirmând  că trebuie „să ne asigurăm că toate aceste apeluri de pace nu rămân doar la stadiul de bune intenţii“. Un ziarist care a publicat un articol în revista italiană L’Espresso a lăsat să se înţeleagă că, pentru religiile creştine reprezentate aici, întrunirea de la Assisi a slujit unui alt scop. El a considerat-o „o coaliţie de rezistenţă împotriva înstrăinării, a indisciplinei şi a necredinţei“, precum şi o încercare de stopare a „intensului proces de laicizare“ care a cuprins întreaga Europă în pofida „trecutului ei creştin“.

Printre cei mai înverşunaţi critici ai evenimentului s-au numărat tradiţionaliştii catolici, care se tem că doctrinele bisericii lor vor fi „diluate“. Într-un interviu difuzat la televiziune, cunoscutul scriitor catolic Vittorio Messori a remarcat că există riscul ca evenimentul de la Assisi să estompeze diferenţele dintre religii. Bineînţeles, oficialii ecleziastici au avut grijă să nu lase impresia că ar avea loc o amestecare a religiilor. Chiar papa a făcut o declaraţie prin care nega asemenea acuzaţii. Cu toate acestea, pentru mulţi oameni, evenimentul în sine a lăsat să se înţeleagă că diversele religii nu reprezintă decât diferite căi de a te adresa aceleiaşi puteri superioare.

Religia şi pacea

Ce pot face însă religiile organizate pentru a aduce pacea? Unii consideră această întrebare paradoxală, întrucât se pare că religiile contribuie mai degrabă la declanşarea războaielor decât la prevenirea lor. Istoricii au remarcat că puterile laice s-au folosit de religie pentru a incita la război. Se naşte însă următoarea întrebare: De ce s-au lăsat religiile folosite în acest mod?

Cel puţin religiile creştinătăţii au avut la dispoziţie o poruncă sacră care le-ar fi putut ajuta să nu se facă vinovate de războaie. Isus a spus că discipolii săi ‘nu aveau să facă parte din lume’ (Ioan 15:19; 17:16). Dacă ar fi aplicat aceste cuvinte, religiile creştinătăţii nu s-ar fi aliat cu puterile politice, aprobând şi binecuvântând armatele şi războaiele.

De fapt, pentru a fi la înălţimea nobilelor cuvinte rostite la Assisi, liderii religioşi ar trebui să stea la distanţă de puterile politice. Mai mult decât atât, ei ar trebui să-i înveţe pe adepţii religiilor lor căile păcii. Însă istoricii au observat că printre  oamenii care înfăptuiesc acte de violenţă în lume sunt mulţi care cred în Dumnezeu — sau cel puţin aşa pretind. Iată ce se menţiona recent într-un editorial: „La scurt timp după 11 septembrie, cineva a mâzgălit pe un zid din Washington, D.C. următoarele cuvinte care ne dau de gândit, dar care ne fac în acelaşi timp să ne treacă fiorii: «Dragă Dumnezeule, salvează-ne de cei care cred în tine»“.

Cu tot fastul şi ceremonialul ei, întrunirea de la Assisi a lăsat fără răspuns câteva întrebări dificile. Dar probabil că pentru multe persoane religioase nici o întrebare nu e mai importantă — sau mai tulburătoare — ca aceasta: De ce se pare că Dumnezeu a refuzat şi refuză să răspundă la rugăciunile pentru pace înălţate de religiile lumii?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Delegaţi cu candele aprinse, ca simbol al speranţei păcii

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/Pier Paolo Cito

[Provenienţa fotografiei de la paginile 4, 5]

AP Photo/Pier Paolo Cito