Se spulberă speranţele de pace?

„În prezent ni se pare că trăim . . . în mijlocul unui vârtej, al unui dezastru fără precedent.“ — Ziarul „La Repubblica“, Roma.

DUPĂ atacurile teroriste de anul trecut de la New York şi Washington, D.C., mai mulţi oameni ca oricând s-au întrebat care va fi viitorul omenirii. La televizor s-au difuzat de nenumărate ori imagini cu cele două turnuri gemene prăbuşindu-se în flăcări, precum şi imagini în care se putea vedea disperarea supravieţuitorilor. Vizionarea acestora a făcut ca o mare nelinişte să-i cuprindă pe oamenii din întreaga lume. Mai mult decât atât, a apărut sentimentul că pe scena lumii a avut loc o schimbare istorică. Dar a avut loc, într-adevăr, o schimbare?

În urma atacurilor din 11 septembrie 2001 a izbucnit războiul. În scurt timp, ţările care fuseseră înainte duşmane s-au aliat într-un efort comun de a reprima terorismul. Numărul total al morţilor şi pagubele materiale înregistrate au fost foarte mari. Însă o schimbare şi mai importantă în viaţa multor oameni de pe glob a fost, probabil, pierderea sentimentului de siguranţă, mulţi având senzaţia tot mai pregnantă că nu mai există nici un loc în lume în care să fie cu adevărat în siguranţă.

Conducătorii lumii sunt puşi în faţa unor probleme uriaşe. Ziariştii şi comentatorii se întreabă cum poate fi prevenită expansiunea rapidă a terorismului, alimentat, se pare, de sărăcie şi de fanatism — două probleme pentru care nu prea există soluţii. Nedreptatea este atât de răspândită în lume, încât putem spune că există toate „ingredientele“ necesare pentru ca o stare de lucruri să devină explozivă. Oameni de pretutindeni şi din toate clasele sociale se întreabă dacă se vor rezolva vreodată problemele cu care se confruntă omenirea. Se va pune vreodată capăt războiului şi la tot ce înseamnă el: suferinţă, moarte şi distrugere?

Milioane de oameni se îndreaptă spre religia organizată pentru a afla răspunsul la aceste întrebări. Alţii sunt însă mai sceptici. Dar dumneavoastră? Credeţi că liderii religioşi vor putea răspunde la aceste întrebări? Pot ei, într-adevăr, să contribuie prin rugăciunile lor la instaurarea păcii?