SIDA — I se va pune capăt acestei boli? Dacă da, cum anume?

MULTE ţări din Africa au negat ani la rând existenţa epidemiei SIDA. Pentru unii este un subiect tabu. Totuşi, în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru a-i educa îndeosebi pe tineri şi pentru a încuraja discuţiile deschise. Eforturile nu s-au bucurat însă de prea mult succes. Stilul de viaţă şi obiceiurile sunt adânc înrădăcinate în oameni; este greu să mai schimbi ceva.

Progres în medicină

În domeniul medicinei, oamenii de ştiinţă au descoperit multe despre HIV şi au produs medicamente care au prelungit viaţa a nenumărate persoane. A fost folosită cu succes o combinaţie de cel puţin trei medicamente antiretrovirale, o terapie antiretrovirală deosebit de eficientă.

Deşi nu vindecă, aceste medicamente au reuşit să reducă rata mortalităţii în rândul purtătorilor virusului HIV, mai ales al bolnavilor din ţările dezvoltate. Mulţi susţin că este important să se furnizeze astfel de medicamente şi în ţările în curs de dezvoltare. Dar medicamentele sunt scumpe, depăşind posibilităţile financiare ale majorităţii oamenilor din aceste ţări.

 Situaţia amintită dă naştere următoarei întrebări: Este oare mai important profitul material decât viaţa omului? În această privinţă, dr. Paulo Teixeira, director al programului HIV/SIDA în Brazilia, a spus: „Nu e posibil ca, de dragul profiturilor extrem de ridicate — în comparaţie cu cele obţinute în mod normal —, să lăsăm mii de oameni să se descurce singuri pe motiv că nu există medicamente care să îi ţină în viaţă“. El a mai adăugat: „Mă tem ca nu cumva interesele comerciale să ia locul considerentelor de ordin etic şi uman“.

Câteva ţări au hotărât să nu ia în seamă unele patente ale marilor companii farmaceutice şi au produs sau au importat, la un cost mult mai scăzut, variante ale unor medicamente fără o marcă de fabrică. * Conform unui studiu, „s-a observat că preţurile minime [la medicamentele fără marcă de fabrică] erau cu 82% mai mici decât preţurile standard din SUA“, se spune în South African Medical Journal.

 Obstacole în terapia anti-SIDA

Cu timpul, marile companii farmaceutice au început să ofere ţărilor în curs de dezvoltare medicamente anti-SIDA la preţuri mult mai mici. S-a sperat ca în felul acesta mult mai multe persoane să aibă acces la ele. Există însă obstacole mari de trecut pentru ca astfel de medicamente să fie uşor de procurat în ţările în curs de dezvoltare. Unul dintre ele este preţul. Chiar dacă preţurile ar fi reduse în mod drastic, medicamentele tot ar fi mult prea scumpe pentru majoritatea persoanelor care au nevoie de ele.

O altă problemă este că medicamentele sunt greu de administrat. Multe pastile trebuie luate zilnic, la ore fixe. Dacă nu sunt luate corect ori dacă se întrerupe medicaţia, ar putea începe să se dezvolte noi tipuri de virus HIV, rezistente la medicamente. E greu de garantat că pacienţii din Africa vor lua medicamentele în modul prescris, deoarece aici poate că nici nu există destulă hrană şi apă potabilă curată şi nici suficiente centre medicale.

În plus, cei ce iau medicamentele trebuie ţinuţi sub supraveghere. Dacă se dezvoltă o anumită rezistenţă la ele, atunci combinaţia de medicamente trebuie schimbată. În acest sens e nevoie de personal medical calificat; de asemenea, testele sunt scumpe. Mai mult decât atât, medicamentele au efecte secundare şi se pot dezvolta şi alte tipuri de virus rezistente la medicamente.

În iunie 2001, la întrunirea specială pe tema SIDA ţinută de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite s-a propus instituirea Fondului Internaţional pentru Sănătate în scopul ajutorării ţărilor în curs de dezvoltare. S-a estimat că era nevoie de 7–10 miliarde de dolari. Suma de bani promisă pentru acest fond a fost mult mai mică decât suma preconizată.

Oamenii de ştiinţă sunt foarte încrezători că vor găsi un vaccin, iar în anumite ţări sunt testate unele vaccinuri. Chiar dacă aceste eforturi vor avea succes, vor mai trece câţiva ani buni până când va putea fi obţinut şi testat un vaccin şi până când se va demonstra că poate fi folosit pe scară largă fără riscuri.

Unele ţări, precum Brazilia, Thailanda şi Uganda, au înregistrat un succes notabil în programele de tratament. Brazilia, care foloseşte medicamente produse pe plan local, a redus la jumătate rata mortalităţii în cazul persoanelor infectate cu virusul HIV. Micuţa Botswana, ce dispune de mijloace financiare proprii, face eforturi pentru a le furniza medicamente antiretrovirale tuturor cetăţenilor care au nevoie de ele şi se străduieşte să pună la dispoziţie centrele medicale necesare.

Când SIDA va fi învinsă

SIDA diferă de celelalte epidemii într-un aspect important: poate fi prevenită. Dacă oamenii sunt hotărâţi să adere la principiile fundamentale ale Bibliei, ei pot în majoritatea cazurilor, dacă nu în toate, să evite contaminarea.

Normele morale ale Bibliei sunt clare. Cei necăsătoriţi nu trebuie să aibă relaţii sexuale (1 Corinteni 6:18). Cei căsătoriţi trebuie să îi fie fideli partenerului conjugal şi să nu comită adulter (Evrei 13:4). Ascultând şi de porunca biblică de a ne abţine de la sânge, ne vom proteja. — Faptele 15:28, 29.

Cei care sunt deja infectaţi pot găsi bucurie şi mângâiere în primul rând învăţând despre apropiata lume nouă promisă de Dumnezeu, în care boala nu va mai fi, iar în al doilea rând conformându-se cerinţelor divine.

Biblia ne asigură că va veni timpul când toate suferinţele omenirii, inclusiv bolile, vor lua sfârşit. Această promisiune este făcută în cartea Revelaţia: „Am auzit o voce puternică de la tron zicând: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei, şi ei vor fi popoarele sale. Şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut»“. — Revelaţia 21:3, 4.

Această asigurare nu este doar pentru cei care-şi permit un tratament scump. Promisiunea profetică făcută în Revelaţia, capitolul 21 este confirmată în Isaia 33:24: „Nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“. Atunci toţi cei care vor trăi pe pământ se vor supune legilor lui Dumnezeu şi se vor bucura de o sănătate perfectă. Astfel se va pune capăt pentru totdeauna acestui marş al morţii — SIDA —, ca, de altfel, tuturor celorlalte boli.

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografiile de la paginile 9, 10]

AM GĂSIT ADEVĂRATA VINDECARE

Sunt dintr-o ţară din sudul Africii şi am 23 de ani. Îmi amintesc de ziua când am aflat că sunt seropozitivă.

Eram cu mama în cabinet când medicul mi-a dat vestea. A fost cea mai rea veste pe care am primit-o vreodată. Eram răvăşită. Nu-mi venea să cred. Îmi spuneam că e vreo greşeală de laborator. Nu ştiam nici ce să spun, nici ce să fac. Îmi venea să plâng, dar nu aveam lacrimi. Medicul a început să discute cu mama despre medicamentele antiretrovirale şi despre alte lucruri, dar eu eram prea şocată ca să înţeleg ceva.

Mi-am dat seama că, probabil, fusesem infectată de cineva de la universitatea unde-mi făceam studiile. Doream să vorbesc cu o persoană care să mă înţeleagă, dar nu-mi venea nimeni în minte. Mă simţeam lipsită de valoare; mă consideram o ratată. Familia mi-a fost alături, dar tot mă simţeam fără speranţă; eram speriată. Aveam, ca toţi tinerii, atâtea vise . . . Mai erau doar doi ani şi-mi luam licenţa, dar toate speranţele mi-au fost spulberate.

Am început să iau medicamentele antiretrovirale prescrise şi să merg la consilieri pe probleme de SIDA, dar tot eram deprimată. Mă rugam lui Dumnezeu ca înainte să mor să-mi arate care e adevăratul creştinism. Eram membră a unei biserici penticostale, dar nimeni de la biserică nu mi-a făcut o vizită. Voiam să ştiu unde aveam să merg după moarte.

În 1999, într-o dimineaţă de la începutul lui august, la uşa mea au ciocănit două Martore ale lui Iehova. Mă simţeam foarte rău în ziua aceea, dar am stat cu ele în sufragerie. Cele două doamne s-au prezentat şi mi-au spus că-i ajutau pe oameni să studieze Biblia. Ce uşurare pentru mine! Mi se răspunsese în sfârşit la rugăciuni! Dar în acea perioadă mă simţeam atât de slăbită, că nu puteam nici să citesc şi nici să mă concentrez prea mult.

Le-am spus totuşi că doream să studiez Biblia şi am fixat o întâlnire ulterioară. Din nefericire, înainte să vină ziua aceea, am fost dusă la un spital de psihiatrie din cauza depresiei. Am fost externată după trei săptămâni. M-am simţit atât de bine când am aflat că Martorele nu mă uitaseră! Îmi amintesc că una dintre ele se interesa mereu cum mă simt. Mi-am revenit cât de cât pe plan fizic şi am început să studiez Biblia pe la sfârşitul anului. Nu-mi era uşor, pentru că starea sănătăţii mele era instabilă. Însă persoana care studia cu mine era înţelegătoare şi răbdătoare.

Am fost profund impresionată când am studiat din Biblie despre Iehova şi despre calităţile lui, dar şi când am aflat ce înseamnă a-l cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu şi a aştepta cu răbdare viaţa veşnică. Atunci am înţeles pentru prima dată de ce suferă omenirea. M-am bucurat mult când am învăţat despre Regatul lui Dumnezeu care va înlocui în curând guvernele umane. Am fost motivată să-mi schimb complet modul de viaţă.

Era adevărata vindecare pe care o căutam! Cât de bine mă simţeam să ştiu că Iehova mă iubea şi că îi păsa de mine! Înainte crezusem că Dumnezeu mă ura şi că din acea cauză fusesem infectată cu boala asta. Dar am aflat că Iehova, în bunătatea lui, a luat măsurile necesare pentru ca noi să beneficiem de iertarea păcatelor pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos. Atunci mi-am dat seama că Dumnezeu are grijă de noi, aşa cum se spune în 1 Petru 5:7: ‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui, căci el se îngrijeşte de voi’.

Mă străduiesc din toată inima să mă apropii cât mai mult de Iehova studiind zilnic Biblia şi asistând cu regularitate la întrunirile de la Sala Regatului. Deşi nu mi-e întotdeauna uşor, îmi vărs îngrijorările în rugăciune la Iehova şi-l rog să-mi dea putere şi să mă mângâie. Şi membrii congregaţiei de care aparţin sunt alături de mine, ceea ce mă face fericită.

Merg cu regularitate în lucrarea de evanghelizare alături de congregaţia mea. Vreau să-i ajut pe alţii pe plan spiritual, mai ales pe cei cu o situaţie asemănătoare cu a mea. M-am botezat în decembrie 2001.

[Legenda unei fotografii]

M-am bucurat mult când am învăţat despre Regatul lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Echipă de consilieri pe probleme de SIDA, în Botswana

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

În paradisul pământesc cu toţii ne vom bucura de o sănătate perfectă