De ce este un subiect controversat?

ÎN MÂINILE unui olar iscusit, o bucată de lut moale poate lua practic orice formă. Celulele stem embrionare constituie echivalentul viu al unei astfel de bucăţi de lut moale; ele au potenţialul de a produce practic toate cele peste 200 de tipuri de celule ce alcătuiesc corpul uman. Cum reuşesc acest lucru? Să vedem ce se întâmplă cu un ovul fertilizat de puţin timp.

Imediat după fertilizare, celula-ou rezultată începe să se dividă. La om, după cinci zile de diviziune celulară se ajunge la o minusculă sferă de celule, numită blastocist. În esenţă, aceasta este o sferă cavitară alcătuită dintr-un strat exterior de celule asemănător unei coji şi un mic grup de celule (circa 30 la număr) numit buton embrionar, fixat de peretele sferei, în interiorul acesteia. Din stratul exterior se formează placenta, iar din butonul embrionar, embrionul uman.

În stadiul de blastocist însă, celulele din butonul embrionar nu sunt încă specializate în tipuri de celule cu rol bine definit, cum ar fi celule nervoase, renale sau musculare. Prin urmare, ele sunt numite celule stem *. Întrucât celulele stem pot produce aproape toate tipurile de celule din corp, se spune despre ele că sunt pluripotente. Pentru a înţelege mai bine entuziasmul şi controversele generate de aceste celule, să vedem în continuare ce au făcut cercetătorii până în prezent şi care sunt obiectivele lor. Să începem cu celulele stem embrionare.

Celulele stem embrionare

Iată ce se spune într-un raport intitulat Stem Cells and the Future of Regenerative Medicine (Celulele stem şi viitorul medicinei regenerative): „În ultimii trei ani s-a reuşit să se extragă celule stem [embrionare umane] din blastocist şi să fie păstrate în laborator în stare nediferenţiată în linii celulare  de cultură“. * În cuvinte mai simple, celulele stem embrionare pot fi cultivate cu scopul de a produce un număr nelimitat de copii identice. Din celule stem embrionare prelevate de la şoareci (cultivate pentru prima oară în 1981) s-au obţinut în laborator miliarde de duplicate!

Întrucât toate aceste celule rămân nediferenţiate, oamenii de ştiinţă speră ca, folosind triggerul biochimic corespunzător, celulele stem să poată fi dirijate să se dezvolte practic în toate tipurile de celule ce ar putea fi necesare pentru terapia de înlocuire a ţesuturilor. Cu alte cuvinte, celulele stem sunt privite drept o potenţială sursă inepuizabilă de „piese de schimb“.

În cadrul a două studii efectuate pe animale, cercetătorii au manipulat celule stem embrionare obţinând celule care produc insulină, pe care apoi le-au transplantat la şoareci diabetici. Într-un studiu, simptomele asociate cu diabetul au fost eliminate, în schimb, în celălalt studiu, noile celule nu au reuşit să producă suficientă insulină. Oamenii de ştiinţă au înregistrat succese parţiale şi în cadrul altor studii similare în ce priveşte restabilirea funcţiei nervoase în cazuri de traumatism al măduvei spinării şi în corectarea simptomelor bolii Parkinson. „Aceste studii oferă speranţe, dar nu şi dovezi care să ne convingă că terapii asemănătoare pot fi eficiente şi la om“, precizează Academia Americană de Ştiinţe Naturale. Dar de ce sunt cercetările asupra celulelor stem embrionare umane un subiect atât de controversat?

Motive de îngrijorare

Principalul motiv de îngrijorare ar fi că metoda de extragere a celulelor stem embrionare distruge în mare parte embrionul. Academia Americană de Ştiinţe Naturale arată că acest lucru „împiedică respectivul embrion uman să se dezvolte pentru a deveni o fiinţă umană. Pentru cei care consideră că viaţa unei fiinţe umane începe chiar din momentul conceperii, cercetările asupra CSE [celulele stem embrionare] constituie o violare a principiilor care interzic distrugerea vieţii umane şi recurgerea la terapii ce folosesc viaţa umană ca mijloc pentru atingerea unor scopuri, indiferent cât de nobile ar fi ele“.

De unde iau laboratoarele embrionii de la care extrag celulele stem? În general, de la clinicile de fertilizare in vitro, unde femeile oferă ovule pentru fertilizarea in vitro. Embrionii rămaşi sunt fie îngheţaţi, fie aruncaţi. O clinică din India aruncă peste 1 000 de embrioni umani în fiecare an.

Deşi cercetările asupra celulelor stem embrionare continuă, unii oameni de ştiinţă îşi concentrează eforturile asupra unui tip de celule stem care sunt un subiect mai puţin controversat: celulele stem adulte.

Celulele stem adulte

„Celula stem adultă, afirmă National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite, este o celulă nediferenţiată (nespecializată) care se găseşte într-un ţesut diferenţiat (specializat)“, cum ar fi măduva osoasă, sângele şi vasele de sânge, epiderma, măduva spinării, ficatul, tractul gastrointestinal şi pancreasul. Iniţial cercetările au sugerat că posibilităţile de folosire a celulelor stem adulte sunt mai limitate decât în cazul „colegelor“ lor, celulele stem embrionare. Totuşi, ultimele descoperiri făcute în cadrul studiilor pe animale au lăsat să se înţeleagă că anumite tipuri de celule stem adulte au capacitatea să se diferenţieze într-un tip de ţesut diferit de cel din care au fost extrase.

Celulele stem adulte luate din sânge şi din măduva osoasă, numite celule stem hematopoietice  (CSH), au capacitatea de a „se regenera încontinuu în măduvă şi de a se diferenţia complet în toate tipurile de celule care se găsesc în sânge“, precizează Academia Americană de Ştiinţe Naturale. Acest tip de celule este deja folosit la tratarea leucemiei şi a altor boli de sânge. * Potrivit opiniei pe care o au în prezent unii oameni de ştiinţă, CSH-urile par să producă şi celule nesanguine, cum ar fi celulele hepatice şi celulele care seamănă cu neuronii şi cu alte tipuri de celule ce se găsesc în creier.

Folosind un alt tip de celule stem extrase din măduva osoasă a şoarecilor, nişte cercetători din Statele Unite au făcut, după cât se pare, o altă descoperire importantă. Din studiul lor, publicat în revista Nature, reiese că aceste celule par să aibă „aceeaşi multifuncţionalitate ca şi celulele stem embrionare“, se arată în ziarul The New York Times. „În principiu“, se spune în continuare în ziar, aceste celule stem adulte ar putea „face tot ce se aşteaptă de la celulele stem embrionare“. Cu toate acestea, cercetătorii care lucrează cu celulele stem adulte trebuie să depăşească obstacole majore. Aceste celule sunt rare şi greu de identificat. În schimb, avantajele medicale pe care le oferă ele nu vor implica distrugerea embrionilor umani.

Medicina regenerativă şi riscurile asupra sănătăţii

Indiferent de tipul de celulă stem folosită, terapiile vor prezenta în continuare dezavantaje majore — chiar şi în cazul în care oamenii de ştiinţă vor stăpâni bine metodele de obţinere a ţesuturilor pentru transplant. Un obstacol ar fi respingerea ţesutului străin de sistemul imunitar al primitorului. În prezent, soluţia constă în administrarea unor medicamente puternice care suprimă sistemul imunitar; aceste medicamente au însă efecte secundare grave. Ingineria genetică ar putea ajuta la depăşirea problemei dacă celulele stem ar fi modificate în aşa fel încât ţesuturile obţinute din ele să nu pară străine pentru noua lor gazdă.

O altă posibilitate ar fi utilizarea de celule stem extrase chiar din ţesutul bolnavului. În primele teste clinice efectuate pentru tratarea lupusului s-au folosit deja celule stem hematopoietice prelevate din ţesutul bolnavului. Diabetul insulino-dependent ar putea reacţiona favorabil la terapii de acest gen atâta timp cât noul ţesut nu e susceptibil la acelaşi atac autoimun care s-ar putea să fi cauzat apariţia diabetului. Şi cei ce suferă de anumite boli de inimă pot beneficia de pe urma terapiilor cu celule stem. O sugestie ar fi ca bolnavii care sunt vulnerabili la astfel de boli să doneze celule stem în prealabil, pentru ca ele să poată fi cultivate în laborator, iar mai târziu să fie folosite pentru înlocuirea ţesutului cardiac afectat.

În efortul de a găsi soluţii la problema respingerii imunitare, unii cercetători au propus varianta clonării bolnavilor, clonele respective nefiind însă lăsate să se dezvolte decât până la stadiul de blastocist, când pot fi recoltate celulele stem (vezi chenarul „Cum se poate obţine o clonă“). Ţesuturile cultivate din aceste celule stem vor fi identice din punct de vedere genetic atât cu ţesuturile donorului, cât şi cu cele ale primitorului şi, prin urmare, nu vor declanşa nici o reacţie imunitară. Însă această soluţie nu numai că e considerată  de mulţi inacceptabilă din punct de vedere moral, dar ar putea fi şi inutilă în cazul în care clonarea se face pentru a vindeca o boală transmisă genetic. Rezumând problema respingerii imunitare, Academia Americană de Ştiinţe Naturale a afirmat: „Pentru ca transplantul de celule să poată fi practicat în medicina regenerativă, oamenii de ştiinţă trebuie neapărat să înţeleagă în ce mod poate fi prevenită respingerea celulelor transplantate, ceea ce constituie, în fond, una dintre cele mai mari probleme din acest domeniu de cercetare“.

Transplantul de celule stem embrionare prezintă şi riscul formării unor tumori, mai ales a unui tip de tumoră numită teratom, însemnând „tumoră-monstru“. Această excrescenţă ar putea fi alcătuită dintr-o varietate de ţesuturi, cum ar fi epidermă, păr, muşchi, cartilaj şi os. În mod normal, diviziunea şi diferenţierea celulară urmează un program genetic precis. Însă aceste procese se pot deregla când celulele stem sunt extrase din blastocist, cultivate in vitro şi mai târziu injectate într-o fiinţă vie. Aşadar, un alt obstacol imens pentru cercetători este să afle cum să controleze în mod artificial aceste procese extraordinar de complexe: diviziunea şi diferenţierea celulară.

Nu se întrevede nici o vindecare imediată

În raportul Stem Cells and the Future of Regenerative Medicine se spune: „Lipsa unei înţelegeri clare asupra stadiului de cunoaştere la care s-a ajuns i-ar putea face pe unii să creadă în mod nejustificat că aplicarea noilor terapii pe scară largă în clinicile din lume este sigură şi iminentă. În realitate, cercetările asupra celulei stem sunt abia la început şi există mari lacune în cunoştinţele dobândite, ceea ce ridică bariere în calea implementării noilor terapii, indiferent că e vorba de terapiile cu celule stem adulte sau de terapiile cu celule stem obţinute din embrioni“. E clar că există mai multe întrebări decât răspunsuri. Unii oameni de ştiinţă „îşi pregătesc [chiar şi] argumentele pentru cazul în care tratamentele nu se vor materializa“, se arată într-un articol din ziarul New York Times.

Chiar şi fără descoperirile privitoare la celulele stem, medicina a înregistrat în ultimele decenii mari progrese în multe domenii ale ei. Însă, aşa cum am văzut mai înainte, unele dintre aceste progrese dau naştere la probleme complexe de natură etică şi morală. Prin urmare, unde ne putem îndrepta pentru a găsi o îndrumare  demnă de încredere în privinţa acestor chestiuni? În plus, întrucât cercetările devin tot mai complexe şi mai costisitoare, terapiile şi medicamentele vor reflecta, în general, aceste costuri. Unii cercetători au estimat deja costul terapiilor cu celule stem: sute de mii de dolari de pacient. Totuşi, chiar şi în prezent, milioane de oameni nu reuşesc să facă faţă preţurilor tot mai mari din sistemul sanitar şi primelor de asigurare medicală mereu în creştere. Aşadar, în cazul în care revoluţionarele terapii cu celule stem vor începe să fie aplicate în clinici, cine va beneficia de ele? Rămâne de văzut.

Putem fi siguri însă că nici o terapie elaborată de om nu va putea elimina bolile şi moartea (Psalmul 146:3, 4). Doar Creatorul nostru are capacitatea să realizeze acest lucru. Dar şi-a propus el oare s-o facă? În articolul următor vom afla ce răspuns oferă Biblia la această întrebare. De asemenea, se va analiza în ce mod ne poate îndruma Biblia prin labirintul tot mai complicat al problemelor de natură etică şi morală care apar în prezent, inclusiv în problemele de natură medicală.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Altă sursă pentru obţinerea celulelor stem

În afară de celulele stem embrionare şi celulele stem adulte, au fost izolate şi celule germinative embrionare. Aceste celule sunt extrase din celulele crestei gonadale a unui embrion sau a unui fetus, celule care produc ovule sau spermă (creasta gonadală devine ulterior ovare sau testicule). Deşi celulele germinative embrionare se deosebesc în multe privinţe de celulele stem embrionare, ambele tipuri sunt pluripotente, adică pot produce aproape toate tipurile de celule. Acest potenţial face din celulele pluripotente nişte candidate foarte atractive pentru elaborarea unor tratamente fără precedent. Totuşi, entuziasmul şi fascinaţia generate de asemenea posibile terapii sunt temperate de controversele stârnite de sursa din care sunt obţinute celulele. Ele sunt extrase fie din fetuşi avortaţi, fie din embrioni. Aşadar, obţinerea lor implică distrugerea unor embrioni sau a unor fetuşi.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 8, 9]

Cum se poate obţine o clonă

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au clonat diverse animale. În 2001, într-un laborator din Statele Unite s-a încercat chiar clonarea unei fiinţe umane, însă experimentul nu a reuşit. O metodă folosită de cercetători pentru obţinerea clonelor este transferul nuclear.

În prima fază se prelevează de la o femelă un ovul nefertilizat (1), apoi se enuclează celula respectivă, adică i se scoate nucleul (2), care conţine ADN-ul femelei. Din corpul animalului care urmează să fie clonat se obţine o celulă adecvată, cum ar fi o celulă din epiderm (3), al cărei nucleu conţine codul genetic al animalului respectiv. Se introduce  această celulă (sau numai nucleul ei) în ovulul enucleat şi se trece un curent electric prin el (4). Astfel, celula fuzionează cu citoplasma ovulului (5). Având un nou nucleu, ovulul începe acum să se dividă şi să se dezvolte ca şi cum ar fi fost fertilizat (6), iar astfel se dezvoltă o clonă a fiinţei din corpul căreia a fost luată celula. *

Embrionul poate fi apoi implantat în uterul unei mame-surogat (7), unde, în rarele cazuri în care totul merge bine, el se va dezvolta până la termen. O altă posibilitate ar fi ca embrionul să fie ţinut în viaţă doar până când din butonul embrionar se pot obţine celulele stem embrionare, care apoi sunt cultivate în laborator. Cercetătorii consideră că acest procedeu elementar ar trebui să dea rezultate şi în cazul unei fiinţe umane. De fapt, încercarea de a clona o fiinţă umană, aşa cum s-a menţionat la început, a fost făcută cu scopul de a obţine celule stem embrionare. Clonarea în acest scop se numeşte clonare terapeutică.

[Notă de subsol]

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

1 → 2 → 3 → 4 → 5 → 6 → 7

[Diagrama de la pagina 7]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Celule stem embrionare (Simplificat)

Ovul fertilizat (prima zi)

↓

Patru celule (ziua a treia)

↓

Blastocist cu buton embrionar (ziua a cincea)

↓

Cultură de celule stem

↓

În corpul uman există peste 200 de tipuri de celule

→ Celule tiroidiene

→ Celulă pancreatică (ar putea ajuta la vindecarea diabetului)

→ Celulă pigmentară

→ Hematii

→ Celule renale

→ Celule ale muşchilor scheletici

→ Celule ale muşchiului cardiac (ar putea repara o leziune cardiacă)

→ Celulă pulmonară

→ Celulă nervoasă (ar putea trata boala Alzheimer şi boala Parkinson şi ar putea repara leziunile măduvei spinării)

→ Celule de epidermă

[Provenienţa]

Blastocist şi cultură de celule stem: University of Wisconsin Communications; celelalte desene: © 2001 Terese Winslow, cu sprijinul Lydiei Kibiuk şi al lui Caitlin Duckwall

[Diagrama de la pagina 8]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Celule stem adulte (Simplificat)

Celulă stem din măduva osoasă

→ Limfocite

→ Eozinofil

→ Hematii

→ Trombocite

→ Monocit

→ Bazofil

→ Potenţial, multe alte celule

→ Celulă nervoasă

[Provenienţa]

© 2001 Terese Winslow, cu sprijinul Lydiei Kibiuk şi al lui Caitlin Duckwall