Potrivit Bibliei

Ce ar trebui să ştim despre Crăciun

MILIOANE de oameni din întreaga lume fac pregătiri pentru Crăciunul din acest an. Probabil că şi dumneavoastră vă număraţi printre ei. Dar s-ar putea să nu obişnuiţi să luaţi parte la manifestările religioase care însoţesc această sărbătoare atât de populară. Oricum ar sta lucrurile, Crăciunul are o influenţă mai mare sau mai mică şi asupra dumneavoastră. Crăciunul a cuprins întreaga lume a comerţului şi a divertismentelor chiar şi în ţările necreştine.

Ce ştiţi despre Crăciun? Vorbeşte Biblia despre sărbătoarea naşterii lui Cristos? Care este de fapt originea acestei sărbători atât de populare, care se ţine în fiecare an în 25 decembrie?

Interzicerea Crăciunului

Dacă vă opriţi puţin asupra acestui subiect şi faceţi câteva cercetări, veţi afla că sărbătoarea Crăciunului nu-şi are originea în adevăratul creştinism. Numeroşi biblişti din diferite confesiuni religioase recunosc lucrul acesta. Aşadar, n-ar trebui să ne surprindă deloc faptul că în 1647, Parlamentul Angliei de sub conducerea lui Cromwell a decretat Crăciunul zi de penitenţă, iar în 1652 l-a interzis complet. Între 1644 şi 1656, Parlamentul s-a întrunit, în mod intenţionat, an de an în data de 25 decembrie. Potrivit istoricului Penne Restad, „miniştrii religioşi care ţineau predici despre naşterea lui Cristos riscau să fie închişi. Epitropii primeau amenzi dacă împodobeau de Crăciun bisericile. Prin lege, magazinele erau deschise de Crăciun la fel ca în toate celelalte zile lucrătoare“. Pentru ce aceste măsuri atât de severe? Reformatorii puritani considerau că Biserica nu trebuia să promoveze tradiţii care nu existau în Biblie. Ei au predicat şi au distribuit scrieri care condamnau obiceiurile de Crăciun.

O atitudine similară a existat şi în America de Nord. Între anii 1659 şi 1681, Crăciunul a fost interzis în Massachusetts Bay Colony * (Colonia din Golful Massachusetts). Potrivit legii adoptate atunci, Crăciunul nu trebuia celebrat în nici un fel. Cei ce încălcau această lege riscau să fie amendaţi. Nu numai puritanii din Noua Anglie erau împotriva sărbătoririi Crăciunului, ci şi unele grupări din coloniile de mijloc. Quakerii din Pennsylvania erau la fel de neînduplecaţi în convingerile lor privitoare la această sărbătoare ca puritanii. Într-o lucrare de referinţă se spune că, „la scurt timp după ce americanii şi-au câştigat independenţa, Elizabeth Drinker, ea însăşi o quakeră, îi împărţea pe locuitorii oraşului Philadelphia în trei categorii. Erau quakerii, care «considerau Crăciunul la fel ca toate celelalte zile», apoi persoanele care ţineau Crăciunul din motive religioase şi restul care «chefuiau şi se destrăbălau cu această ocazie»“.

Henry Ward Beecher, un cunoscut predicator american, care a fost crescut într-o familie de calvinişti, n-a ştiut prea multe despre Crăciun până la vârsta de 30 de ani. „Pentru mine, Crăciunul era o sărbătoare necunoscută“, scria Beecher în 1874.

La început, Biserica Baptistă şi Biserica Congregaţionalistă considerau şi ele celebrarea naşterii lui Cristos o sărbătoare nebiblică. Într-o carte se spune că  abia în 25 decembrie 1772 Biserica Baptistă din Newport [Rhode Island] a ţinut Crăciunul pentru prima dată. Şi asta s-a întâmplat după aproape 130 de ani de la înfiinţarea primei Biserici Baptiste în Noua Anglie.

Originea Crăciunului

În New Catholic Encyclopedia se spune: „Nu se cunoaşte data naşterii lui Cristos. Evangheliile nu menţionează nici ziua, nici luna . . . Potrivit ipotezei avansate de Hermann Usener . . . şi acceptată de majoritatea bibliştilor de astăzi, s-a ales pentru ziua de naştere a lui Cristos data solstiţiului de iarnă (25 decembrie în calendarul iulian şi 6 ianuarie în cel egiptean) deoarece în acea zi, când soarele începe să se întoarcă pe bolta cerească din emisfera nordică, păgânii care se închinau la [zeul] Mithra sărbătoreau dies natalis Solis Invicti (ziua naşterii Soarelui neînvins). În 25 decembrie 274, [împăratul roman] Aurelian proclamase zeul-soare principalul protector al imperiului şi îi dedicase un templu în Campus Martius (Câmpul lui Marte). Crăciunul a apărut pe timpul când cultul soarelui era o practică foarte populară la Roma“.

În Cyclopœdia de M’Clintock şi Strong se spune: „Sărbătorirea Crăciunului nu este prescrisă de Dumnezeu şi nici nu îşi are originea în N[oul] T[estament]. Nimic din N[oul] T[estament], şi cu atât mai puţin din vreo altă sursă, nu ne permite să stabilim cu certitudine ziua naşterii lui Cristos“.

O „amăgire goală“

Având în vedere argumentele exprimate până acum, ar trebui creştinii adevăraţi să ia parte la tradiţiile de Crăciun? Îi place lui Dumnezeu să amestecăm închinarea curată cu credinţele şi practicile religioase ale celor ce nu i se închină lui? Apostolul Pavel ne avertizează în Coloseni 2:8: „Luaţi seama: s-ar putea să fie cineva care vă va duce ca pradă a sa prin filozofie şi amăgire goală, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“.

El a mai scris: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? În plus, ce armonie există între Cristos şi Belial [Satan]? Sau ce parte are cel fidel cu cel necredincios?“ — 2 Corinteni 6:14, 15.

Având în vedere aceste dovezi incontestabile, Martorii lui Iehova nu iau parte la festivităţile de Crăciun. În armonie cu ce se spune în Biblie, ei se străduiesc să practice „forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului . . . nostru“ păstrându-se „fără pată din partea lumii“. — Iacov 1:27.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 16]

În 1652 Parlamentul Angliei a interzis Crăciunul

[Text generic pe pagina 17]

„Pentru mine, Crăciunul era o sărbătoare necunoscută“ — HENRY WARD BEECHER, PREDICATOR AMERICAN

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Păgânii care se închinau la Mithra şi la zeul-soare (înfăţişat în acest basorelief) sărbătoreau ziua de 25 decembrie

[Provenienţa fotografiei]

Muzeul Louvre din Paris