Salt la conţinut

Salt la cuprins

Soluţia ei la problema poluării fonice

Soluţia ei la problema poluării fonice

Soluţia ei la problema poluării fonice

„Lucrez într-o fabrică de jucării. E o muncă foarte monotonă, iar angajaţilor li se permite să asculte muzică. Uneia dintre colegele mele de serviciu, care lucrează într-un compartiment alăturat, îi place foarte mult muzica degradantă. Alte două angajate care lucrează cu mine preferă şi ele acest tip de muzică. Dar pentru mine a fost o adevărată încercare să ascult muzica aceea opt ore pe zi.

Am analizat avantajele acelui loc de muncă. Unul era că şefa îmi dădea întotdeauna liber când trebuia să asist la congresele de district şi la întrunirile speciale pentru Martorii lui Iehova care slujesc ca miniştri cu timp integral. În plus, locul de muncă nu este prea departe de casă, iar programul de lucru îmi permite să merg în lucrarea de predicare.

M-am adresat colegelor mele şi le-am întrebat pe un ton politicos dacă nu ar vrea să schimbe muzica ori să reducă volumul. Drept rezultat, s-au plâns şefei, care m-a chemat în biroul ei. Iată ce mi-a spus ea: «Sharon, nu poţi să converteşti întreaga fabrică la religia ta. Angajaţii noştri pot să asculte orice muzică poftesc».

Atunci i-am cerut voie să mă lase să-mi aduc casetofonul meu cu căşti. A fost de acord. Am luat cu mine Turnul de veghere înregistrat pe casete audio. În felul acesta am evitat o muzică nesănătoasă şi m-am întărit pe plan spiritual.“ — Relatare de Sharon Quan.