Sporturile pentru copii şi noul flagel al violenţei

▪ Un grup de liceeni se întâlnesc pentru o partidă de fotbal. Meciul se termină cu o încăierare, în care cei peste 100 de părinţi, antrenori şi jucători ţipă şi se lovesc cu pumnii după ce echipa câştigătoare a fost desemnată în urma unei prelungiri.

▪ Un grup de băieţi şi fete preadolescenţi joacă împreună fotbal. Un jucător de zece ani pierde mingea care i-a fost pasată, iar antrenorul îl trânteşte la pământ, fracturându-i ambele braţe.

▪ Antrenorul unei echipe de baseball de juniori elimină un jucător. Tatăl băiatului îl ameninţă cu moartea pe antrenor şi este condamnat la 45 de zile de închisoare.

▪ În timp ce copiii lor se antrenează pentru un meci de hochei pe gheaţă, doi taţi se iau la ceartă în legătură cu arbitrajul. Unul dintre ei îl ia la bătaie pe celălalt şi-l omoară sub privirile celor trei fii ai victimei.

ASEMENEA rapoarte înspăimântătoare au devenit în mod alarmant fapte la ordinea zilei. Pe terenurile de joc, în sălile de baschet, pe patinoare şi pe terenurile de joacă pare să se răspândească un nou flagel — flagelul violenţei. Violenţa vine din partea părinţilor şi a antrenorilor care preferă să se ia la bătaie decât să piardă. Iată  ce spune Jeffrey Leslie, preşedintele Asociaţiei de Atletism Jupiter-Tequesta, din statul Florida, SUA: „Am văzut părinţi ţipând la copiii lor şi forţându-i să câştige; copii care, la îndemnul părinţilor, lovesc cu pumnii sau cu picioarele pe terenul de joc; puşti strigând în mijlocul careului, agasaţi de părinţii lor“. Tot el adaugă: „Nimic nu scoate cu atâta putere la iveală ce e mai rău în părinţi ca sporturile tinerilor“. În vederea ocrotirii copiilor de asemenea forme de violenţă, în unele comunităţi a trebuit să se recurgă la măsura extremă de a li se interzice părinţilor să asiste la întrecerile sportive ale copiilor lor.

Care sunt urmările acestui flagel al furiei? Fred Engh, fondatorul şi preşedintele Ligii Naţionale a Sporturilor pentru Tineret, cu sediul în statul Florida, SUA, afirmă: „Aceste manifestări dezgustătoare din partea unui număr tot mai mare de adulţi dezonorează competiţiile sportive ale tinerilor, îi înveninează pe suporteri şi le transmit la milioane de copii ideea că un comportament agresiv este acceptabil“.

Câştigă cu orice preţ!

Cauza acestei probleme pare a fi dorinţa unor părinţi de a-i vedea pe copiii lor întrecându-i pe alţi copii şi câştigând cu orice preţ. O reprezentantă a Institutului pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor, din Canada, spune: „Când nu vrei altceva decât să câştigi, când a fi cel mai puternic e totul, se creează un climat în care cei mai vulnerabili au de suferit. Iar în aceste sporturi cei mai vulnerabili sunt copiii“. Un reprezentant al Asociaţiei de Educaţie Fizică şi Sănătate din Ontario, Canada, afirmă că tinerii supuşi unor asemenea presiuni „pot avea probleme psihologice de mici. Iar când devin adulţi, le este foarte greu să depăşească eşecurile“.

Nu e de mirare deci că furia părinţilor şi excesul de zel al antrenorilor se transmit deseori şi la tinerii sportivi. În timpul unui meci de volei între două echipe de fete, jucătoarele i-au atacat de şapte ori pe arbitri. O fată care a fost eliminată la un meci de tenis a ripostat distrugând maşina unui oficial. După ce a fost chemat pentru încălcarea regulilor de joc, un elev de liceu, care practica luptele libere, s-a izbit cu fruntea de fruntea unui arbitru, care şi-a pierdut cunoştinţa. Darrell Burnett, medic specialist în tratarea afecţiunilor psihice ale copiilor şi ale tinerilor sportivi afirmă: „Cândva sporturile [erau] un model pentru o atitudine plină de respect a tinerilor faţă de partenerii şi de adversarii lor şi faţă de regulile de joc. Acum lucrurile nu mai stau deloc aşa. Nu se mai poate vorbi doar de un joc“.

Ce pot face părinţii

Ar fi bine ca părinţii să nu uite că principalele motive pentru care copiii îndrăgesc activităţile sportive sunt distracţia şi exerciţiile fizice. Transformarea sporturilor pentru copii într-o activitate extrem de stresantă şi agresarea verbală a copiilor au aşadar un efect contrar şi sunt o dovadă de lipsă de iubire. În Biblie se spune: „Părinţi, nu stârniţi niciodată resentimente în copiii voştri“. — Efeseni 6:4, The Jerusalem Bible.

Ce anume îi poate ajuta pe părinţi să-şi păstreze echilibrul în asemenea situaţii? Mai întâi de toate, amintiţi-vă cum eraţi voi când aţi fost tineri. Reuşeaţi să atingeţi performanţele sportivilor profesionişti? Ar fi oare rezonabil să aşteptaţi din partea fiului sau a fiicei voastre să aibă asemenea rezultate? Dacă stăm bine să ne gândim, „copiii sunt plăpânzi“ (Geneza 33:13). De asemenea, încercaţi să păstraţi o concepţie sănătoasă cu privire la ce înseamnă să câştigi sau să pierzi. În Biblie, concurenţa nestăpânită este numită „deşertăciune şi goană după vânt“. — Eclesiastul 4:4.

Este interesant că un fost jucător profesionist de baseball din Liga profesionistă i-a sfătuit pe părinţi să privească în mod obiectiv atât succesele, cât şi insuccesele copiilor lor; să nu se enerveze când copilul lor nu joacă bine, dar nici să fie peste măsură de entuziaşti când copilul lor câştigă. În loc să se gândească numai la victorie, părinţii ar trebui să aibă în vedere bucuria şi condiţia fizică a copiilor lor.

Din motivele menţionate mai înainte, unii părinţi au ajuns la concluzia că în sporturile organizate  există tendinţa de a se promova un spirit de competiţie dăunător. Dar asta nu înseamnă că ei nu le mai dau voie copiilor lor să se joace cu alţi copii. De exemplu, mulţi părinţi creştini au observat cât de mult le place copiilor lor să joace diferite jocuri cu tovarăşii lor de credinţă într-o curte sau într-un parc. În felul acesta, părinţilor le este mai uşor să supravegheze asocierile copiilor lor. Ieşirile în aer liber cu familia sunt şi ele ocazii în care copiii se pot juca într-o ambianţă sănătoasă. Este adevărat că o partidă de fotbal sau de volei într-o curte nu va fi la fel de palpitantă ca o competiţie sportivă la care echipa ta câştigă. Totuşi, nu uitaţi niciodată că „exerciţiul fizic este util în mică măsură, dar devoţiunea sfântă este utilă pentru toate lucrurile“ (1 Timotei 4:8). Păstrarea unui punct de vedere echilibrat asupra sporturilor îl poate ajuta pe copilul vostru să nu ajungă şi el o victimă a noului flagel al violenţei.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Sporturile ar trebui să însemne destindere, nu conflicte