O ocupaţie neobişnuită, dar care mă fascinează

LINIŞTEA dimineţii e întreruptă de zgomotul bărcii mele speciale în timp ce mă îndepărtez de liniştitul port Gibsons. E timpul să pornesc în căutarea „prăzii“. Soarele nu a răsărit încă.

Pe coasta vestică a Canadei, multe meserii, ca de altfel şi a mea, sunt legate de silvicultura şi de exploatările forestiere. Puţine însă sunt atât de neobişnuite ca a mea. Eu „salvez“ buşteni. Aceasta nu este însă o ocupaţie nouă. De fapt, unii dintre noi, cei ce facem această muncă, suntem a patra generaţie de salvatori. Se poate spune chiar că noi ne ocupăm cu reciclarea înainte ca această activitate să devină cunoscută! Eu lucrez în zona strâmtorilor Howe şi Georgia, între insula Vancouver şi coasta Columbiei Britanice. Această regiune aparţine de Districtul Vancouver de Salvare a Buştenilor.

O metodă principală prin care companiile de exploatări forestiere transportă copacii doborâţi, numiţi buşteni, constă în gruparea şi legarea lor în plute sau în încărcarea lor pe şalande. Transportarea lemnului pe apă este economică, şi, graţie Oceanului Pacific, aici avem apă din belşug. Există însă mai mulţi factori care îngreunează puţin transportul materialului lemnos. Întrucât vântul şi mareele sunt fenomene schimbătoare, iar furtunile se formează foarte uşor, mulţi buşteni se desprind din plute şi merg în derivă. Acesta este momentul în care intră în acţiune salvatorii de buşteni.

Salvarea buştenilor pierduţi

Doar salvatorii autorizaţi au dreptul să adune buştenii desprinşi din plute sau căzuţi de pe şalande, care se pot vinde ulterior. Salvatorii plătesc anual o taxă pentru permisul lor care, la eliberare, este însoţit de o ştampilă pe care e imprimată seria unică a permisului. Poate fi salvat orice buştean găsit pe plajă dincoace de linia fluxului sau plutind pe apă. Mai întâi îl ştampilăm cu numărul permisului pe care îl deţinem.

Avem nevoie şi de o barcă bine echipată. Însă nu e vorba despre o ambarcaţiune de agrement. Noi folosim vase mici, dar rezistente şi solide — de la bărci cu motor la remorchere —, prevăzute cu un bordaj foarte gros. Dinţii de fier fixaţi la prora sunt folosiţi la împinsul buştenilor. De asemenea, ducem cu noi mai multe parâme cu gheară. Ce este o parâmă cu gheară? Este o funie lungă de aproximativ 4 metri prevăzută la capăt cu o gheară metalică. Când găsim un buştean, îl agăţăm cu gheara şi legăm parâma de pilonul de  remorcare al bărcii. De asemenea, ducem cu noi tot echipamentul de siguranţă de care avem nevoie.

O persoană care lucrează de puţin timp în acest domeniu îşi dă foarte repede seama că această ocupaţie este mult mai complexă decât pare. Tot timpul anului, munca începe dis-de-dimineaţă, indiferent de condiţiile atmosferice. Uneori iarna suntem nevoiţi să spargem gheaţa ca să ieşim în larg.

Unde găsim buştenii? Aceasta depinde în mare măsură de doi factori: mareele şi vântul. Dimineaţa, înainte de a ieşi în căutare de buşteni, un salvator experimentat consultă tablele de maree. Preferăm mareele cele mai înalte pentru că ne aduc mai mulţi buşteni şi, în plus, când mareele sunt înalte, buştenii sunt mai uşor de strâns de pe plajă.

E bine să fii mereu foarte atent la vreme. Măsurăm în permanenţă intensitatea vântului, observăm cerul şi mişcările norilor şi verificăm culoarea apei. Dacă vântul dinspre sud-est aduce ploaie, cel dinspre vest înseamnă de cele mai multe ori cer senin, dar mare învolburată. Iarna, un vânt din nord-est, denumit pe meleagurile noastre vântul Squamish, aduce cu sine temperaturi extrem de scăzute, o apă învolburată, zăpadă şi, sperăm, buşteni rătăciţi.

 Agăţarea cu gheara a unui buştean plutitor nu e lipsită de peripeţii. Totuşi, adevărata emoţie derivă din remorcarea buştenilor pe plajă. Stâncile ce se ascund sub suprafaţa apei ar putea sparge bordajul bărcii, cauzând astfel mari pagube. De aceea, trebuie să fim atenţi.

După ce strângem buştenii, îi remorcăm spre nişte adăposturi speciale, unde rămân legaţi până la următorul transport. O dată pe săptămână, buştenii salvaţi, în număr de 50 până la 100, sunt ridicaţi şi trimişi la punctele de colectare, unde sunt cântăriţi. Apoi li se stabileşte valoarea la preţul pieţei. În final, suntem plătiţi în funcţie de valoarea buştenilor pe care i-am salvat.

S-ar părea că e foarte uşor să-ţi câştigi existenţa în acest mod. Dar atenţie! Această meserie nu e pentru fricoşi, căci eşti expus multor pericole. Dacă nu iei în serios vremea, poţi plăti scump. Din fericire, în zona strâmtorii Howe sunt multe locuri în care te poţi adăposti până trece furtuna. Şi mai există un pericol: dacă un salvator neatent ar cădea iarna peste bord în apa rece ca gheaţa, ar putea muri în câteva minute. Şi vă amintiţi de parâmele cu gheară despre care am vorbit mai înainte? Ei bine, dacă gheara nu agaţă bine buşteanul, ea poate să-l scape din strânsoare şi să ricoşeze spre barcă. Din fericire, foarte puţini salvatori au fost loviţi de gheare, dar vă asigur că e o experienţă pe care nu o uiţi uşor!

Satisfacţii aduse de meserie şi de mediu

De ce îmi iubesc slujba? Strâmtoarea Howe este o zonă turistică foarte frecventată, unde se practică sporturi nautice, cum ar fi navigaţia cu bărci cu vele. Şi, fiindcă aici există atât de multe insule, pe ţărmurile lor s-au construit sute de case de vacanţă. Nu este, aşadar, de mirare că sunt atâtea bărci cu motor. Feriboturile transportă pe toată durata zilei navetişti şi turişti. Având în vedere pericolele pe care le prezintă buştenii, e uşor de înţeles cât de importantă este activitatea pe care o desfăşurăm noi.

Strângând buştenii aflaţi în derivă, contribuim la siguranţa traficului maritim. Unii buşteni care stau în apă de mai mult timp încep să se scufunde. S-ar putea să vezi ieşind din apă doar câţiva centimetri dintr-un buştean, el fiind însă un adevărat pericol pentru cei care circulă cu ambarcaţiuni. Cu toate acestea, e un buştean bun pe care noi putem să îl salvăm şi să îl vindem. Astfel, nu numai că mărim siguranţa traficului maritim, dar contribuim şi la curăţarea mediului înconjurător.

Pe lângă faptul că e fascinantă, această ocupaţie îţi şi aduce multe satisfacţii. Nu există două zile la fel. Când sunt în larg, totul în jur este într-o continuă schimbare. Iarna, în lumina diafană a răsăritului de soare, zăpada ce îmbracă munţii capătă uneori o strălucire trandafirie — o privelişte ce-ţi taie răsuflarea. În aceste ocazii, îmi place să inspir aerul îngheţat al mării.

Deseori se întâmplă să zărim animale sălbatice: vidre, jderi, lei-de-mare şi nenumărate foci. Am admirat acvile pescuind şi cerbi înotând în largul coastelor insulelor. Cât de impresionat am fost văzând delfini zbenguindu-se în spuma albă lăsată în urmă de barca mea sau balene cenuşii înotând alături de barcă ori cete de balene ucigaşe spintecând valurile!

Bunicul meu a început să se ocupe cu salvarea buştenilor în anii ’30. El le-a transmis dragostea sa pentru mare şi pentru întreţinerea ei şi a ţărmurilor tuturor fiilor lui. Apropo, întreţinerea mării şi ţărmurilor înseamnă căutarea de-a lungul ţărmului a materialelor plutitoare ce pot fi vândute şi refolosite. Şi tata le-a transmis mai departe copiilor lui dragostea şi respectul pentru această ocupaţie. Când am devenit adult, mi-am ales şi eu această ocupaţie. Bineînţeles, nu este cea mai importantă activitate din viaţa mea. Pe primul plan în viaţă pun serviciul pentru Dumnezeu, care îmi aduce, de fapt, mult mai multe satisfacţii. Dar şi serviciul laic, pe care îl desfăşor de aproape 50 de ani, îmi procură multe bucurii. Şi acum aştept cu nerăbdare să ies în căutare de buşteni.

Uneori mi se alătură şi restul familiei. În unele seri calde de vară, ieşim cu toţii şi lucrăm pe plajă. Când remorcăm buşteni spre port, lăsând în urma bărcii un apus de soare care te face să rămâi fără grai şi un val de spumă strălucitoare, delectându-ne cu strigătele pescăruşilor şi zărind pe ţărm luminile ce încep să licărească, ne învăluie un sentiment de pace şi unitate cu Creatorul. Nu-i aşa că am motive suficiente să-mi iubesc ocupaţia? — De la un colaborator.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Un salvator legând un buştean găsit pe ţărm

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Întâlnirile cu animale sălbatice sunt la ordinea zilei

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Punctul de colectare din strâmtoarea Howe este deschis chiar şi iarna